Dumnezeu este pro-viață: De ce trebuie să fim și noi la fel

Suntem pro-viață pentru că Biblia este pro-viață. Aceasta este convingerea care animă mișcarea evanghelică pro-viață, analizează Owan Strachan pentru Washington Stand.

Nu suntem pro-viață pentru că este un subiect care atrage atenția. Nu suntem pro-viață pentru că ne încântă acest aspect. Nu suntem pro-viață pentru că ne place reputația pe care ne-o oferă. Suntem pro-viață deoarece Cuvântul etern și perfect al lui Dumnezeu ne impune să fim pro-viață.

Găsim această perspectivă în toată Biblia, de la un capăt la altul. În antichitate, dacă o femeie însărcinată ajungea să nască din cauza unei lupte între bărbați – fiind lovită din greșeală – starea copilului născut determina pedeapsa pentru partea vinovată.

Exodul 21:23-25 nu permite ca vătămarea copilului să fie considerată lipsită de importanță: „Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie“.

Nu există aici ideea că viața copilului nu are nicio valoare. Nu există ideea că bebelușul ar fi doar un simplu accesoriu al femeii. La auzirea acestor cuvinte, nimeni din Israelul antic nu putea să gândească altceva decât că viața pruncului lipsit de apărare conta extrem de mult.

Aceeași idee o recunoaștem și în Psalmul 139:13-16, care este, de fapt, un cântec de laudă la adresa Dumnezeului nostru pentru modul în care a creat ființa umană:

„Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele“.

Importanța vieții este subliniată în întreaga Biblie. Viața nu este o realitate anostă și apăsătoare; viața este un dar de preț. Nici umanitatea nu este o aglomerare de celule fără scop, așa cum o descriu unii în prezent.

Dimpotrivă, ființa umană a fost „creată“ de Dumnezeu, „întocmită“ și „țesută“ în mod minunat. Da, acesta este un limbaj poetic, dar, așa cum se întâmplă atât de des în Scriptură, poezia reflectă realitatea. Fiecare om corespunde actului creației.

Sistemul pe care Dumnezeu l-a implementat este cel ce dă viață fiecărei persoane, fără excepții. Nu putem spune nici că Dumnezeu oferă doar materia primă a unei ființe; El a „scris“ numărul de zile pe care îl vom avea fiecare dintre noi.

Același Dumnezeu care ne-a creat este și Dumnezeul care ne conduce viețile. El a rânduit cât timp vom trăi. Suveranitatea Sa nu ne răpește semnificația; faptul că Dumnezeu este cel ce are controlul nu aduce niciun prejudiciu umanității noastre.

Dimpotrivă: suntem oameni creați de Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că fiecare ființă umană are valoare și demnitate.

Acest lucru este valabil indiferent dacă am fost concepuți în circumstanțe maritale normale sau nu. Copilul conceput într-o situație problematică are la fel de multă demnitate acordată de Dumnezeu ca orice alt copil.

Da, unele mame vor avea nevoie de mult mai mult sprijin decât altele. Dar toți copiii sunt creați după chipul lui Dumnezeu. Fiecare copil este „o făptură aşa de minunată“. Nu sunt unii doar parțial minunați, în timp ce alții sunt pe deplin minunați.

Sistemul de clasificare din America modernă, în care unii copii au valoare, iar alții nu, nu corespunde Scripturii și reprezintă o ofensă adusă lui Dumnezeu.

Citește și Top 10 minciuni ale culturii noastre și cum să le combatem cu adevărul lui Dumnezeu

Noul Testament ne învață același lucru. De fapt, Luca 1:39-42 completează înțelegerea noastră cu privire la bebeluși, arătând că și ei iau parte la vestea bună a Evangheliei. Când fecioara Maria o vizitează pe Elisabeta, care îl va naște pe Ioan Botezătorul, se întâmplă următoarele:

„Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. Ea a exclamat cu glas tare: ‘Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!’“.

Ceea ce vedem aici este că Dumnezeu binecuvântează omenirea prin darul concepției. Mântuirea păcătoșilor avea să vină prin intermediul unui mic copilaș numit Isus – nu printr-o armată de îngeri sau foc din ceruri. Am primit mântuirea prin actul nașterii.

Trebuie să ne amintim aceste adevăruri în zilele în care ele sunt contestate. Se prea poate ca noi să fi ajuns la convingeri pro-viață din diverse motive. Dar, în cele din urmă, nu suntem pro-viață din cauza vreunui factor ce ține de noi.

Cei care Îl iubim pe Dumnezeu, suntem pro-viață pentru că Dumnezeu este pro-viață. El va fi întotdeauna astfel. Nu își va schimba niciodată perspectiva. Nu va deveni un susținător pro-alegere. Nu va promova niciodată o viziune pro-avort. Dumnezeul Bibliei urăște avortul și iubește viața.

Indiferent în ce domeniu activăm în prezent, să ținem minte aceste adevăruri. În piața publică, în cursele electorale, în elaborarea și promovarea politicilor, în demersurile necesare pentru a promova ceea ce este bun, adevărat și frumos, să ne amintim de ce suntem pro-viață.

Zilele noastre sunt deja decise de Dumnezeu. Cât încă suntem în viață, haideți să le folosim pentru a proclama într-o lume pro-moarte că Dumnezeu iubește viața și că fiecare ființă umană este creată în mod minunat.

Traducere și adaptare
Tribuna.US