În perioada în care Sayragul Sauytbay a fost închisă într-un lagăr de reeducare administrat de guvern, în provincia Xinjiang, China, ea a fost forțată
În perioada în care Sayragul Sauytbay a fost închisă într-un lagăr de reeducare administrat de guvern, în provincia Xinjiang, China, ea a fost forțată să semneze un document prin care să se condamne singură la moarte dacă relata atrocitățile de acolo.
Neclintită, după ce a scăpat din detenție, ea a atras atenția asupra ororilor comise împotriva poporului uigur, fiindu-i decernat un International Woman of Courage Award de către secretarul de stat american Mike Pompeo în 2020, informează Elle Reynolds într-un articol The Federalist.
Cartea ei „The Chief Witness: Escape From China’s Modern-Day Concentration Camps“, scrisă împreună cu jurnalista Alexandra Cavelius, a apărut la începutul acestei luni și este disponibilă la editura Scribe. Fragmente publicate recent de Daily Mail dezvăluie istorisiri despre tortură, recoltare de organe, viol și planuri de dominare globală din gulagurile Partidului Comunist Chinez.
Departamentul de Stat al SUA a estimat în 2018 că Partidul Comunist Chinez a închis forțat în lagăre posibil mai mult de 2 milioane de oameni, majoritatea musulmani uiguri, în provincia Xinjiang din China. Potrivit fotografiilor din satelit de la Australian Strategic Policy Institute, numărul lagărelor ajunsese la 380 în septembrie 2020. Sauytbay a fost obligată să lucreze ca profesor la una dintre ele, înainte de a fi eliberată în 2018 și a evada ulterior în Suedia.
Camere de tortură și cadavre care dispar
Sauytbay povestește despre o cameră de tortură pe care o numește „camera neagră“, din lagărul în care a stat în detenție. Urletele ce se auzeau din camera neagră „sunau ca țipetele unui animal pe moarte“, spune ea. „În momentul în care le auzi, realizezi prin ce agonie trece acea persoană.“
Își amintește că a văzut lanțuri pe pereți în camera neagră și scaune cu „cuie ieșind din șezut“ de care erau legați deținuții. Instrumentele de tortură de pe pereți „arătau ca cele din Evul Mediu“, inclusiv „unelte folosite pentru a smulge unghiile de la mâini și de la picioare“ și o tijă asemănătoare unei sulițe „pentru a străpunge carnea unei persoane“. Scaune electrice, „scaune de fier cu găuri în spate, astfel încât brațele să poată fi răsucite deasupra articulației umărului“, și alte tipuri de scaune concepute pentru a imobiliza victimele erau aliniate pe o parte a camerei.
„Mulți dintre oamenii pe care i-au torturat nu au mai ieșit niciodată din acea cameră“, spune ea. „Alții au ieșit împleticindu-se, acoperiți de sânge.“
Ordinele secrete prevedeau că orice prizonieri care mureau sau erau uciși „trebuie să dispară fără urmă“, își amintește Sauytbay. „Nu ar trebui să existe semne vizibile de tortură pe cadavre … Orice indiciu, probă sau documentație trebuie distrusă de îndată“.
„Era strict interzisă fotografierea sau înregistrarea video a cadavrelor“, adaugă ea. Familiile decedaților primeau „justificări vagi“ sau, uneori, „era recomandabil să nu se menționeze deloc că au murit“.
Târâte pe jos, torturate și violate
Povestind despre unul din „cursurile“ din lagăr, Sauytbay spune: „Abia mă ascultam pe mine însumi vorbind despre patriarhul nostru cu spirit de sacrificiu Xi Jinping, care ‘transmite căldura iubirii cu mâinile sale’ în timp ce mai mulți ‘studenți’ și-au pierdut cunoștința și au căzut de pe scaunele de plastic.“
Când prizonierii leșinau, de frică sau stres, gardienii „apucau persoana inconștientă de ambele brațe și o târau ca pe o păpușă, cu picioarele pe jos“, spune Sauytbay. „Nu îi luau doar pe cei leșinați, bolnavi sau furioși … uneori se întâmpla pur și simplu pentru că un prizonier nu înțelesese vreunul dintre ordinele gardianului, spuse în limba chineză.“
Sauytbay își amintește că o femeie de 84 de ani a fost acuzată că a dat un telefon internațional. Deși a negat, gardienii din lagăr au pedepsit-o smulgându-i unghiile.
O altă femeie, în vârstă de douăzeci de ani, a recunoscut că i-a trimis o urare unui prieten cu ocazia unei sărbători musulmane în adolescență. Ca pedeapsă, gardienii au violat-o în grup, în timp ce Sauytbay a fost obligată să privească.
„În timp ce o violau, ne verificau cum reacționăm“, și-a amintit ea în 2019. „Cei care au întors capul sau au închis ochii și cei care păreau supărați sau șocați, au fost luați și nu i-am mai văzut niciodată.“
Recoltare forțată de organe
Deținuții sănătoși și tineri aveau adesea dosarele medicale marcate cu un X roșu. „Se știa că Partidul recolta organe de la prizonieri“, spune Sauytbay. Ea a început să bănuiască că deținuții erau folosiți cu forța pentru recoltare de organe. Organele de la donatorii musulmani sunt adesea preferate de alți musulmani, deoarece sunt „halal“.
„Mi-am dat seama că acești deținuți tineri și sănătoși dispăreau peste noapte, luați de gardieni“, adaugă Sauytbay. „Mai târziu, când am verificat, am realizat cu groază că toate dosarele lor medicale erau marcate cu un X roșu.“
Citește și Opinie: Pericolul global reprezentat de China Comunistă
Planuri de dominație mondială
Sauytbay își amintește, de asemenea, că a văzut documente secrete de la Beijing care descriau un plan de a cuceri Europa până în 2055. Primul pas, pentru perioada 2014-2015, era „asimilarea celor dispuși în Xinjiang și eliminarea celor care se opuneau“.
Pasul doi necesita anexarea „țărilor vecine“, între 2025 și 2035. China a început deja să-și testeze vecinii de la granițe. În 2020, guvernul chinez a construit 11 clădiri în interiorul districtului nepalez Humla și a negat suveranitatea Nepalului asupra districtului. În același an, PCC a adoptat o lege de „securitate“ privind Hong Kong-ul și a folosit-o pentru a acuza și închide legiuitorii și activiștii pro-democrație.
Al treilea pas, care trebuie realizat între 2035 și 2055, era „invadarea Europei“.
Națiunile occidentale nu își pot permite – moral sau practic – să închidă ochii la abuzurile guvernului chinez împotriva propriilor săi cetățeni, spune supraviețuitoarea.
„Situația actuală a trecut deja dincolo de problemele etnice și religioase“, a declarat Sauytbay pentru Radio Free Asia în 2020. „[A] ajuns la nivelul unei tragedii umanitare“.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS