Împăratul roman Marcus Aurelius, presupus stoic, a scris: „Cea mai bună răzbunare este să fii altfel decât cel care te-a rănit“. Stoicismul lui M
Împăratul roman Marcus Aurelius, presupus stoic, a scris: „Cea mai bună răzbunare este să fii altfel decât cel care te-a rănit“.
Stoicismul lui Marcus Aurelius are mai multă influență în cultura noastră seculară decât înțelepciunea lui Solomon. Este un lucru trist, dar, în această privință, gândirile lor nu sunt atât de diferite, analizează un articol ChristianPost.
Am mai argumentat că, în ciuda unor interpretări simpliste, Proverbele ne învață de fapt că uneori cei răi prosperă și domină societatea. Ele prezintă o lume în care nebunia ar putea ajunge la nivelul de a domina societatea.
Așadar, nu este surprinzător faptul că această „cultură de anulare“ ne poate fi inoculată de către puternicele elite mass-media și corporatiste.
După cum am subliniat, Proverbe 3 ne încurajează să nu-i imităm pe cei răi, presupunând că sunt suficient de prosperi încât să fim tentați să-i luăm drept model.
Epistola către Evrei, din Noul Testament, face apel la Proverbe 3 ca la o instrucțiune de a nu ne pierde speranța atunci când suntem persecutați de puternici dușmani ai credinței.
Dar dacă acești asupritori prosperi te hărțuiesc, de ce ai fi tentat să-i imiți?
„Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi, căci Domnul va fi nădejdea ta şi El îţi va păzi piciorul de cădere. Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: ‘Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!’, când ai de unde să dai! Nu gândi rău împotriva aproapelui tău când locuieşte liniştit lângă tine. Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut niciun rău. Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui! Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.“ – Proverbe 3:25–32
Într-o lume în care oamenii imorali sunt la putere, iar pedepsirea lor pare că ți-ar putea face viața și mai grea, poate fi dificil să fii etic, și cu atât mai puțin generos. În acest context, încălcările de proprietate despre care avertizează capitolul 3 nu sunt, evident, la fel ca pustiirea violentă din capitolul 1, în care fiul este tentat să se alăture unei bande de tâlhari.
Nu este vorba de banditism ilegal, ci de genul de conflicte juridice prin care una din părți îi face rău celeilalte prin utilizarea abuzivă a „sistemului“.
Fie că întârzie să plătească cuiva salariul, fie că întârzie rambursarea unui împrumut, fie că se implică într-un proces riscant pentru a obține niște bani în plus, oamenii se exploatează reciproc în moduri care nu sunt întotdeauna în mod evident infracționale, dar sunt necinstite și nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu.
De ce am fi tentați să avem un astfel de comportament? În mod pervers, oamenii care se simt sau chiar sunt exploatați se răzbună unul pe celălalt, în loc să acționeze ca oameni care-și pun încrederea în Dumnezeu pentru a-i proteja și a-i reabilita. Într-o lume în care toți se mănâncă între ei, pare înțelept să muști și tu pe oricine poți.
Cu alte cuvinte, nu este doar tentant să fii ca cei răi pentru a te integra. Este, de asemenea, posibil să devii ca cei răi, atunci când ești oprimat de ei sau chiar și când le opui rezistență.
Am menționat și altă dată că Evrei 12:5-6 din Noul Testament citează Proverbe 3 ca un text care te învață cum să faci față persecuției ostile a celor puternici din societate. Și cum ne spune acolo că trebuie să se comporte cel oprimat?
„Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“. – Evrei 12:12–14
Cartea lui Iacov este o scrisoare către creștini care tratează tot subiectul persecuției. Iacov citează și el din Proverbe 3 pentru a învăța pe credincioși cum ar trebui să facă față unei astfel de circumstanțe (Iacov 4:6 este un citat apropiat de traducerea greacă obișnuită a Proverbelor 3:34).
Și Iacov vrea ca cititorii săi să-și dea seama că nu trebuie să devină ca cei care-i chinuie.
„Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui! Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.“ – Proverbe 3:31-32
Evangheliile se preocupă și ele de acest subiect. Când Ioan Botezătorul avertizează despre o judecată iminentă a celor răi, oamenii întreabă ce ar trebui să facă. În esență, răspunsul său este să nu mai fure și să înceapă să împartă cu alții (Luca 3:10-14).
Așa că este perfect posibil să urăști să fii anulat și totuși să fii tentat să-i anulezi pe alții. Putem perpetua exact lucrurile cărora ne opunem. Solomon ne avertizează să fim atenți la această ispită. Dacă vrem să vedem o lume mai bună, trebuie să-i ridicăm pe oameni, nu să-i distrugem.
Tribuna.US
COMMENTS