Dumnezeu, Afganistan și problema răului

Dumnezeu, Afganistan și problema răului

Pe măsură ce retragerea dezastruoasă din Afganistan continuă, auzim tot mai multe povești despre ticăloșia talibanilor. Membrii poliției sunt executați pe străzi, „bande de violatori“ merg din casă în casă, luând cu forța fetele, chiar și de 12 ani, pentru a le folosi ca sclave sexuale pentru soldați.

Organizațiile umanitare din regiune avertizează că atacurile asupra creștinilor s-au intensificat în întreaga țară și oricine este identificat ca creștin ar putea fi ucis din cauza credinței sale sau grav persecutat, analizează Byron Lafayette într-un articol American Thinker.  

De fapt, teama de talibani este atât de mare încât oamenii se agățau literalmente de exteriorul avioanelor și cădeau în gol, mai degrabă decât să trăiască sub teroarea Emiratului Islamic.

Pe măsură ce aceste povești groaznice se derulează, aud din ce în ce mai mulți oameni spunând lucruri de genul „De ce ar permite Dumnezeu așa ceva?“ Sau „Cum poate un Dumnezeu iubitor să permită ca astfel de rele să continue?“ Firește, situația m-a făcut să analizez serios respectiva dilemă morală și teologică.

De-a lungul istoriei, dezbaterile pe tema bunătății lui Dumnezeu a avut loc în lumina răului căruia aparent îi este permis să existe. Chiar și în filmul recent The Suicide Squad, ticălosul Gânditorul, când are de dat socoteală pentru răul pe care l-a provocat, spune: „Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar fi aceasta dovada că nu este deloc bun?“

În silogismul său, Epicur afirmă următoarele:

„Dacă Dumnezeu nu poate preveni răul, atunci nu este atotputernic. Dacă Dumnezeu nu este dispus să prevină răul, atunci nu este complet bun. Dacă Dumnezeu este dispus și capabil să prevină răul, atunci de ce există răul?“

Citește și Cinci atei care și-au pierdut credința în ateism

Ca și creștin, mă întreb deseori: de ce permite Dumnezeu răul? Din cauza liberului arbitru? Pentru că are în vedere un plan mai măreț? Și sincer, nu am un răspuns nemaipomenit la aceste întrebări. Cu toate acestea, singura întrebare care trebuie pusă este aceasta: vrem cu adevărat ca Dumnezeu să intervină și să oprească răul?

Mulți dintre voi probabil ați vizionat Doctor Who, un serial de televiziune despre un „Stăpân al Timpului“ cunoscut drept Doctorul, care este nemuritor și călătorește înainte și înapoi în timp și prin tot universul, ajutând oamenii. Este un serial amuzant, deși se bagă în probleme morale și etice care sunt adesea controversate.

În cea mai mare parte a serialului, ni se prezintă un doctor grijuliu și iubitor de distracție; însă, într-unul din episoade, vedem o latură diferită, una punitivă. După înfrângerea sa, personajul negativ din respectivul episod afirmă:

„Nu a ridicat niciodată vocea. Acesta a fost lucrul cel mai rău. Furia Stăpânului Timpului. Și apoi am descoperit de ce. De ce acest Doctor care luptase cu zei și demoni a fugit de noi și s-a ascuns. A vrut să ne cruțe.“

Acest episod arăta că, da, Doctorul era amabil și iubitor, dar când a avut de-a face cu un rău malign și agresiv, nu a avut de ales decât să ia atitudine, și încă una nemiloasă, adică eliminarea. Acest exemplu în care o ființă atotputernică acționează pentru a elimina răul m-a făcut să mă întreb: am vrea ca Dumnezeu să se implice activ în lumea noastră și să oprească răul?

A devenit o obișnuință să spunem că Dumnezeu este plin de dragoste și să ne concentrăm pe calitatea lui de Răscumpărător și, deși Dumnezeu vrea într-adevăr să răscumpere și să mântuiască pe toți, nu putem ignora celelalte atribute ale Sale – El este și Dumnezeul care a spus: „Răzbunarea este a mea“, care a declanșat potopul, care l-a alungat pe Satana din cer. Dumnezeu este atât cel care mântuiește, cât și cel care pedepsește.

La fel ca un judecător, Dumnezeu împarte atât mila, cât și dreptatea, după legea eternă. Dacă Dumnezeu ar fi prezent în mod activ în lumea noastră, luptând și punând capăt răului, nu ar fi o priveliște foarte plăcută. Dumnezeu este o ființă în care nu există decât bunătate și, prin urmare, nu poate suferi niciun rău în prezența Sa (de aici și motivul pentru care Isus este mediatorul nostru).

Ca și doctorul, care atunci când a avut de-a face cu un rău titanic a fost forțat să-l elimine, în același mod, dacă Dumnezeu ar fi activ în lumea noastră, ar fi obligat să elimine tot răul. Și atunci mă întreb: dacă s-ar întâmpla acest lucru, cât din lumea noastră ar mai rămâne?

Prin urmare, când oamenii mă întreabă „Cum poate un Dumnezeu iubitor să permită astfel de lucruri?“ le răspund că poate vrea să ne cruțe.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0