„Trăiesc în Manhattan, locuiesc în cea mai liberă țară pe care ți-o poți imagina, și se plâng că sunt oprimați? E ilogic“, a declarat Yeonmi Park pent
„Trăiesc în Manhattan, locuiesc în cea mai liberă țară pe care ți-o poți imagina, și se plâng că sunt oprimați? E ilogic“, a declarat Yeonmi Park pentru The Post despre studenții de la universitatea la care a studiat, Columbia University.
„Am fost vândută pentru 200 de dolari ca sclavă sexuală în secolul XXI. Și ei susțin că sunt oprimați pentru că oamenii nu folosesc pronumele pe care le inventează în fiecare zi?“, relatează Rikki Schlott, New York Post.
Tânăra de 29 de ani a dezertat din Coreea de Nord în adolescență, dar s-a trezit apoi victimă a traficului de persoane în China. În 2014, ea a devenit una dintre cei doar 200 de nord-coreeni care locuiesc în Statele Unite – iar de anul trecut este cetățean american.
Acum, la trei ani după ce a absolvit Universitatea Columbia cu o diplomă în drepturile omului, Park trage un semnal de alarmă cu privire la cultura anulării și ideologia progresistă din America.
În cartea sa „While Time Remains“, lansată pe 14 februarie, Park descrie cum s-a luptat să ajungă în Statele Unite doar pentru a constata că unele dintre aceleași îngrădiri ale libertății pe care credea că le-a lăsat în urmă în Coreea de Nord sunt prezente și aici – începând de la politica identitară și mentalitatea de victimă până la ipocrizia elitelor.
„Am evadat dintr-un loc care este iadul pe pământ și am traversat deșertul în căutarea libertății și am găsit-o“, scrie ea. „Nu vreau să se întâmple niciodată ceva rău cu noua mea casă… Vreau ca noi – am nevoie ca noi – să ținem întunericul la distanță“.
Ea îi imploră pe cititori: „Am nevoie de ajutorul vostru pentru a ne salva țara, cât mai este timp“.
Park a ajuns inițial pe prima pagină a ziarelor în 2015 datorită cărții sale „In Order to Live: A North Korean Girl’s Journey to Freedom“ și declarațiilor sale îndrăznețe potrivit cărora mediul ostil pe care l-a experimentat ca studentă la Universitatea Columbia i-a amintit de Coreea de Nord.
Într-un interviu acordat publicației The Post, Park a rememorat ce a simțit ca dezertor nord-coreean care a scăpat de tiranie și opresiune când s-a trezit în mijlocul unor studenți care căutau să se declare victime și să atragă astfel atenția.
Ea a numit facultatea la care a învățat un „adevărat lagăr de îndoctrinare“ și a afirmat că mulți dintre colegii ei de la cea mai elitistă școală din New York erau „spălați pe creier, la fel ca studenții nord-coreeni“.
„Nu am înțeles niciodată cum poate fi o problemă faptul că nu ai nicio problemă“, a detaliat Park.
„Ei trebuie să inventeze o nedreptate sau o problemă, pentru că nu au trecut prin nicio experiență asemănătoare cu lucrurile de care au parte alți oameni în lume“.
Citește și Politica Identitară – Ideologie Distructivă de Stânga Menită Eșecului
Park s-a născut în Hyesan, Coreea de Nord, fiind al doilea copil al unui funcționar public, și a crescut sub regimul liderului suprem de atunci, Kim Jong-il, în cele mai vitrege condiții.
Până a împlinit cinci ani, aproximativ 3,5 milioane de nord-coreeni au murit de foame. Park își amintește că vâna gândaci în drum spre școală pentru a-și potoli foamea – deși regimul lui Kim interzisese cuvintele „foamete“ și „foame“.
„În Hyesan domnește întunericul“, scrie Park. „Nu mă refer doar la absența luminii, a electricității și a hranei. Lipsește demnitatea, protecția și speranța. În Hyesan, întunericul înseamnă să-ți vezi părinții și vecinii târâți de poliție pentru crima de a fi adunat insecte și plante cu care să-și hrănească micuții“.
