Fără Crăciun, Statele Unite nu ar exista

Indiferent de cultura din care fac parte, oamenii au căutat să fugă de opresiune și să scape de persecuții încă de la începutul istoriei.

O temă recurentă în literatura clasică occidentală și în operele clasice moderne, precum Superman și originalele Disney, care au ca subiect lupta dintre bine și rău, este nevoia și rolul critic al unui salvator, analizează Scott Powell pentru The Federalist.

Salvatorul suprem al omenirii ar fi un „mesia“, care să învingă odată pentru totdeauna răul, opresiunea și minciuna. Nu este întâmplător faptul că numai creștinismul are la baza existenței sale pe Iisus Hristos, Mesia. Nicio altă religie nu pretinde că a fost fondată de un mesia.

Semnificația Crăciunului

Fără îndoială, Crăciunul este o perioadă magică a anului nu doar datorită farmecului pe care îl are pacea și steaua călăuzitoare, precum și decorațiunile, luminițele și muzica minunată ce răsună peste tot, ci mai ales pentru că marchează nașterea lui Isus Hristos, care a venit în această lume ca fiu al lui Dumnezeu, Mesia și salvator pentru toți cei care Îl acceptă.

Crăciunul are mai degrabă legătură cu lucruri lăuntrice și veșnice, decât cu aspecte externe și temporale.

Mulți oameni cred că este imposibil să te apropii de Dumnezeu. Creștinismul nu îi prea atrage din cauza percepției că este la fel ca toate celelalte religii care impun renunțarea la anumite obiceiuri și comportamente rele și efectuarea de fapte bune pentru a se apropia de Dumnezeu.

Surpriză, surpriză: Hristos ne amintește în Matei 11:30 că: „jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

Când un fariseu evreu erudit, axat pe cerințele stresante ale legii mozaice, l-a întrebat pe Iisus care este cea mai mare poruncă din lege, Iisus i-a răspuns simplu că, dacă Îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim aproapele ca pe noi înșine, toate legile sunt deja împlinite.

Chiar și necredincioșii știu că Isus avea ceva diferit. În primul rând, Iisus Hristos, fiind Dumnezeu, a avut un asemenea impact asupra istoriei încât a divizat timpul, încadrând toate activitățile și evenimentele istoriei omenirii în două categorii: cele care s-au petrecut înainte de venirea sa (numite B.C.) și cele de după venirea sa (numite A.D.).

Hristos trebuie să fi avut un impact supranatural asupra necreștinilor din întreaga lume din moment ce au fost de acord cu această împărțire a istoriei în două ere diferite.

Citește și 4 motive pentru a crede în miracolul de Crăciun

De ce pot fi siguri oamenii că Hristos a existat cu adevărat

În primul rând, existența lui Iisus Hristos este mai ușor de verificat din punct de vedere istoric decât a oricărei alte persoane care a trăit în acele vremuri străvechi – inclusiv personalități precum împărații romani, Aristotel sau Alexandru cel Mare – datorită numărului mare de relatări ale martorilor oculari care au fost consemnate în scris în decurs de o generație de la nașterea sa.

Hristos este singura persoană din istorie a cărui naștere a fost prevestită cu 1.000 de ani înainte, 18 profeți diferiți din Vechiul Testament, din perioada cuprinsă între secolele al X-lea și al IV-lea î.e.n., prezicând nașterea, viața și moartea sa.

Sute de ani mai târziu, circumstanțele nașterii, vieții și morții lui Hristos au validat acele profeții în detalii surprinzător de exacte. Acest lucru s-a întâmplat doar în ceea ce-l privește pe Iisus Hristos – fenomenul nu s-a repetat la nimeni altcineva din istoria omenirii.

În al doilea rând, Hristos a trăit și nu numai că și-a demonstrat puterea sa supranaturală de a vindeca și de a face miracolul suprem de a readuce morții la viață, ci a stabilit și cel mai înalt standard posibil al iubirii absolute – a fost dispus să moară pentru ca alții să aibă viață.

