Deportările staliniste din Basarabia: O mărturie dintr-o familie sud-basarabeană

Deportările staliniste din Basarabia: O mărturie dintr-o familie sud-basarabeană

Basicilia.ro prezintă povestea tragică de deportare a familiei unei tinere din Chișinău, Republica Moldova. Livia are 20 de ani și este studentă în anul I la Universitatea Tehnică din Moldova, Chișinău, Facultatea de Textile și Poligrafie, specialitatea design vestimentar. Un vis pe care nu l-a mai spus nimănui este să ajungă cândva să creeze haine pe care să le doneze celor nevoiași.

S-a născut la Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia, Republica Moldova. Din localitatea ei provenea Nicolae Cernov, unul din semnatarii Declarației de Unire a Basarabiei cu România în 1918.

„Tinerii de astăzi ar fi pentru unire. Ideea aceasta de comuniune de limbă și neam este transmisă din generație în generație și persistă ideea de patriotism”, spune Livia despre tinerii basarabeni.

Tot din generație în generație se transmite și memoria tăvălugului cu care istoria a trecut peste aceste familii fără să le poată totuși zdrobi.

„Străbunelul a fost dus în Siberia pe motiv că fusese primar în sat – deși, când a fost deportat, deja nu mai era primar. Cineva l-a declarat la Primărie că are avere, cum era atunci.”

Străbunicul Liviei era văduv cu opt copii. Câtă avere putea avea un gospodar ca el? Doar un pod plin cu grâne muncite bob cu bob.

„Au fost treziți noaptea și copiii au fost despărțiți de tată. Bunica mea avea doar zece ani atunci. A fost dusă tocmai în Kazahstan. Mi-a povestit că au încercat să fugă de câteva ori, dar fiind copii, se rătăceau și erau nevoiți să se întoarcă”, adaugă Livia.

Copiii, puși să muncească la o fermă de animale, nu cunoșteau limba rusă și nici limba kazahă, care se vorbeau acolo.

„Bunica povestea că la bucătărie era o bucătăreasă la care i se făcea jele, că vedea că sunt copiii chinuiți fără nicio vină. I se făcea milă și le mai dădea câte o bucățică de pâine. Copiii au început să o ajute și așa au rămas vreo zece ani acolo.”

„Când străbunicul s-a întors din Siberia, unde fusese și el deportat, a început să-și caute copiii împrăștiați prin lume”, continuă tânăra, vorbind cu un nod în gât.

„Mă scuzați, e emoționant pentru mine… Însuși bunelul a pornit prin Kazahstan să-i caute. I-a găsit și s-au întors împreună acasă, unde nu au mai găsit nimic, doar casa, aflată în condiții foarte rele. Au început totul de la zero.”

La întoarcere, bunica Liviei s-a căsătorit și a născut 11 copii. S-a mutat la Domnul în urmă cu șapte ani, dar a lăsat după ea zeci de nepoți (printre care Livia și cei doi frați ai ei) și de strănepoți.

„În raionul nostru este o scriitoare care a scris istoria tuturor deportaților din partea de sud a Basarabiei”, mai spune Livia. Bunica ei figurează în acest demers memorial. O chema Ioana Gorban.

„Au iertat? Nu știu. Bunica povestea cu lacrimi în ochi chinurile care au fost”, încheie Livia.

Republica Moldova marchează în 6 iulie Ziua de Comemorare a Victimelor Stalinismului. Data a fost aleasă în memoria celor peste 35.000 de basarabeni exilați în Siberia și Kazahstan în noaptea de 6-7 iulie 1949, când a avut loc al doilea și cel mai mare val de deportări sovietice care au vizat românii din Basarabia și Bucovina de Nord. Peste două treimi din deportați au fost femei și copii.

COMMENTS

WORDPRESS: 0