Drepturile parentale și limitele acestora

În America, drepturile parentale protejează dreptul mamelor și al taților de a folosi o discreție legitimă în creșterea copiilor lor. Guvernul nu atribuie drepturi parentale, ci le recunoaște și le protejează ca reflectând relațiile preexistente, apolitice, dintre părinți și copii, analizează First Things.

Un sistem alternativ, bazat pe drepturile copilului, este comun în cea mai mare parte a lumii occidentale; conform acestui model, statul stabilește ce este în interesul superior al copilului.

Guvernele legitime protejează drepturile parentale pentru ca părinții să își poată îndeplini îndatoririle de a crește copiii până la o vârstă adultă onorabilă și independentă. Dar există limite. Părinții care abuzează de drepturile lor sau își neglijează îndatoririle își pot pierde copiii sau pot fi supuși supravegherii statului. Statele pot interzice anumite tipuri de pedepse parentale (de exemplu, să nu-și hrănească copiii sau să-i bată).

Conservatorii au pus recent accentul pe drepturile parentale ca mijloc de protecție a copiilor împotriva ideologiei de gen, cum ar fi în proiectul de lege din Florida privind drepturile părinților în educație – pe care criticii săi îl numesc proiectul de lege “Don’t Say Gay”. Accentuarea drepturilor parentale este adesea necesară, dar conservatorii ar trebui să fie conștienți de faptul că doar drepturile părintești nu sunt suficiente atunci când vine vorba de protejarea copiilor; trebuie să apelăm, de asemenea, la o înțelegere corectă a îndatoririlor părintești, una care este ordonată spre bine.

Mișcarea transgender pune în dificultate cadrul drepturilor parentale. În unele cazuri, apelul la drepturile parentale funcționează ca o limită a practicilor modelate de ideologia de gen care sunt dăunătoare pentru copii. De exemplu, proiectul de lege privind drepturile părinților în educație din Florida face apel la drepturile parentale pentru a limita instruirea privind orientarea sexuală sau identitatea de gen în școlile publice. Proiectul de lege prevede că o astfel de instruire „nu poate avea loc” de la grădiniță până la clasa a treia în școlile publice. În acest caz, recunoașterea de către proiectul de lege a drepturilor parentale stabilește o sferă de discreție parentală în ceea ce privește identitatea sexuală (părinții pot, la urma urmei, să își învețe copiii ideologia de gen în casele lor, dacă doresc) în cadrul unei largi concesii de putere acordată statului cu privire la alte chestiuni legate de curriculum.

Proiectul de lege din Florida este un început bun, dar aplicarea acestui tip de lege privind drepturile parentale va fi întotdeauna dificilă, deoarece trebuie să fie aplicată în cadrul unor instituții mai largi dedicate unor principii și ideologii opuse. Părinții nu se pot aștepta la niciun fel de ajutor din partea administratorilor școlari, a departamentelor de stat pentru educație, a avocaților locali sau a altor aliați de regim.

Sistemul modern de învățământ public din America se bazează pe modelul drepturilor copilului, în care experții statului pretind că știu ce este mai bine pentru copii în ordinea socială viitoare. Horace Mann, unul dintre fondatorii sistemului de învățământ public american, a afirmat acest lucru cu o claritate admirabilă: „Noi, cei care suntem angajați în cauza sacră a educației, suntem îndreptățiți să privim toți părinții ca pe niște ostatici ai cauzei noastre”. John Dewey a împărtășit acest sentiment o generație mai târziu, considerând că școlile sunt „participanți activi și militanți la crearea unei noi ordini sociale”. Candidatul eșuat la funcția de guvernator al Virginiei, Terry McAuliffe, a confirmat această ostilitate față de drepturile părintești atunci când le-a spus alegătorilor: „Nu cred că părinții ar trebui să spună școlilor ce ar trebui să predea”.

Proiectul de lege din Florida este un exemplu de caz în care apelul la drepturile parentale ajută la protejarea copiilor de efectele dăunătoare ale ideologiei de gen. Dar, în alte cazuri, drepturile parentale au fost invocate pentru a proteja ideologia de gen și pentru a împiedica statele să interzică procedurile transgender dăunătoare pentru copii. Camera Reprezentanților din Idaho a adoptat recent un proiect de lege care interzice operațiile și tratamentele de schimbare de sex în cazul minorilor. Astfel de tratamente, susțin susținătorii proiectului de lege, sunt abuzive și, prin urmare, statul ar putea limita în mod legitim exercitarea drepturilor parentale în acest caz.

Cu toate acestea, Senatul republican de stat a eliminat proiectul de lege în numele drepturilor părinților. Acești senatori – care se opun abuzurilor asupra copiilor în alte contexte – nu cred că tratamentele de schimbare de sex sunt abuzive și, prin urmare, ar trebui să fie disponibile pentru toată lumea. Senatul din Idaho a oferit motive similare cu cele oferite de republicanul Asa Hutchinson, guvernatorul statului Arkansas, în 2021. El a argumentat că interdicțiile privind castrarea chimică a băieților tineri reprezintă „o mare exagerare a guvernului” și s-a opus unor astfel de interdicții în numele drepturilor parentale.

Proiectul de lege privind drepturile parentale în educație este un pas în direcția cea bună, dar simplul apel la drepturile parentale nu este suficient, după cum demonstrează recenta dezbatere din Idaho. În schimb, trebuie să facem apel la îndatoririle părintești și la o înțelegere corectă a ceea ce înseamnă să fii părinte. Responsabilitățile de bază ale unui părinte sunt de a proteja și de a hrăni, de a sfătui și de a instrui – mai ales în timpul anilor dificili și confuzi ai adolescenței. Deteriorarea iremediabilă a corpurilor tinere prin terapie hormonală sau operație de tranziție reprezintă o încălcare a acestor responsabilități și îndatoriri. Distrugerea fertilității copiilor mici prin „terapii” de gen dăunătoare este un fel de abuz și este întotdeauna greșit, indiferent dacă se face cu acordul părinților sau nu.

Progresul real necesită exorcizarea din școlile publice a celor îndrăgostiți de ideologia de gen dominantă. Dar cei care vor să apere drepturile parentale în contextul actual trebuie să fie întotdeauna gata să facă judecăți morale. Vor fi momente în care protejarea copiilor va necesita limitarea drepturilor statelor de a lua decizii în locul părinților, iar alteori când va însemna limitarea drepturilor parentale în numele îndatoririlor parentale.

Tribuna.US