HomeFamilia în Societate

Dragi părinți: Cine vă crește copiii?

Dragi părinți: Cine vă crește copiii?

Infama clinică britanică transgender Tavistock va fi dată în judecată de 1.000 de familii
Traficanții de la frontiera cu SUA oferă bani pentru copii
Ideologia transgender exploatează filosofia eronată a Stângii că putem fi eliberați de constrângerile propriului sex

Dacă voi credeți că sunteți singurii care vă creșteți copiii, vă înșelați. Aceasta nu este opinia sau concluzia mea subiectiva, ci concluzia obiectivă a unui expert, Susan Linn, explicată pe larg în cartea ei recent publicată, Who’s Raising the Kids / Cine crește copiii? Vă ofer o recenzie din New York Times: https://www.nytimes.com/2022/09/13/books/review/whos-raising-the-kids-susan-linn.html  

La începutul săptămânii mi-a ajuns la birou un exemplar și, cum îmi este obiceiul, caut să aloc câteva minute în primele zile după ce primesc cartea să-i citesc introducerea și să mă familiarizez cu ideile principale. Introducerea listează ideile principale ale cărții care apoi sunt demonstrate în capitolele care urmează cu date statistice, studii, rapoarte și opinii ale altor experți.

Concluzia esențială a lui Linn este că părinții au fost reduși la rangul inferior privind educația și creșterea copiilor lor. În prim plan sunt marile companii globale care se profilează pe producerea de articole pentru copii, pe de o parte, și marii giganți ai mediei sociale care domină spațiul virtual și influențează gândirea copiilor. Gândirea copiilor nu este îndreptată spre valori ori moralitate, ci este programată să apuce momeala, să prindă gust pentru produsele și ideile vânturate de producători în spațiul virtual.

În acest context aproape incontrolabil, părinții nu mai sunt stăpâni pe situație și pierd controlul creșterii copiilor lor. În opinia autoarei, părinții biologici și giganții tehnologiei au devenit “co-parents / co-părinți” care cresc copiii împreună. Influențele vin din ambele părți, dar cele mai durabile și radicale sunt influențele din afara familiei.

Pentru Linn, TikTok, YouTube, Instagram și Snapchat sunt “monștri” despre care citim în basme care fură copiii. Ademenesc copiii, ne spun că le pasă de ei și de siguranța lor emoțională, îi ademenesc în lumea virtuală, doar pentru a-i “agăța” asemenea unor pești în cârlig și a-i transforma în ceea ce Linn numește “profit centeres / centre de profit”. Copiii devin unități de consum și rămân așa toată viața.

Companiile îi “saturează și îngrașă” prin dependență, îi înstrăinează de părinți, elimină relațiile dintre părinți și copii, și le înlocuiesc cu relații digitale între dispozitive electronice (telefon, televizor, computer etc.) și copii. În acest fel, copiii devin “fulgi de zăpadă”, adică “molatici” și incapabili să navigheze stresul lumii reale. Nu dobândesc autostimă, încredere, maturitate, competență, compasiune, ori un sens al unei vieți trăite pentru un scop anume.

După Linn, sănătatea emoțională a copiilor este irelevantă pentru companii. Scopul lor este să-i țină pe copii atașați de dispozitive cât se poate mai mult. În medie, minorii între 8 și 12 ani petrec un minim de 5 ore pe zi online. Timpul acesta e irosit în mod pasiv. Nu există aproape nicio activitate în acest timp. Dimpotrivă, în 5 ore petrecute interactiv cu semenii ori cu părinții, afirmă Linn, copiii pot învăța “life and survival skills / abilități pentru viață și supraviețuire”.

Paginile introductive ale cărții denotă că volumul nu are un substrat politic ori ideologic. Ca atare o recomand fiecărui părinte. Veți fi frapați, cred, așa cum am fost si eu, de citatul introductiv al volumului: “This society transforms its children into consumers making them want, want, want, want, in order to sell them and their parents not what the children need but what they have been made to want. What they want, not what they need. It commodifies and monetizes its children. It objectifies them. It dehumanizes them / Societatea zilelor noastre transformă copiii în consumatori, făcându-i să dorească, să dorească, să dorească, să dorească, pentru ca în final să le vândă, lor și părinților lor nu ceea ce copiii au nevoie, ci ceea ce au fost siliți să dorească. Ce vor, nu de ce au nevoie. Îi transformă pe copiii în obiecte de consum și centre de profit. Îi transformă în obiecte. Îi dezumanizează…”

Agreez. Sunt cuvinte dure, dar din nefericire adevărate. Recomand fiecărui părinte să stăpânească accesul copiilor lor la dispozitive digitale și la spațiul virtual.

Peter Costea

COMMENTS

WORDPRESS: 0