Iată una din modalitățile de a diviza politica americană. Pentru republicani și conservatori, corupția de la Washington este reală. Democrații și prog
Iată una din modalitățile de a diviza politica americană. Pentru republicani și conservatori, corupția de la Washington este reală. Democrații și progresiștii susțin că ea nu există.
Această diferență de opinii contează mai mult decât existența OZN-urilor, întrucât realitatea respectivei corupții pare să fie o chestiune importantă pentru alegerile prezidențiale din 2024, analizează Daniel Henninger pentru WSJ.
Președintele Biden va susține în curând discursul privind Starea Uniunii și, fără îndoială, va portretiza orașul Washington drept unul în care domnește bunăstarea și înțelepciunea.
Ron DeSantis nu este de acord. A fost greu să nu observi că, în discursul său inaugural de luna trecută, guvernatorul Floridei s-a străduit din răsputeri să descrie Washingtonul în mod diferit – un oraș în care nu se dă socoteală, care își bate joc de statul de drept, un loc dezolant, al exceselor.
Aceste gânduri despre corupție pornesc de la două știri recente, aparent fără legătură între ele. Dar, pentru cei care cred că ceva e putred, lucrurile se văd altfel.
Prima informa că Departamentul de Justiție și directorul Serviciului Național de Informații au anunțat Senate Intelligence Committee că nu vor vorbi în detaliu cu aceasta despre documentele confidențiale descoperite la Trump sau Biden.
Motivul? I-ar încurca pe procurorii speciali numiți de Merrick Garland să investigheze situația. Poftim?
Senatorul Mark Warner (D., Va.), membru al Comisiei, a dat replica perfectă: „Scuza asta nu face deloc sens“.
Câteva zile mai târziu, a fost publicat un articol cu titlul: „Proiectul EPA privind ajutorul de 100 de miliarde de dolari pentru mediu stârnește agitație“. Acesta cita cuvintele unui organizator local nemulțumit din New Orleans:
„Au aprobat toate aceste lucruri și au alocat fonduri pentru ele, dar nu au precizat cum anume se vor pune în practică, mai exact“.
Nici măcar presupușii beneficiari nu au habar cum să navigheze prin mlaștina verde a lui Biden.
Recent, Gallup a publicat sondajul său anual referitor la „cea mai importantă problemă a SUA“.
Inflația? Nu. Asta e pe locul 2. Problema nr. 1 este „guvernul/liderii“, în creștere cu șase procente, ajungând la 21%.
Așa cum îi place lui Joe Biden să spună, nu este o glumă.
Ronald Reagan a fost printre primii care a popularizat ideea că Washington este un mediu nociv, angajându-se să „elimine corupția birocraților“ pentru că, potrivit celebrei sale declarații, guvernul ar trebui să fie „servitorul, nu stăpânul poporului“.
Ei bine, Reagan a eșuat. Atât de mult încât, 40 de ani mai târziu, republicanii din Camera Reprezentanților au creat Select Subcommittee on the Weaponization of the Federal Government, avându-l în frunte pe Rep. Jim Jordan din Ohio.
„Utilizarea pe post de armă“ nu este tocmai fraza pe care cineva s-ar fi așteptat să o vadă în denumirea unei comisii a Congresului.
Dacă numele celui de-al 45-lea președinte ar fi fost John Doe în loc de Donald Trump, majoritatea ar fi fost de acord că investigarea lui Carter Page de către Biroul Federal de Investigații, prin intermediul Foreign Intelligence Surveillance Act, a fost un abuz de putere.
Prin urmare, avem acum o comisie a cărei atribuție este de a investiga „colectarea, analiza, diseminarea și utilizarea de informații despre cetățenii americani de către instituțiile din ramura executivă“.
Rep. Jordan și ceilalți membri ai Comisiei care încep săptămâna aceasta audierile de verificare fac, teoretic, un lucru util – cer acelor instituții să explice ce au făcut și de ce.
În realitate, Comisia și, prin extensie, poporul american, nu are șanse să afle mare lucru de la lunga listă de funcționari publici pe care Jordan i-a obligat să se prezinte.
Homeland Security Secretary, Alejandro Mayorkas, a demonstrat că funcționarii publici mai degrabă îndură audieri umilitoare decât să spună ceva util sau adevărat.
Absurditate scuzei invocate a devenit clară când, atât Departamentul de Justiție, cât și Directorul Serviciului de Informații, Avril Haines, au refuzat să dea explicații, afirmând că nu o pot face datorită investigațiilor procurorilor speciali.
Nu ne îndoim de faptul că Jack Smith (Trump) și Robert Hur (Biden) sunt funcționari publici conștiincioși. Dar, printr-o simplă decizie, procurorul general Garland a dat naștere creaturii supreme a Mlaștinii, un procuror special în spatele căruia să se ascundă cele mai puternice agenții guvernamentale și să refuze să dea informații membrilor aleși ai Congresului.
Senatorul Warner a declarat că acest lucru pune comisia sa „în impas“. Departamentul de Justiție a declarat ulterior că va coopera cu Comisia, cu toate acestea, Sen. Warner ar trebui să ia în calcul un impas ce se va întinde pe durata mai multor vieți.
Despre cele 102 miliarde de dolari pe care Agenția pentru Protecția Mediului intenționează să le cheltuiască până la sfârșitul anului – de 10 ori mai mult decât bugetul anual al agenției – președintele Comisiei Camerei privind Resursele Naturale, Rep. Bruce Westerman, afirmă cu jale:
„De fiecare dată când Congresul canalizează miliarde de dolari către obiective nedefinite, va fi nevoie de o monitorizare riguroasă“. Asta este părerea lui.
Democrații au repartizat cele 102 miliarde de dolari către orice obiectiv ecologic imaginabil – de la justiție de mediu până la etichetarea materialelor de construcție cu emisii reduse de carbon, sau chestii obscure precum raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră de către corporații – toate distribuite prin intermediul unui sistem tributar Mlaștinii, alcătuit din organizații nonprofit, grupuri comunitare și oficiali locali.
Săptămâna viitoare Joe Biden va declara: Nu vă faceți griji, totul este în regulă.
Eu, personal, nu cred în Zâna Măseluță, dar cred că există această Mlaștină – una care își întinde tentaculele corupte peste tot și nu dă socoteală.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS