E-mailuri ajunse în presă dovedesc că, în ciuda negării din partea Organizației Națiunilor Unite, oficialii ONU pentru Drepturile Omului au dezvăluit
E-mailuri ajunse în presă dovedesc că, în ciuda negării din partea Organizației Națiunilor Unite, oficialii ONU pentru Drepturile Omului au dezvăluit de fapt numele disidenților chinezi regimului comunist de la Beijing, înainte ca acești activiști să depună mărturie la Geneva împotriva abuzurilor Partidului Comunist Chinez, informează TheEpochTimes.
De fapt, din documentele divulgate reiese că obiceiul de a comunica numele disidenților chinezi către dictatură era considerat o „practică obișnuită“ de către toți cei implicați. Denunțătorul a declarat pentru The Epoch Times că acest lucru continuă și azi, în ciuda dezmințirilor ONU.
Autoritățile comuniste chineze au folosit numele primite de la ONU pentru a împiedica disidenții să părăsească China. Cel puțin un disident identificat de ONU și reținut de PCC înainte de a pleca spre Geneva, Cao Shunli, a murit în timpul detenției.
Dacă disidentul care constituia o problemă pentru Beijing în fața ONU se afla deja în străinătate, PCC amenința în mod frecvent sau chiar răpea și tortura familia respectivului, potrivit informatoarei ONU Emma Reilly, cea care a expus inițial scandalul.
Criticii regimului ale căror nume au fost deconspirate de ONU includeau activiști preocupați de Tibet, Hong Kong și minoritatea uigură islamică din China de Vest – toți aceștia fiind vizați de PCC din diverse motive.
În februarie 2020, The Epoch Times a scris despre scandal și despre represaliile împotriva lui Reilly pentru că a încercat să expună și să oprească practica respectivă. Cazul lui Reilly la ONU este în curs de desfășurare. Ea este încă angajată acolo, dar „sub anchetă“.
Organizații importante pentru drepturile omului din întreaga lume au criticat practica ONU deoarece pune în pericol viața disidenților și a familiilor acestora.
În comentariile către The Epoch Times, Reilly a descris activitatea drept „ilegală“ și chiar a susținut că prin asta ONU devenea „complice la genocid“.
Ani de zile, ONU a negat că agenții săi furnizează PCC numele disidenților.
Acum însă, datorită e-mail-urilor pe această temă devenite publice, este clar că ONU a indus în eroare guvernele membre și presa care investiga scandalul.
Unul dintre e-mailurile explozive în cauză a fost trimis în 7 septembrie 2012, de un diplomat al Misiunii PCC la ONU din Geneva, solicitând informații despre disidenții chinezi care urmau să depună mărturie la Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU.
„Urmând practica obișnuită, ați putea să mă ajutați să verific dacă persoanele de pe lista atașată solicită acreditarea pentru cea de-a 21-a sesiune a HRC?“, întreba diplomatul PCC într-un e-mail către un intermediar ONU pentru organizațiile neguvernamentale. „Delegația mea are unele îngrijorări privind securitatea acestor persoane.“
Oficialul ONU, al cărui nume a fost eliminat din e-mailul devenit public, a răspuns, confirmând că doi dintre disidenții de pe lista PCC chiar fuseseră acreditați și intenționau să participe.
„Conform cererii dvs., vă informăm că Dolkun Isa și He Geng au fost acreditați de către partidul Radical Nonviolent, Transnațional și Transparty pentru cea de-a 21-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului“, confirma oficialul ONU regimului, fără nicio preocupare aparentă pentru siguranța disidenților sau a familiilor lor aflate încă în China.
Isa este președintele Congresului mondial uigur, care militează în numele populației uigur din regiunea Xinjiang, China de Vest, tratată brutal de PCC.
Numeroase surse oficiale din întreaga lume afirmă că regimul ține peste un milion de uiguri în tabere de „reeducare“. Foști deținuți care au vorbit cu The Epoch Times au dezvăluit că au fost violați, torturați, îndoctrinați și abuzați în mod sălbatic.
Isa este și vicepreședinte al Organizației Națiunilor și Popoarelor Nereprezentate (UNPO), care încearcă să fie o voce pentru națiuni și grupuri de oameni ce nu au reprezentant dintr-un stat național propriu.