Așa cum a profețit Iisus, învierea Sa a confirmat puterea și planul lui Dumnezeu. Prin faptul că Isus a revenit la viață după ce a murit și a fost îngropat într-un mormânt s-a dovedit cine este El cu adevărat.

De fapt, Isus s-a arătat de zece ori ucenicilor Săi în perioada dintre învierea și înălțarea Sa la cer, o perioadă de 40 de zile. În unele cazuri s-a arătat unor discipoli, în mod individual, în altele mai multor discipoli în același timp, iar o dată chiar la 500 de discipoli deodată.

Nu vorbim de zvonuri, ci de afirmații ale mai multor martori oculari separați care au fost consemnate în scris.

În al treilea rând, nici o altă religie nu învață că Dumnezeu s-a întrupat. În alte religii, Dumnezeu se află la un nivel mult prea înalt și pur, aparținând altei dimensiuni, pentru a fi accesibil în ceea ce privește comuniunea cu credincioșii.

În creștinism, Dumnezeu a decis ca Fiul Său să se nască într-un grajd și să crească în Nazaret, un oraș mic și foarte sărac, unul dintre cele mai joase ca statut social din Israel.

Spre deosebire de alte căi religioase care necesită anumite formalități și fapte bune, creștinul se apropie de Dumnezeu nu prin faptele sale, ci prin simpla recunoaștere umilă a faptului că Hristos și-a dat viața pentru păcatele noastre – că a plătit prețul pentru noi – și că prin Hristos putem avea o relație directă cu Dumnezeu.

Citește și Care este scopul Crăciunului?

Fără creștinism nu ar exista Constituția

Crăciunul, o sărbătoare creștină, este un element fundamental pentru caracteristicile originale ale Americii. Dacă Hristos nu s-ar fi născut și nu ar fi murit în felul în care a făcut-o, întreaga istorie ar fi fost diferită.

În primul rând, nici Columb și nici pelerinii nu ar fi primit sau nu ar fi fost motivați de vestea bună a mântuirii prin Hristos să exploreze sau să întemeieze o nouă comunitate, cu un scop mai înalt, în Lumea Nouă.

Nu ar fi existat niciodată un guvern constituțional creat în modul și în timpul în care a fost creat în America, dacă nu ar fi fost îndeplinite două condiții necesare:

În primul rând, recunoașterea drepturilor inalienabile ale omului la libertate și egalitate, bazat pe învățăturile lui Hristos, recunoscute mai clar în Reforma protestantă din secolul al XVI-lea.

În al doilea rând, grupul fără precedent de creștini geniali care au existat – destul de uimitor, în același timp – oamenii pe care îi numim Părinții Fondatori și care au fost profund influențați de creștinism.

Fondatorii știau că depravarea potențială care există în fiecare persoană poate duce la abuz de putere și tiranie. Din acest motiv, ei au inclus în structura guvernului mecanisme de control și echilibru între cele trei ramuri de conducere, precum și sistemul federalist de împărțire a puterii între state și guvernul federal.

Republica constituțională formată de Fondatori a prevăzut și protejat drepturile individuale de libertate și independență, astfel încât America a atins prosperitatea materială mai rapid decât orice altă civilizație anterioară.

În plus, cadrul constituțional american a permis oamenilor să se apropie de imaginea divină în care toți oamenii sunt creați liberi și egali mai mult decât ar fi reușit în cadrul oricărui sistem anterior.

Istoria arată că progresul uman a fost posibil la atât de multe niveluri datorită faptului că Dumnezeu a luat chip de om, născut în condițiile umile ale unui grajd murdar din micul sat Betleem, un fir de praf în vastul Imperiu Roman.

În timp ce acel imperiu avea să se prăbușească și să dispară, Isus, care nu avea nicio armată și nici nu a câștigat vreo bătălie militară, a devenit Domnul și Mântuitorul tuturor credincioșilor din întreaga lume.

Căci, așa cum a spus El, „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US