Este libertatea religioasă discriminare?

În urmă cu peste 400 de ani, pelerinii au navigat cu Mayflower spre Lumea Nouă, în căutarea libertății religioase. După un prim an dificil în America, cei ce au supraviețuit au mulțumit și au sărbătorit împreună cu aproximativ 90 de nativi americani.

Pelerinii nu au fost nici primul și nici ultimul grup de oameni care a venit în America pentru a-și croi o viață nouă și pentru a se închina liber. Cu toate acestea, în ultimii ani, au început să se ridice întrebări dacă libertatea religioasă merită protejată, analizează Kelly Howard pentru ADF.

Este libertatea religioasă dăunătoare societății? Conduce la discriminare? Protejarea libertății religioase înseamnă să ne întoarcem la perioada anterioară Epocii drepturilor civile? Pe scurt, răspunsul la toate aceste întrebări este nu.

Libertatea religioasă ajută omenirea să prospere.

Ce este libertatea religioasă?

În 2010, președintele de atunci, Barack Obama, a recunoscut că „Fondatorii noștri au înțeles că cea mai bună modalitate de a onora locul pe care-l ocupă credința în viața poporului nostru este de a le proteja libertatea de a-și practica religia“. Adevărat.

Libertatea religioasă nu înseamnă absența religiei sau eliberarea de religie.

Secțiunea 16 din Declarația Drepturilor, adoptată în 1776, sintetizează semnificația acestei libertăți importante:

„Religia, sau datoria pe care o avem față de Creatorul nostru și modul în care o punem în practică, poate fi impusă doar prin explicații și convingere, nu prin forță sau violență; și, prin urmare, toți oamenii au dreptul, în mod egal, să-și practice în mod liber religia, așa cum le dictează propria conștiință“.

Așadar, libertatea religioasă presupune libertatea de a crede și de a-ți exprima convingerile, de a-ți practica credința și de a trăi în conformitate cu propria conștiință. Recunoscând aceste adevăruri, autorii Constituției au redactat un Prim Amendament menit să împiedice statul să instituie o religie și să o folosească pentru a-i sancționa pe disidenți.

Libertatea religioasă vs. discriminare

În timp ce libertatea religioasă acordă valoare persoanei umane, discriminarea rasială face exact contrariul.

Din păcate, națiunea noastră a trăit vremuri în care restaurantele, hotelurile și alte localuri erau segregate sau implementau politici tip „doar pentru albi“. Sub legile injuste ale lui Jim Crow, se făceau distincții arbitrare și discriminatorii între americanii albi și de culoare.

Iar această discriminare avea la bază mituri despre abilitățile, caracterul, rolurile și uneori chiar biologia unui grup. Aceste stereotipuri revoltătoare au subminat capacitatea americanilor de culoare de a prospera, atacându-le demnitatea și excluzându-i din sferele sociale și economice.

În acest context, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că oamenii „au dreptul de a nu fi excluși în baza unor prezumții discriminatorii și stereotipice care reflectă și consolidează modele de discriminare istorică“.

Astăzi, din păcate, cuvântul „discriminare“ este uneori invocat chiar și atunci când nu sunt implicate prejudecăți și nici distincții arbitrare. Dar „discriminarea“ nu ar trebui să fie folosită pe post de armă împotriva persoanelor credincioase, inclusiv în ceea ce privește căsătoria și sexualitatea.

Efectele suprimării libertății religioase

Recent, unele instituții au încercat să folosească legile antidiscriminare pentru a suprima libertatea de exprimare a celor care au astfel de convingeri. În mod tradițional, aceste legi limitau discriminarea în sectorul privat prin reglementarea unor comportamente: de exemplu, restaurantele nu pot servi doar persoane albe sau doar femei.

Cu toate acestea, deși hotărâre judecătorească după hotărâre judecătorească a stabilit că este neconstituțional să obligi pe cineva să declare altceva decât crede, unele instituții continuă să facă presiuni în acest sens: dacă susții o idee, automat trebuie să susții și ideea contrară.

Libertatea religioasă este adesea luată în vizor.

Citește și Și tu trebuie să aperi libertatea religioasă. Află cum poți face asta

Cofetarul Jack Phillips

Timp de milenii, oameni de diferite religii au considerat căsătoria drept o uniune între un bărbat și o femeie. În 2015, Curtea Supremă a SUA a anunțat căsătoria între persoane de același sex ca fiind un „drept“ constituțional.

Dar chiar și atunci, Instanța a recunoscut că opinia potrivit căreia căsătoria ar trebui să fie între un bărbat și o femeie este „bazată pe premise religioase sau filozofice decente și onorabile“. Jack Phillips, client al ADF, este una dintre persoanele cu astfel de convingeri.

Jack este cofetar și proprietar al Masterpiece Cakeshop din Colorado și se luptă în instanță de peste un deceniu, după ce a refuzat respectuos să creeze un tort personalizat care să celebreze o nuntă între persoane de același sex.

Jack servește pe toată lumea, dar nu poate transmite mesaje care îi încalcă conștiința. De exemplu, Jack nu creează torturi care celebrează violența. Nu creează torturi ce promovează Halloween-ul. Și nici torturi cu mesaje antiamericane. Nimic din toate acestea nu reprezintă discriminare.

Când cei doi bărbați au cerut un tort de nuntă, Jack s-a oferit să le vândă orice produs de pe rafturile sale sau să creeze pentru ei un tort care să exprime același mesaj pe care l-ar crea pentru oricine altcineva. Pur și simplu nu putea promova un mesaj contrar convingerilor sale prin intermediul produselor sale personalizate.

