Despre cenzură: De ce are dreptate premierul Poloniei !?

Pentru că, da (!), cenzura brutală şi cvasitotală din social media, îndreptată împotriva celor care sunt acuzaţi de rasism, de intoleranţa, de medievalism întunecat, de conservatorism, pentru că nu se înregimentează narațiunii stângii este cât se poate de reală!

Şi, este imposibil de justificat moral şi juridic în formă democratică!

Acest nou tip de cenzură este similar – nu identic, evident, din motive tehnologice şi strategice – cu cenzura practicată la fel de brutal şi de abrupt de regimurile toalitare, comuniste, naţional-socialiste, bolşevice.

Comparaţia făcută de către premierul Polononiei, într-o recentă postare în social media, dintre cenzura practicată de marile corporaţii care gestionează platforme de social media şi foştii cenzori şi centrale de cenzură comuniste, este nu numai tulburător de relevantă dar şi înfiorător de corectă. Nicidecum, dacă analizăm în afară metrului ideologiei noii stângi, o atare comparaţie nu poate fi ineptă şi insolentă. Din contră. Ea este atinsă de bun simţ şi de precizie analitică.

Acest nou tip de cenzură aplicat noilor realităţi massmedia şi multimedia este cel mai vizibil. Şi, de aceea, este şi cel mai prezent în dezbătarea publică, din cauza impactului planetar al reţelelor de socializare cum ar fi, printre altele, Facebook, Twitter, Instagram sau Youtube. Dar, cenzura on line nu este nici singulară, nici izolată şi nici contingentată într-o zonă virtuală, irelevantă pentru viaţa cetăţii şi, de aceea, carevasăzică, nepericuloasă pentru libertatea oamenilor, aşa cum încearcă să ne convingă sacerdoţii corectitudinii politice.

Dincolo de ceea ce se întâmplă în social media, cenzura atotnivelatoare reformează programatic progresist curriculae preşcolare, şcolare şi universitare, aduce la tăcere vocile nealiniate din varii domenii de activitate umană, distruge vieţi şi cariere stabilind cine are voie şi cine nu are voie să ocupe funcţii şi posturi importante – atât în sectorul de stat cât şi în cel privat ! – în funcţie de apatenţa pentru discursul şi acţiunea neomarxistă, reformulează valori, principii şi criterii în metru ideologic, elimină din biblioteci, arhive, concursuri naţionale şi internaţionale, festivaluri, simpozioane, normative de performanţă, forumuri economice, opere de artă, adică din orice tip de instituţionalizare a expresiei umane, toate derapajele şi pe toţi neconformii. Orice presupusă alteritate devine imediat suspectă, este pusă sub semnul întrebării, constituie motiv de masturbare culturală şi intelecutala ideologizante şi prilej de acerbă critică neoproletară. Cel puţin.
Ceea ce este halucinant, este faptul că Noua Cenzură nu mai este impusă doar de către unele state arestate de cine ştie ce camarilă cleptocrată, abuzivă, militaristă, nu mai este ranforsată doar de regimuri totalitare, ilegitime, militariste şi brutale, ci acum este promovată ca fiind produsul dezvoltării naturale, istorice, a spiritului uman şi a societăţii, ca şi cum întreaga punere în scenă ar întrupa un minunat, benefic, real şi legitim panaceu de extracţie civică, de sorginte populară, constituţională, nonideologică. Un panaceu, care în numele – culmea ipocriziei – libertăţii şi al unei pretinse societăţi deschise, constrânge, cenzurează, alterează, încarcerează, anihilează. Tocmai din perspectiva ei fals-legitimizantă, toxica naraţiune progresistă suprimă brutal dezbatarea şi libertatea de expresie şi sfidează legea.

Nu este nimic nici natural şi nici nonideologic aici. Întreaga operaţiune de modificare a realităţii a demarat în anii ´20 ai secolului trecut, odată cu înfiinţarea grupului de intelectuali bolşevici, internaţionalişti, cunoscut sub numele de Şcoala de la Frankfurt şi a continuat constant după 1933, în mediul academic, universitar, american şi vest european – acolo unde se formau şi se formează elitele unei naţiuni – până în distopica relitate a zilelor noastre. Nu insist. Am scris câteva analize în acest sens, de-a lungul timpului.

În acest context kafkian, pe care l-am descris, context în care toate aspectele vieţii umane încep să fie acaparate de cenzură şi de exigenţele ideologiei Noii Stângi, cei care afirmă ca atari comparaţii cu comunismul, precum cea făcută de şeful Cabinetului de la Varşovia, ar fi inepte şi insolente îmi este temă că ei sunt, de fapt, inepţi şi insolenţi!

Insolența şi inepţia giganţilor social-media americani

Cenzura pe platformele social media de tip “integratoare” sau “forum” – aşa cum sunt definite de legislaţia americană, printre altele, este ilegală şi, evident, imorală! Şi, isolentă şi ineptă!
“Forumurile” – adică Facebook, Twitter, Instagram, Youtube, etc. sunt definite de legislaţia SUA ca fiind doar nişte depozitare şi promotoare automate ale postărilor utilizatorilor afiliaţi platformelor, fără ca acestea să aibe dreptul să intervină în vreun fel asupra postarilor (!), cu excepţia cazurilor în care aceste postari încalcă legile ţării!

Atât!

În cazul platformelor “editoriale”, însă, este permisă existenţa unor politici editoriale distincte, care le conferă dreptul editorilor – tot conform legii – să poată interveni asupra conţinutului şi să îşi asume responsabilitatea pentru respectivul conţinut.

Printre regulile de bază care guvernează în SUA, spre exemplu, funcţionarea acestor “forumuri”, sunt şi cele stabilite de articolul 230 litera c) din Legea privind decența în domeniul comunicării (articolul 230 literă (c)). 47 U.S.C. 230 (c)).

Politica Statelor Unite în speţă este clară: protecţia acordată acestor “forumuri” nu se extinde dincolo de textul și scopul legiuitorului de a oferi protecţie celor care pretind să ofere utilizatorilor un forum (!) pentru exprimare liberă şi deschisă, dar în realitate care au putere totală asupra unui mijloc vital şi extrem de puternic de comunicare şi care se pot angaja, astfel, în acţiuni înşelătoare sau pretextuale care înăbuşă dezbaterile libere și deschise prin cenzurarea anumitor puncte de vedere.

Aceste “forumuri” încalcă, practic, legislaţia în vigoare americană atunci când cenzurează! Şi, nu numai pe cea americană.

Generic, se denaturează, astfel, logica libertăţilor constituţionale în sine, peste tot în lume, (vorbim de state democratice, evident), prin impunerea unor politici editoriale discreţionare – impunere interzisă, însă, prin lege în cazul “forumurilor”! Avem de a face în speţă cu operatori privaţi, desigur, care se subtituie, însă, total cadrului statal şi promovează cenzura, în ciuda legislaţiei care, repet, … interzice acest lucru!

Nu numai că se substituie şi se sfidează statul american, dar îi şi denaturează şi subminează complet autoritatea. La fel şi în Europa. De fapt, din câte ştiu, Uniunea Europeană deja lucrează din câte ştiu la un pachet legislativ similar celui polonez, care să oblige forumurile social media să nu mai cenzureze conţinutul postarilor, decât în concordanţă cu legislaţia ţărilor în care operează.

E mult mai grav decât în comunism, aşadar, căci această mizerie a cenzurii implementate de platformele de social media – care sunt, repet, “forumuri”, nicidecum “platforme editoriale”! -, vine împachetată şi mascata cu fundiţe roz şi discursuri despre libertate şi iubire şi normalitate, când de fapt ea este ilegală, imorală, profund stângista, concentraţionara, extrem de toxică şi subminează fundamentele democratice şi constituţionale ale statelor unde operează!

Daniel Uncu