În anul următor acelui e-mail, la cererea delegației regimului, forțele de securitate ONU au încercat să îl scoată pe Isa din camera Consiliului Drepturilor Omului. Însă Reilly – numai Reilly – a intervenit și a împiedicat înlăturarea lui.
Celălalt disident identificat de ONU în e-mailul său către misiunea PCC, Geng He, este soția avocatului chinez pentru drepturile omului, Gao Zhisheng, un creștin care a scris o carte despre torturile severe la care a fost supus de PCC datorită muncii și credinței sale.
Unul dintre motivele pentru care Gao a fost torturat brutal era faptul că soția sa era pe lista ONU, așa cum aflase PCC în prealabil de la oficialii ONU prin acel e-mail.
Un alt e-mail devenit public, acesta din 2013, indica același diplomat al PCC căutând din nou să confirme identitățile disidenților chinezi planificați să expună abuzurile PCC la Consiliul pentru Drepturile Omului.
„Misiunea chineză a avut o cooperare foarte bună cu dvs. și cu departamentul dvs. în sesiunile anterioare“, scria diplomatul PCC către oficialul ONU în e-mailul obținut de The Epoch Times și alte surse media. „Apreciem foarte mult lucrul acesta“.
„De data aceasta, am nevoie să-mi faceți din nou o favoare“, a continuat diplomatul PCC. „Unii secesioniști împotrivitori guvernului chinez încearcă să participe la sesiunea HRC [sic] sub acoperirea altor ONG-uri. Ar putea reprezenta o amenințare pentru Organizația Națiunilor Unite și pentru delegația chineză.“
„Ați putea, vă rog, să verificați și să mă informați dacă persoanele pe care le enumer mai jos au obținut acreditare pentru a 22-a sesiune [sic] a Consiliului pentru Drepturile Omului?“ întreba diplomatul PCC. „Dacă aveți informații, vă rugăm să mă contactați prin e-mail sau la [număr cenzurat].“
Printre numele de pe listă se afla și Dolkun Isa, din nou.
Potrivit lui Isa, agenții PCC s-au prezentat acasă la el în străinătate pentru a încerca să-l determine să nu mai vorbească. Cadre PCC i-au arestat familia din China, inclusiv pe mama sa, care a murit într-un „lagăr de concentrare“ chinez în 2018. Fratele său mai mare a fost, de asemenea, arestat. Iar fratele său mai mic a dispărut din 2016. Presa PCC a informat că și tatăl lui Isa a murit, deși Isa nu știe când și unde.
The Epoch Times a încercat să stea de vorbă cu diplomatul PCC în cauză, folosind numărul de telefon mobil elvețian menționat în e-mail, dar nu a reușit.
Oficialii ONU pentru drepturile omului au răspuns la acel e-mail al misiunii PCC, dezvăluind numele a patru activiști care erau preconizați să participe la Consiliul pentru Drepturile Omului.
Epoch Times cenzurează numele activiștilor care nu au fost încă făcute publice, pentru protecția și confidențialitatea lor.
Reilly era furioasă și îngrozită în același timp.
„Aceasta este o practică hidoasă, dar dacă ONU o va face, cel puțin trebuie să se asigure că este cunoscută, astfel încât oamenii să știe pericolul la care vor fi expuși“, a declarat ea pentru The Epoch Times într-un interviu prin videoconferință din Geneva. „Aceasta este decența de bază și standardele de bază ale umanității – nu puneți aceste persoane în pericol în mod secret. E prea mult să ceri asta?“
Chiar de la început, e-mailurile dezvăluie că Reilly s-a împotrivit comunicării numelor disidenților către PCC. În schimb, ea a susținut că ar trebui informate persoanele vizate.
Șeful filialei Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Eric Tistounet, a susținut însă că lista de nume este publică și că, prin urmare, nu pot ignora solicitările PCC.
Într-adevăr, Tistounet a sugerat să se acționeze cât mai repede posibil pentru a evita „exacerbarea neîncrederii chinezilor“, arată e-mailurile.
„Când a început să se ia asta în considerare?“, întreba Reilly retoric în comentariile către The Epoch Times.
Știrile despre e-mailurile care confirmă faptul că ONU chiar dezvăluie numele disidenților chinezi au avut un impact major în mass-media turcă. În Europa și Statele Unite, însă, scandalul abia a fost menționat în presă.
