Faimosul inventator român Henri Coandă

Academician și inginer aeronautic, pionier al aviației, fizician, specialist în aerodinamică și mecanica fluidelor, Henri Coandă (1886 – 1972) a fost un inventator de renume mondial. Henri Coandă întruchipează spiritul creator românesc pe care l-a înnobilat cu umanismul său şi personalitatea sa enciclopedică, făcând ca numele de român să capete noi dimensiuni în conştiinţa omenirii.

S-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti, fiind al doilea între cei şapte copii ai generalului Constantin M. Coandă, fost profesor de matematică la Școala națională de poduri și șosele din București și fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp, în 1918, şi al Aidei, fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Perişor-Dolj şi la Calafat, în compania copiilor de ţărani, viaţa la ţară, cu farmecul dar şi cu amarul ei, fiindu-i cel dintâi dascăl.

Totodată, adesea a trebuit să-şi urmeze părinţii prin ţările unde tatăl avea misiuni diplomatice, având ocazia să cunoască şi înalta societate străină, pe lângă cea românească.

Ca elev, nu a strălucit nici în cursul primar de la Şcoala Petrache Poenaru, nici la cel inferior de la Sf. Sava, dar la Liceul Militar din Iaşi i s-a trezit setea de cunoaştere în toate domeniile, şi mai cu seamă în matematică şi fizică, iar la sfârşitul studiilor liceale, în 1903, numele său a fost trecut pe placa de onoare a prestigiosului liceu, pe care se afla şi al tatălui său şi avea să fie adăugat şi al fratelui mai mic, Petre.

Rodnicia anilor petrecuţi la Iaşi l-a determinat ca, la vârsta senectuţii să reflecteze: „Ceea ce se învaţă în anii liceului de Aeronautică şi Construcţii Mecanice din Paris. Prestigioasele şcoli din ţară şi din străinătate au asigurat tânărului Henri Coandă o formare multidisciplinară, concretizată în cele patru licenţe, care aveau să se reflecte grandios în diversa şi bogata sa operă elaborată în cei peste şaizeci de ani de activitate creatoare.i este temelia cunoştinţelor de mai târziu pe care se dezvoltă specializarea, bineînţeles, în climatul etapelor ce se succed”. Etapele care s-au succedat în formarea personalităţii ştiinţifice a viitorului savant s-au dovedit foarte fructuoase: Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, Institutul Tehnic Charlottenburg din Germania, Universitatea din Liege în paralel cu Institutul Electrotehnic Montefiore, Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice din Paris (șef de promoție). Prestigioasele şcoli din ţară şi din străinătate au asigurat tânărului Henri Coandă o formare multidisciplinară, concretizată în cele patru licenţe, care aveau să se reflecte grandios în diversa şi bogata sa operă elaborată în cei peste şaizeci de ani de activitate creatoare.

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni un avion fără elice, numit convențional Coandă-1910, pe care l-a prezentat la al doilea Salonul internațional aeronautic de la Paris în anul 1910.

Coandă a susținut după 1956 că în timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc. Deocamdată nu au fost găsite surse contemporane evenimentului care să coroboreze această narațiune.

Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie.

În următorii ani, se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele.

În 1934, obține un brevet de invenție francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex. Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.

Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969, ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române.

Henri Coandă a murit la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Membru al Societăţii Regale de Aeronautică din Londra şi membru al Academiei Române, Henri Coandă a primit şi titlul de Doctor Honoris Causa ( sau „doctor datorită meritelor”, un titlu onorific, care se acordă atât pentru buna reputaţie, cât şi pentru meritele profesionale) al institutului Politehnic Bucureşti.

Dincolo de pasiunea fundamentală pentru aviație, Henri Coandă, a abordat, de-a lungul vieții, multe alte domenii științifice, astfel încât forța sa creatoare s-a materializat în domeniul construcțiilor, artistic, transporturilor, în domeniul ecologic sau în cel medical.

Fără îndoială, o enumerare în ordine cronologică a invențiilor și descoperirilor savantului merită cu prisosință menționată:

• Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistență la deplasarea în aer a diferitelor tipuri de suprafețe portante (profile de aripă) cu posibilitatea înregistrării valorilor pe diagrame pentru posibilitatea comparației și stabilirii profilului ideal (1910);
• Aparat de zbor bimotor cu o singură elice (1911);
• Sania cu reacție (1911);
• Aparatele de zbor Bristol-Coandă (1911-1914);
• Aeronava Coandă-1916 (1914-1918);
• Bois ciment (ciment cu aspect de lemn) (1921);
• Dispozitiv de detecție a lichidelor în sol (1926);
• Cisterna din beton (1927);
• Blocuri-piramidă (1928);
• Efectul Coandă (1930);
• Aerodina lenticulară (1935);
• Sistem de desalinizare a apei de mare cu ajutorul energiei solare (1954);
• Sistem de transport în tub (1960).

Pentru cinstirea memoriei ilustrului inventator, s-au întrprins de-a lungul anilor grăitoare demersuri. Astfel, numele Aeroportului Internațional Otopeni a fost schimbat (în mai 2004) în „Aeroportul Internațional Henri Coandă București”.

În municipiile București (sectorul 1), Constanța, Timișoara, Iași, Oradea, Sibiu, Brașov, Alba Iulia, Galați, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Dej, Câmpina, există străzi care poartă numele lui Henri Coandă.

În 1978, cu prilejul Zilei aviației, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea de 10 lei care reprezintă portretul lui Henri Coandă, avionul creat de acesta în 1910, precum și data de 16 decembrie 1910, când acesta a reușit primul zbor cu un avion dotat cu motor cu reacție.

În 1986, Poșta Română a pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 2 lei, care reprezintă portretul lui Henri Coandă.
În anul 2000, serviciile poștale ale Republicii Moldova au pus în circulație o marcă poștală cu valoarea nominală de 25 de bani, care reprezintă portretul lui Henri Coandă.

La 10 august 2001, Banca Națională a României a pus în circulație o emisiune comemorativă de trei monede de argint, dedicată unor pionieri ai aviației românești, Traian Vuia, Henri Coandă și Elie Carafoli.

La 11 octombrie 2010, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la primul zbor, în lume, a unui aparat de zbor cu reacție creat de Henri Coandă, Banca Națională a României a pus în circulație, cu scop numismatic, o monedă de argint, comemorativă, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu valoarea nominală de 10 lei, cu putere circulatorie pe teritoriul României.

În fine, mai merită menționat că la sfârșitul anului 1999, o echipă de specialiști din cadrul Muzeului Aviației din Capitală a găsit printre documentele lui Henri Coanda un proiect de farfurie zburătoare. Pe documente scria „Top secret“ și, din câte au aflat muzeografii, acestea au aparținut Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Din arhiva de care dispune muzeul, rezultă că inventatorul român a lucrat mulți ani la acest proiect, atat în Franța, cât și în SUA.

Dorin Nădrău
Tribuna.US