După ce tatăl ei a fost arestat și condamnat la muncă silnică pentru infracțiunea de a comercializa pește uscat, zahăr și metale, viața familiei Park în Coreea de Nord s-a deteriorat și mai mult. În cele din urmă, au plănuit să fugă din țară.
„Nu am evadat în căutarea libertății sau a siguranței. Am evadat în căutarea unui bol de orez“, povestește ea.
Sora lui Park a fugit prima din Coreea de Nord. Park, pe atunci în vârstă de 13 de ani, și mama ei au urmat-o, traversând râul Yalu în China. Dar, în loc să-și găsească sora, cele două au căzut în mâinile traficanților de persoane care au vândut-o pe Park ca sclavă sexuală.
După ani de muncă forțată, adolescenta a reușit în cele din urmă să scape și să traverseze deșertul Gobi în Mongolia, cu ajutorul misionarilor creștini. De acolo, a plecat în Coreea de Sud, unde a găsit refugiu și i s-a acordat cetățenie.
La șapte ani de la despărțirea inițială, Park și-a revăzut sora mai mare. Dar au aflat că tatăl lor murise la scurt timp după ce a reușit să fugă în China.
Pierderea lui, a spus Park, a făcut-o „să pășească într-o direcție diferită: una dedicată drepturilor omului și îmbunătățirii vieților celor ce suferă sub tiranie. O viață care să aibă scop. O viață care să-l facă mândru pe tatăl meu“.
Când Park era micuță, mama ei a învățat-o că cel mai periculos membru al trupului ei era limba și a avertizat-o că, dacă spune ceva greșit sau insultă regimul, familia ei ar putea fi închisă sau chiar executată.
„Acesta este finalul și în ceea ce privește cultura anulării“, a declarat Park pentru The Post. Desigur, în America nu punem oamenii în fața unui pluton de execuție, dar mijloacele lor de trai, demnitatea lor, reputația lor și umanitatea lor sunt atacate.
Când le spunem oamenilor să nu vorbească, le cenzurăm și gândirea. Și când nu poți gândi, ești un sclav – o marionetă spălată pe creier.
Citește și Pot împiedica Statele Unite procesul de autodistrugere?
De când studia la Columbia, autoarea și activista din New York City a lansat un canal de YouTube, „Vocea Coreei de Nord“, unde împărtășește detalii despre viața sub regimul nord-coreean.
De asemenea, s-a alăturat Consiliului de administrație al Fundației pentru Drepturile Omului, unde lucrează cu dizidenți din întreaga lume și, cel mai recent, a luat parte la demersurile de a împărți pliante anti-regim în Coreea de Nord.
Park este în prezent mama unui băiețel de cinci ani. Își dorește ca el să beneficieze de aceleași libertăți pe care ea le-a găsit în America – dar se teme că acestea sunt atacate de ideologia woke și în special de politica identitară.
În Coreea de Nord, a explicat Park, guvernul împarte cetățenii în 51 de categorii, în funcție de „contaminarea“ lor genealogică, bazat pe faptul că strămoșii lor au fost proprietari de terenuri „opresivi“.
„Acesta e modul în care a împărțit regimul oamenii pe categorii. Ceea ce face un individ nu contează. Se ține cont doar de ce au făcut strămoșii“, a precizat ea.
Acum, când vede că americanii se complac în esențialismul rasial și politici identitare, experimentează un sentiment straniu de familiar.
„Ei acuză persoanele albe că sunt privilegiate, vinovate și opresoare“, a spus Park.
„Aceasta este tactica pe care regimul nord-coreean a folosit-o pentru a diviza populația. În America văd aceeași teorie a vinovăției colective. Aceasta este ideologia care a transformat Coreea de Nord în ceea ce este astăzi – și o inoculăm tinerilor americani.
Park a declarat pentru The Post că speră că a doua ei carte va servi drept inspirație pentru americani să lupte împotriva falselor promisiuni de „echitate“, cât încă mai pot.
„Chiar cred că nu mai avem mult timp la dispoziție“, a avertizat ea.
„Deja toate instituțiile noastre importante promovează aceeași ideologie pe care o are Coreea de Nord: socialismul, colectivismul și echitatea. Practic, America trece printr-o revoluție culturală. Când vom realiza ce se petrece, s-ar putea să fie prea târziu“.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS