Donald Trump a fost un președinte bun pentru alianțele și parteneriatele Americii

El a determinat NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare, a extins Quadrul și a facilitat acordurile Abraham

Experții în politică externă se agită, în mod previzibil, în legătură cu campania de realegere a lui Donald Trump. Aceștia se tem că fostul președinte amenință alianțele și parteneriatele care au susținut pacea globală din 1945 încoace. În cazul în care Trump se va întoarce la Casa Albă, se crede că nu va fi constrâns de gardurile de protecție care l-au împiedicat să torpileze alianțele Americii în primul său mandat și va afecta permanent atât securitatea SUA, cât și ordinea internațională, analizează Alexander B. Gray, șef de cabinet al Consiliului de Securitate Națională al Casei Albe în perioada 2019-2021, pentru The Wall Street Journal.

Această narațiune admite un aspect care îi subminează premisa: sistemul de alianțe al SUA nu s-a prăbușit în timpul primului mandat al lui Trump. Dimpotrivă, administrația Trump a consolidat relațiile cu partenerii din Indo-Pacific, Europa Centrală și de Est și Orientul Mijlociu. Oricine crede că Trump a fost cândva legat de înțelepciunea convențională, dar nu va mai fi din nou – și că va face ravagii în ordinea globală pe care aparent o detestă – nu a fost destul de atent.

Pentru a înțelege bilanțul lui Trump, amintiți-vă ce a moștenit. „Linia roșie” dezastruoasă a administrației Obama în Siria, acordul nuclear iranian prost conceput, eșecul său de a descuraja sau de a răspunde în mod adecvat la agresiunea Rusiei din 2014 împotriva Ucrainei, tolerarea activității chinezești maligne în mările Chinei de Sud și de Est și promisiunea unui „nou model de relații între marile puteri” cu Beijing au adus relațiile SUA cu aliați și parteneri precum Japonia, Taiwan, Israel, statele arabe din Golf și o mare parte din Europa de Est la un minim istoric. Mare parte din mandatul lui Trump a fost petrecut nu doar reparând aceste relații, ci și extinzându-le în moduri inovatoare.

Donald Trump i-a îngrozit pe mulți veterani în materie de politică externă, care au considerat că retorica sa amenința ordinea mondială. Într-un sens, această teamă era absurdă: aproape fiecare administrație americană a admonestat public țările membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord pentru că nu și-au respectat angajamentele privind cheltuielile de apărare. Trump a procedat la fel – și, poate spre deosebire de predecesorii săi, a fost văzut ca fiind dispus să ia măsuri decisive pentru a asigura schimbarea. Prin intermediul unor cajolere publice și private – cunoscute și sub numele de diplomație – a obținut un angajament din partea membrilor NATO de a-și spori contribuțiile. Din 2017 până în 2021, aproape fiecare semnatar a crescut cheltuielile pentru apărare, contribuind substanțial la capacitatea alianței de a răspunde invaziei Rusiei în Ucraina în 2022.

Citește și Va abandona Donald Trump Ucraina? Ignorați presa mainstream

Aceste eforturi au avut ca rezultat o redistribuire semnificativă a forțelor americane de la bazele vechi din Germania la cele din Polonia și statele baltice, unde sunt mult mai bine poziționate pentru a descuraja Moscova. Împreună cu aliații din NATO, Trump a furnizat Ucrainei rachetele antitanc Javelin, căutate de mult timp, a impus sancțiuni împotriva actorilor ruși rău intenționați și a colaborat cu partenerii pentru a opri gazoductul Nord Stream 2, care ar fi sporit dependența energetică a aliaților europeni de Rusia. Acestea nu au fost actele unui izolaționist retrograd, ci activitatea unui pragmatic care caută soluții noi pentru provocările secolului XXI.

Obiectivul administrației de a consolida poziția Americii în lume a dat roade, inclusiv acordurile Abraham între Israel și mai multe state arabe, o îmbunătățire semnificativă a alianței Quad între SUA, India, Australia și Japonia, relații diplomatice mai puternice cu Taiwan datorită unor vizite fără precedent la nivel de cabinet și vânzări record de arme, precum și un acord neașteptat între Serbia și Kosovo.

La fiecare pas, Donald Trump a cerut personalului său să se gândească la modalități creative de a rezolva probleme care i-au chinuit pe predecesorii lor timp de decenii. A face aceleași lucruri la nesfârșit și a aștepta rezultate diferite i s-a părut, pe bună dreptate, președintelui, o nebunie.

După trei ani de adulație din partea presei cu privire la presupusa revenire a Americii pe scena mondială sub conducerea președintelui Biden, ne putem întreba: ce au obținut americanii și lumea de la un președinte american care se presupune că este mai favorabil alianțelor? Până acum, o retragere catastrofală din Afganistan, eșecul descurajării americane în Ucraina, o explozie nucleară iraniană tot mai aproape și o amenințare chineză tot mai rapidă la adresa Taiwanului. Aliații din Orientul Mijlociu, Europa de Est și Asia au început să își traseze propriul curs în fața unei trâmbițe americane incerte.

Citește și Joe Biden slăbește influența globală a Americii

Elita globală a politicii externe sădește o frică inutilă în întreaga lume prin denaturarea intenționată a primului mandat al lui Trump și prin sperietoare cu privire la un al doilea mandat.

În cazul în care Donald Trump se va întoarce la Casa Albă, vor exista, fără îndoială, suspine de ușurare printre oficialii din capitalele prietene care își amintesc de perioada în care a fost în funcție. Nu este greu de înțeles de ce: limbajul lui Trump îi poate face pe diplomați să se simtă inconfortabil, dar acțiunile sale provoacă teamă în rândul celor care contează cel mai mult pentru securitatea americană: adversarii noștri.

Tribuna.US

Foto: NATO/Flickr