HomeActualități Americane

Democrații și presa ignoră infracțiunile sexuale asupra copiilor pentru a o proteja pe Ketanji Brown Jackson

Democrații și presa ignoră infracțiunile sexuale asupra copiilor pentru a o proteja pe Ketanji Brown Jackson

Curtea Supremă SUA: Organizația Catolică de adopții din Philadelphia are dreptul să refuze plasarea copiilor în cuplurile LGBTQ
Un aspect decis cu peste 60 de ani în urmă este din nou pe rol la Curtea Supremă
A renunțat teroristul de la maratonul din Boston la `fecioarele din Paradis`?

În săptămâna de când judecătorul Ketanji Brown Jackson, nominalizata lui Biden la Curtea Supremă, a fost chestionată cu privire la pedepsele reduse pe care le-a aplicat în mod repetat în cazuri oribile de pornografie infantilă, s-au dezvoltat două narațiuni, analizează Rachel Bovard într-un articol The Federalist.

Prima susține că povestea privind deciziile ei judecătorești și implicația că ar fi prea blândă cu infractorii vinovați de pornografie infantilă este „ipocrită“, „o defăimare“ și „fabulații, demagogie chiar“. Potrivit acestei narațiuni, astfel de afirmații denaturează rata cu care judecătorii ignoră în mod obișnuit recomandările privind sentința și nu fac distincție între a produce pornografie infantilă și simpla deținere a unor astfel de materiale.

Această viziune pare să sugereze, de asemenea, că majoritatea cazurilor de pornografie infantilă implică condamnarea pe nedrept a tinerilor de 17 ani care împlinesc 18 ani, când comportamentul lor, considerat înainte doar voyeurist, devine brusc infracțiune. Este un argument care încearcă să justifice respingerea superficială a semnelor de întrebare ridicate.

Într-un podcast recent, Charlie Cooke de la National Review a susținut că republicanii au greșit că și-au concentrat atenția pe subiect. Editorul National Review, Rich Lowry, afirma că „toată povestea cu pornografia infantilă“ era „o chestie demagogică“ și nici nu ar fi trebuit adusă în discuție. Jurnalistul Brad Polumbo a sugerat că întrebările detaliate ale senatorilor republicani cu privire la sentințele acordate de judecătorul Jackson erau „ostentative“.

O a doua narațiune, însă, recunoaște că realitatea este puțin mai complicată decât a clasifica pur și simplu importanți senatori republicani drept demagogi – în special când implică confirmarea unui judecător pentru un mandat pe viață la Curtea Supremă, care, din cauza eșecului constant al Congresului de a legifera cu privire la orice problemă importantă, a devenit în prezent arbitru pe tema tuturor aspectelor noastre culturale majore.

Mai mult decât atât, o examinare superficială a sentințelor date de judecătorul Ketanji Brown Jackson în cazuri de pornografie infantilă dezvăluie că aici nu e vorba doar de o presupusă nedreptate privind condamnarea la ani de închisoare a unui tânăr ce tocmai a împlinit 18 ani pentru o crimă pentru care nu ar fi pedepsit la vârsta de 17 ani.

În multe dintre aceste cazuri, faptele sunt mult mai odioase și mai brutale – chiar și în cazurile care implică adolescenți. În cel din 2013, Statele Unite ale Americii v. Hawkins, Wesley Keith Hawkins a fost arestat pentru deținere de pornografie infantilă și condamnat de judecătorul Jackson la doar trei luni de închisoare, în ciuda faptului că acuzarea cerea doi ani. Iată detaliile cazului și sentinței, așa cum sunt descrise în documentele instanței și rezumate de Real Clear Investigations:

„În 2013, Hawkins a fost arestat pentru postarea de videoclipuri pe YouTube cu ‘băieți preadolescenți implicați în activități sexuale’, potrivit documentelor instanței. El i-a spus unui ofițer sub acoperire că prefera copiii mici, chiar de 11 ani și i-a trimis un videoclip în care apare un astfel de băiat. Anchetatorii au descoperit pe telefonul și laptopul său 17 videoclipuri, în care apărea, printre altele, „un băiat de aproximativ 11 ani întreținând relații sexuale cu un bărbat adult“.

Jackson a decis că volumul și conținutul materialelor pornografice pe care le deținea acesta nu era atât de grav și i-a dat lui Hawkins o pedeapsă ușoară – și apoi și-a cerut scuze pentru asta.

‘Aceasta este o situație cu adevărat dificilă“, i-a spus ea lui Hawkins la pronunțarea sentinței. ‘Apreciez faptul că familia ta este azi aici. Îmi pare atât de rău pentru ei și pentru tine și pentru suferința pe care această situație a provocat-o tuturor’.

Jackson și-a exprimat apoi părerea de rău chiar și în ceea ce privește nesemnificativa sentință pe care a pronunțat-o. „Mă simt îngrozitor pentru consecințele colaterale pe care această condamnare le implică“, a spus ea, explicând că „delincvenții sexuali sunt marginalizați în societatea noastră, dar nu am control asupra consecințelor colaterale“.

Hawkins a recidivat apoi, iar judecătorul Jackson l-a plasat într-un centru de reabilitare pentru șase luni. Dar cazul Hawkins nu este singurul adus în discuție.

Celelalte cazuri de pornografie infantilă soluționate de Jackson nu implică adolescenți. Acestea implică bărbați adulți care caută în mod activ să atragă copiii pentru a întreține relații sexuale, implică distribuirea de pornografie sado-masochistă în care apar copii de sex masculin și un caz în care un infractor a distribuit 102 videoclipuri cu pornografie infantilă, precum și fotografii lascive cu fiica sa de 10 ani, printre altele.

În fiecare caz de pornografie infantilă judecat de Jackson, ea a pronunțat sentințe mai mici decât maximul recomandat, mai mici decât minimul recomandat și mai scurte decât ceea ce solicita procurorul.

Confuzia celor de la Casa Albă

Dar mai există un alt caz de luat în considerare – ale cărui detalii au fost aparent „trecute cu vederea“ de  Casa Albă Biden, atunci când a transmis informațiile Comisiei  Judiciare a Senatului. Cazul, Statele Unite. v Cane, pe care judecătorul Jackson l-a audiat cu mai puțin de un an în urmă, a implicat peste 6.500 de fișiere înfățișând copii de vârstă școlară implicați în acte sexuale sau alte comportamente cu bărbați adulți și diferite obiecte. Demn de remarcat, deși biroul de probațiune a recomandat o pedeapsă de 84 de luni, Jackson l-a condamnat pe bărbat la 60 de luni de închisoare, minimul obligatoriu.

S-a vorbit mult despre recomandările biroului de probațiune înainte de pronunțarea deciziei. Democrații din Senat și de la Casa Albă au susținut că decizia luată de Jackson, de a merge sub perioada recomandată, s-a bazat de fapt pe sfatul biroului de probațiune, care monitorizează infractorii și face recomandări judecătorilor privind condițiile de condamnare. Dar în cazul Cane, în care Jackson a ignorat solicitarea biroului de probațiune pentru o condamnare mai lungă, respectiva explicație nu pare să fie valabilă.

Cu toate acestea, Cane nu doar evidențiază o realitate incomodă privind sentințele acordate de Jackson. Cazul dezvăluie curentul ce stă la baza acestui întreg proces de nominalizare, unul de ascundere a adevărului. De la început și până la sfârșit, a existat un efort concertat pentru a împiedica senatorii să investigheze mai atent situația.

Casa Albă continuă să țină secrete 48.000 de documente privind mandatul judecătorului Jackson, inclusiv din perioada în care a făcut parte din Sentencing Commission. Iar această comisie refuză să facă public altceva decât documente sumare, invocând aspecte ce țin de „echilibrul puterii“ referitor la rolul său în justiție. (Trebuie precizat că judecătorul Jackson ar putea cere personal ca dosarul ei să fie făcut public. Ea nu a făcut acest lucru.)

Documentele invocate de Casa Albă și democrații din Senat nu au fost predate în totalitate Comisiei Judiciare a Senatului. În locul lor, senatorilor li s-a prezentat un rezumat de o singură pagină, fără probe aferente. Senatorul Dick Durbin, D-Ill., președintele Comisiei Judiciare a Senatului, susține că a împărtăși în mod confidențial tot dosarul cu comisia ar pune oamenii în pericol.

Democrați din comisie, precum senatorul Cory Booker, D-NJ, care a făcut publice documente confidențiale din timpul audierii de confirmare a lui Brett Kavanaugh și apoi și-a numit fapta drept „momentul său Spartacus“, au avut tupeul să țină prelegeri comisiei despre natura fără precedent de a oferi acces în mod confidențial la documentele anterioare pronunțării sentinței.

Dar poate în plan mai general, disimularea intenționată și procesul lent în care se fac publice noi documente și acțiunile întreprinse, în special în ceea ce privește istoricul sentințelor pronunțate de judecătorul Jackson, validează atitudinea fiecărui senator republican care a decis să pună întrebări. Nu numai că a fi prezent și a adresa întrebări specifice și pertinente candidaților nominalizați face parte din slujba senatorilor, ci de multe ori persistența lor este răsplătită.

Mulțumită senatorilor care au chestionat-o pe Jackson în ceea ce privește istoricul și filosofia ei judiciară, atât senatorii, cât și publicul știu acum mult mai multe decât știau inițial, narațiunea Casei Albe în privința acestei nominalizări a început să se fisureze, iar îngrijorări esențiale legat de filozofia și discernământul judecătorului Jackson au fost prezentate în plenul Senatului, care va fi în cele din urmă arbitrul final al confirmării.

Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă senatorii republicani ar fi acceptat pur și simplu ideea că a adresa întrebări țintite, bazate pe aspecte din istoricul candidatului, constituie oarecum un act de defăimare.

Sentințele judecătorului Jackson sunt departe de nivelul mediu recomandat

În cadrul comunității juridice și nu numai, există în continuare o dezbatere puternică cu privire la recomandările privind acordarea sentinței în cazurile de pornografie. Însă atât persoane de dreapta, cât și de stânga au folosit existența acestei polemici nu pentru a recunoaște validitatea opiniei celeilalte părți, ci pentru a încerca să anuleze legitimitatea, atât a întrebărilor, cât și a celor care le-au pus – creionându-i pe senatorii Ted Cruz, Josh Hawley, Mike Lee, Marsha Blackburn și alții drept personaje cinice, dornice să-și afirme propriile acreditări, în loc de a-i trata ca pe niște membri raționali ai comisiei, însărcinați din punct de vedere constituțional să examineze candidații judiciari în ceea ce privește temperamentul și capacitatea lor de discernământ.

„Toți judecătorii fac asta“, este laitmotivul enunțat. În unele cazuri, acest lucru este adevărat. După cum a precizat judecătorul Jackson în audierea ei de confirmare, sugestiile privind sentințele adoptate de Congres sunt depășite și nu fac adesea o distincție semnificativă între producerea de pornografie infantilă și simpla deținere a acesteia și, din această cauză, mulți judecători și chiar procurori, nu țin cont de îndrumări.

Însă judecătorul Jackson se deosebește de ceilalți prin faptul că a ignorat constant termenele sugerate și prin simpatia pe care a exprimat-o față de inculpați când a făcut acest lucru. Conform datelor Sentencing Commission, corelate cu sentințele acordate de judecătorul Jackson în cazurile de pornografie infantilă, ea a impus în medie pedepse cu 57% mai mici decât media națională pentru deținerea de pornografie infantilă. Pentru distribuire de astfel de materiale, pedeapsa medie acordată de ea a fost cu 47% mai mică decât media națională.

Judecătoarea Jackson nu este ca ceilalți din două motive: în primul rând, istoricul ei privind sentințele este cu mult sub media de pornire a majorității judecătorilor, iar în al doilea rând, „majoritatea judecătorilor“ nu sunt nominalizați la cea mai înaltă instanță a țării, unde se stabilește politica națională și parametrii juridici pentru deceniile viitoare. Doar Ketanji Brown Jackson este. Și ea va prelua mandatul într-un moment în care mediul academic pare să facă tot posibilul pentru a normaliza pedofilia, iar marile corporații americane, ca să nu mai vorbim de școlile publice, caută agresiv să sexualizeze copiii mici.

Citește și Opinie | Respingeți-o pe Ketanji Brown Jackson!

Vremurile în care pornografia infantilă era un subiect important pentru Senatul SUA

Comisia judiciară a Senatului va vota în curând pentru a comunica nominalizarea judecătorului Jackson. Nominalizarea ei va fi apoi examinată în plenul Senatului, la scurt timp după aceea. În ciuda informațiilor care continuă să apară cu privire la palmaresul ei, se pare că toți democrații din Senat vor vota în favoarea ei – iar senatorul republican Susan Collins a anunțat recent că li se va alătura.

Pentru democrați, votul reprezintă o evoluție în ceea ce privește sentințe acceptabile pentru infracțiuni de pornografie infantilă. În 1996, Congresul a declarat că pornografia infantilă „juca un rol central în exploatarea și abuzul sexual asupra copiilor“, în special pentru că „încurajează activitățile pedofililor“.

În 2003, Congresul a adoptat Legea PROTECT, cu scopul expres de a oferi procurorilor instrumente mai solide pentru a combate pornografia infantilă și infracțiunile de natură sexuală. Proiectul de lege a primit sprijin unanim în Senat.

Inițiatorul proiectului de lege, senatorul Patrick Leahy, D-Vt., actualmente membru senior în Comisia Judiciară a Senatului, a vorbit despre consensul Camerei „ar trebui să facem tot ce putem pentru a ne proteja copiii de a cădea victimă pornografiei infantile“ și necesitatea de a „elabora o legislație care să facă atât asta, cât și să ducă la condamnări care să aibă efect“.

Senatorul Chuck Schumer, D-New York, un inițiator al proiectului de lege, în prezent liderul majorității democrate, a asemănat problema pornografiei infantile cu „un război mondial“. „Nu putem și nu vom permite celor vinovați de pornografie infantilă să se ascundă în spatele tribunalelor sau al tehnologiei moderne“, a spus el. „Trebuie să transmitem acestor infractori mesajul că acest Congres nu va tolera abuzul asupra copiilor sau pornografia infantilă, nici astăzi, nici mâine, niciodată, indiferent de stadiul de dezvoltare a tehnologiei“.

Problema pornografiei infantile și a prejudiciilor aduse victimelor vulnerabile este din nou în mâinile Senatului, de data aceasta sub forma unei numiri pe viață la Curtea Supremă. Abordarea pe care judecătorul Jackson o are în această privință va modela jurisprudența în deceniile ce urmează. Iar acum, când Congresul a renunțat la majoritatea prerogativelor de legiferare în favoarea sistemului judiciar, filosofia juridică a judecătorului Jackson va avea un impact semnificativ și asupra modelării culturii.

Acesta este motivul pentru care examinarea istoricului, a acțiunilor și a tiparelor de sancționare este atât de vitală – nu doar pentru comunitatea juridică, ci și pentru țară. Slavă Domnului pentru senatorii care investighează pe deplin aceste aspecte, în loc să le treacă ușor cu vederea.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0