Datorită opiniilor lui Jack cu privire la căsătorie, oficialii din Colorado l-au luat în vizor. Comisia pentru drepturile civile din Colorado i-a dat opțiunea fie să își încalce convingerile, creând torturi personalizate care celebrează căsătoriile între persoane de același sex, fie să renunțe complet la a crea torturi de nuntă, categorie care reprezenta o parte importantă a afacerii sale.

Din fericire, cazul lui Jack a ajuns până la Curtea Supremă, care a stabilit că instituția din Colorado a greșit atunci când l-a sancționat pe Jack pentru că și-a condus afacerea conform convingerilor sale religioase cu privire la căsătorie.

Dar bătălia juridică a lui Jack nu s-a încheiat cu victoria sa la Înalta Curte. Oficialii din Colorado au continuat să îl atace pe Jack. După ce au apărut noi dovezi care arătau că membrii Comisiei manifestau în continuare animozitate față de Jack și convingerile sale religioase, Comisia a respins plângerea împotriva lui.

Dar acest lucru nu a dus însă la încheierea problemelor sale. În 2019, un avocat activist local a intentat un proces civil împotriva lui Jack, iar acest caz este încă în litigiu.

Agenție de adopție creștină

New Hope Family Services este o agenție creștină privată de adopții care deservește familiile din nordul statului New York de peste 50 de ani. Consecventă convingerilor sale, New Hope plasează copiii în familii formate dintr-o mamă și un tată căsătoriți.

În 2018, statul New York a dat agenției New Hope un ultimatum: să își schimbe politica, chiar dacă asta înseamnă să-și încalce convingerile religioase sau să-și sisteze activitatea.

Desființarea ei ar însemna să dispară o agenție de adopții capabilă să verifice familiile și să plaseze copiii în case iubitoare. Acest lucru nu ar fi benefic pentru nimeni.

În decembrie 2018, ADF a asistat New Hope în intentarea unui proces în care se afirmă, printre altele, că acțiunile municipalității din New York au încălcat drepturile organizației New Hope la libertatea de exprimare și la libera practică a religiei.

În iulie 2022, Curtea de Apel a Circuitului 2 a fost întru totul de acord cu argumentele aduse de New Hope, iar în septembrie 2022, o instanță districtuală federală a emis un ordin judecătoresc permanent prin care impunea statului New York să nu oblige New Hope să își încalce convingerile religioase prin modificarea politicii sale de adopție.

Principiile organizației New Hope au la bază convingeri religioase profunde, nu stereotipuri și presupuneri. Totodată, politicile sale nu împiedică statul să permită anumitor cupluri să adopte. New Hope dorește pur și simplu să se ocupe de familii și copii într-un mod care să corespundă propriei credințe.

Citește și Ce înseamnă libertatea de conștiință și de ce este importantă

Preot creștin din cadrul Departamentului de pompieri

Nu doar companiile și organizațiile private au fost penalizate pentru că și-au exprimat convingerile religioase. Dr. Andrew Fox, care a fost ani de zile capelan voluntar în cadrul Departamentului de pompieri, a experimentat pe propria piele modul în care anumite autorități încearcă să reprime disidența.

Dr. Fox a început să lucreze ca preot voluntar în cadrul Departamentului de pompieri din Austin în 2013. A slujit cu credință (în timpul său liber) timp de ani de zile. I-a plăcut foarte mult să slujească personalul din prima linie care își riscă viața pentru a proteja comunitatea.

În 2021, Dr. Fox și-a împărtășit pe blogul personal convingerile privind lipsa de corectitudine a bărbaților care concurează în sporturile feminine. Când municipalitatea i-a cerut să își ceară scuze pentru opiniile sale și să se dezică, Dr. Fox și-a cerut scuze pentru ofensa pe care ar fi putut-o provoca, dar nu și pentru opiniile sale.

El nu a vrut să se dezică. Orașul i-a respins scuzele, considerându-le insuficiente. În cele din urmă, i s-a revocat poziția de capelan voluntar. Dr. Fox a intentat un proces în instanța federală, invocând libertatea de exprimare și libertatea religioasă.

Primăria nu are dreptul de a-i spune unui preot creștin că nu-și poate exprima convingerile creștine – mai ales ca persoană privată, în timpul său liber. Țineți cont că, înainte de respectiva postare de pe blogul personal, Dr. Fox avea un istoric imaculat în ceea ce privește activitatea sa, fiind considerat un credincios exemplar.

Încălcarea de către municipalitate a libertății religioase a Dr. Fox a avut consecințe colaterale. Pompierii sunt cei care plătesc pentru asta – pierzând un preot de încredere, cu experiență îndelungată.

Concluzie

Artiștii, organizațiile și preoții contribuie cu toții la dezvoltarea propriilor comunități. A le respecta libertatea religioasă nu ne va duce înapoi în epocile negre din istoria națiunii noastre. Nici pe departe.

Credincioșii ar trebui să fie liberi să își trăiască viața în conformitate cu propriile convingeri. Ar trebui să fie liberi să transmită mesaje care să corespundă cu ceea ce cred și să nu li se impună să transmită mesaje cu care nu sunt de acord.

Practic, libertatea religioasă este la fel de importantă pentru noi în prezent, ca pentru pelerini în urmă cu 400 de ani.

Traducere și adaptare
Tribuna.US