Citește și Opinie: Pericolul global reprezentat de China Comunistă
În comentarii adresate The Epoch Times, Reilly a cerut jurnaliștilor din întreaga lume să examineze documentele, transcrierile cazurilor interne ale instanței și alte dovezi pentru a descoperi cine spunea adevărul – și apoi să facă cunoscut acel adevăr, astfel încât oamenii din întreaga lume să afle ce se întâmplă.
Reilly a spus însă că aceasta este o problemă sistemică a ONU.
„Problema cu ONU este că nu există adulți în încăpere și nu există supraveghere externă“, a spus ea, citând exemplele altor denunțători care au fost persecutați pentru că au încercat să facă ceea ce trebuia. „Dacă statele membre nu iau atitudine, acest lucru va continua.“
Reilly și-a exprimat, de asemenea, profunda îngrijorare cu privire la relația strânsă dintre agenții PCC și înalții oficiali din cadrul sistemului ONU pentru drepturile omului însărcinați cu protejarea acestor drepturi.
Ani de zile, înalți oficiali ai ONU au încercat să inducă în eroare statele membre ale ONU, mass-media și publicul, cu privire la scandalul dezvăluirii numelor, a declarat Reilly pentru The Epoch Times.
Din 2013 până în 2017, ONU a susținut că așa ceva nu se întâmpla. Mult mai târziu, în ianuarie 2021, un purtător de cuvânt al ONU a fost citat spunând agenției Anadolu că practica a fost stopată „din 2015“.
Cu toate acestea, într-un comunicat de presă din 2 februarie 2017, cu scopul de a respinge criticismul crescând, Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al ONU (OHCHR) a recunoscut că într-adevăr confirmă guvernelor identitățile persoanelor acreditate să participe la evenimentele sale privind drepturile omului.
„Autoritățile chineze și alții, întreabă în mod regulat la Biroul ONU pentru Drepturile Omului, cu câteva zile sau săptămâni înainte de reuniunile Consiliului Drepturilor Omului, dacă anumiți delegați [ai organizațiilor neguvernamentale] participă la sesiunea viitoare“, a declarat OHCHR. „Biroul nu confirmă niciodată aceste informații până când procesul de acreditare nu este în mod oficial în desfășurare și până când nu este sigur că nu există un risc evident de securitate.“
Reilly a spus că a fost șocată de limbajul folosit în declarație.
„Singurele verificări de securitate care se fac vreodată sunt cele implementate de diplomații chinezi“, a declarat ea pentru The Epoch Times.
Într-adevăr, transcrierile cazului arată că Reilly a cerut ONU să prezinte orice dovadă a presupuselor sale controale de „securitate“ înainte de a dezvălui numele. Nu a fost furnizată niciuna.
„Totul se reducea la faptul că acești oameni vor provoca probleme diplomaților chinezi la ONU“, a spus ea. „Nu avea nimic de-a face cu a proteja siguranța cuiva“.
Aceasta este o încălcare majoră a propriilor reguli ale ONU, a spus Reilly, menționând că, dacă guvernele vor să știe cine participă, acestea ar trebui să solicite informații în plen, în fața altor state membre ale ONU.
În ciuda scandalului în creștere în jurul acestei practici și a represaliilor ONU împotriva denunțătorului care a expus-o, Reilly a declarat pentru The Epoch Times că practica de a transmite numele disidenților către PCC continuă și în prezent.
Citește și China încearcă eradicarea creștinismului
„A devenit acum misiunea și responsabilitatea mea personală să previn această complicitate a ONU la genocid“, a spus ea.
Documentele obținute de The Epoch Times arată că unii dintre cei mai înalți oficiali din sistemul ONU au fost implicați într-un efort de a reduce la tăcere, a discredita și a se răzbuna pe Reilly pentru demersurile sale.
Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului nu a răspuns la cererile de comentarii cu privire la e-mailurile dezvăluite sau la scandalul mai amplu.
La începutul anului 2020, OHCHR al ONU a refuzat să comenteze pentru The Epoch Times, invocând litigii în curs. Cu toate acestea, Reilly a declarat recent pentru The Epoch Times că le-a acordat permisiunea deplină de a comenta în fața mass-mediei acest caz.
Mai mulți purtători de cuvânt ai secretarului general al ONU, Antonio Guterres, au refuzat, de asemenea, să comenteze.
Tribuna.US
COMMENTS