Este „trezirea de gen” noua religie a Occidentului?

Este „trezirea de gen” noua religie a Occidentului?

Timp de citire: 4 minute

Conservatorii din SUA și Marea Britanie au avertizat de mult timp cu privire la războaiele culturale purtate pe ambele părți ale Atlanticului, dar situația devine mult mai gravă astăzi, analizează Emilie Kao și Bernard Randall pentru The Heritage.

Mulți văd acum două mari națiuni cu tradiții robuste predându-se unei ortodoxii seculare „trezite” care amenință să demoleze stâlpii libertății de exprimare și ai libertății religioase pe care stau cele două națiuni.

Dar observăm că se întâmplă ceva mult mai grav din acest punct de vedere: ideea că ideologia „trezită” este laică. Din contră, în timp ce mulți comentatori au remarcat fervoarea cvasireligioasă a războinicilor justiției sociale, completată cu texte „sacre” fundamentale, avocați „mari preoți”, tabuuri și procese de erezie, ar fi bine să considerăm că este timpul să tratăm această ideologie ca fiind un sistem de credințe care acordă o valoare etică primordială markerilor de identitate – rasă, orientare sexuală și „identitate de gen”. Funcționează ca o religie, nu în ultimul rând în sens juridic.

Dacă sistemul lor de convingeri este consacrat cu succes la nivel societal – și vântul pare să-i favorizeze – va însemna că „treziții” vor trebui să completeze o bază egală cu toate celelalte credințe, mai degrabă decât să pretindă că ideile și convingerile lor sunt adevăruri incontestabile pe care toți trebuie să le onoreze.

Religia este notoriu de dificil de definit. Nu trebuie să implice credința într-o zeitate; Buddha, de exemplu, nu era un zeu, ci doar un om extraordinar, potrivit adepților săi. Dar convingerea „trezită” că identitatea de gen, nu biologia, definește persoana „reală”, are cu siguranță aspectul unui suflet metafizic.

În Statele Unite, instanțele au recunoscut mai întâi progresismul laic drept religie în cazurile de obiecțiune de conștiință în cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul Războiului din Vietnam, Curtea Supremă a decis că, în loc de „credință într-o Ființă Supremă”, un obiector de conștiință al conflictelor armate trebuie doar să demonstreze o „credință sinceră și semnificativă și care ocupă un loc în viața posesorului său paralel cu cea completată de religia tradițională” pentru a satisface statutul relevant.

Astăzi, ideologia „trezită” ocupă un loc în viața adepților săi paralel cu cel al celor mai devotați creștini, evrei sau musulmani. Dar această ideologie încearcă să domine viața tuturor cetățenilor într-un mod pe care creștinismul, iudaismul sau islamul nu l-ar putea face niciodată, deoarece Clauza de Instituire a Constituției SUA o interzice.

Cu toate acestea, adepții zeloși ai „trezitului” încearcă să-și stabilească ideologia ca ortodoxie sponsorizată de stat prin intermediul categoriilor protejate în legile de discriminare de stat și federale care includ auto-identificarea de gen. Fostul Procuror General al SUA, William Barr, avea dreptate când sugera că trebuie să examinăm dacă ideologia „trezită” din instituțiile publice este neconstituțională, deoarece funcționează ca religie sponsorizată de stat.

Acest lucru se întâmplă pe ambele maluri ale Atlanticului. Marii preoți ai ideologiei „trezite” au înarmat legile pentru a pedepsi profesorii, educatorii și medicii care nu ar susține ideea schimbării sexului uman, ceva care este biologic, și, unii ar spune, metafizic ca fiind imposibil. Iar cei care îndrăznesc să pună la îndoială principiile noii religii, cum ar fi că „o femeie transgender este femeie” sau care nu vor să folosească „pronumele preferate”, sunt tratați ca eretici moderni care merită să fie anulați pe rețelele de socializare, concediați de la locul de muncă și chiar anchetați de poliție.

Iar asta am aflat-o pe propria piele (Bernard). Când „trezirea” a ajuns la școala mea, am oferit elevilor acea predică fatidică, spunându-le că deși este în regulă să se convingă reciproc, nimănui nu ar trebui să i se spună că trebuie să accepte o ideologie – fie ea „trezită”, fie creștină. Le-am spus să „iubești persoana, chiar și atunci când îți displac profund ideile ei”. Am sugerat că pot (dar nu trebuie) să accepte credințele tradiționale despre căsătorie și realitatea diferențelor de sex. Le-am spus că dacă ideea identității de gen este, așa cum pare, incoerentă, ea poate fi doar parțial adevărată.

Această pledoarie a dus la concedierea mea pentru abateri grave, precum și la raportarea la poliție ca o amenințare teroristă și la serviciile de protecție a copilului ca potențial agresor.

În Marea Britanie nu există o protecție constituțională care să împiedice guvernul să stabilească o religie oficială. Acest lucru face ca ideologia „trezită” să fie și mai puternică, pe mai multe paliere.

Dar există și motive de speranță. Legea Marii Britanii nu face nicio distincție între religie și credințe filosofice care au un impact asupra comportamentului. Decizia recentă a unei instanțe în cazul cercetătorului Maya Forstater a arătat că ideile și convingerile ei în privința sexului biologic sunt protejate prin lege. Corolarul este că ideile și convingerile legate de identitatea de gen au un statul egal, dar nu mai mare decât cel religios.

Când o opinie poate deveni dogmă din care nu este permisă nicio șoaptă a disidenței, societățile libere sunt în pericol. Putem începe deja să vedem autocenzura în rândul tinerilor care se confruntă cu „trezitul” la vârste mici. În școlile publice, cât și în cele private, care adoptă principiile ideologiei de gen „trezite” în curriculum și în politici, părinții, profesorii și elevii având prea puține alte alternative.

Răspunsul nu este nici să vă plecați în fața acestei ideologii, nici să căutați o scăpare. Acum este momentul să sprijinim bazele libertății de exprimare și a religiei, cât timp mai putem, înainte ca religia „trezirii” să le distrugă, deopotrivă cu societățile pluraliste.

Credem că legile ambelor țări oferă în continuare resursele de care societățile noastre pluraliste au nevoie.

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0