Femeile din Iran luptă pentru libertatea lor, iar un imam din Texas este furios

Ceea ce se întâmplă în Iran în aceste zile este de importanță istorică pe plan mondial. Întreaga națiune se ridică împotriva unui regim brutal, violent și represiv pe care poporul iranian îl suportă de peste 40 de ani, iar cele mai curajoase dintre toate sunt fetele tinere care au toată viața înainte și, prin urmare, cel mai mult de pierdut.

Cu toate acestea, în timp ce practic întreaga lume liberă îi aclamă pe demonstranții care se ridică neînarmați împotriva forțelor de securitate nemiloase, un imam din Texas nu este deloc încântat de ceea ce se petrece, analizează Robert Spencer pentru PJ Media.

Yasir Qadhi, unul dintre cei mai proeminenți clerici musulmani și apologeți islamici din Statele Unite, a comparat recent protestele din Iran cu protestele pentru dreptul de a umbla dezbrăcat prin Texas. Da, exact așa.

Canalul de YouTube al Centrului Islamic din East Plano, EPIC Masjid (care are aproape 300.000 de abonați), a postat recent un videoclip în care Qadhi precizează că a te opune legii iraniene privind obligativitatea hijabului, pentru încălcarea căreia unele femei au primit sentințe de zece ani de închisoare, este echivalent cu a te opune legilor americane privind decența în public.

Qadhi a declarat: „În ultimele două săptămâni, am fost inundat de zeci de e-mailuri pe o temă specifică… privind obligativitatea hijabului într-o anumită țară care, aparent, a cauzat moartea cuiva și alte lucruri“.

Qadhi a explicat că nu este un comentator politic și, prin urmare, nu va numi țara și nu va discuta aspectele politice implicate.

El a menționat că a primit o întrebare de la unul dintre adepții săi, o elevă de liceu: „Este adevărat că religia noastră le obligă pe femei să poarte hijab? Poate un guvern islamic să aibă acest drept? Nu ar trebui ca închinarea să fie lipsită de restricții?“

Qadhi a răspuns avertizând asupra implicării în probleme ipotetice care nu intră în responsabilitatea noastră: „Nu sunt responsabil pentru ceva ce se întâmplă la 8.000 de kilometri distanță“.

Apoi s-a lansat într-o lungă tiradă în care critică secularismul occidental, comparându-l în mod nefavorabil cu legea islamică, și a susținut că toate țările, inclusiv cele din Occidentul secular, aplică coduri de moralitate; ele diferă doar prin conținutul lor.

Pornind de la aceasta, Qadhi a formulat apoi un argument straniu: „Chiar și în Occident“, a explicat el, „există legi împotriva indecenței și există norme morale cu privire la felul în care trebuie să se îmbrace oamenii“.

El a adăugat: „Dacă îți expui anumite părți ale corpului și anumite organe, vei fi amendat, iar dacă vei continua să faci acest lucru, vei merge la închisoare. Prin urmare, problema nu se rezumă la ‘Poate statul să controleze ceea ce ai sau nu voie să expui public?’. Problema este: ‘Cât de mult poți expune? Unele țări din Orientul Mijlociu au restricții mai mari, iar aici, în America, restricțiile sunt mai puține. Dar ideea ca statul să-ți impună un minim de decență este un fenomen valabil cam peste tot“.

Acest lucru este perfect adevărat, dar Qadhi ignoră faptul că femeile au primit sentințe draconice și total disproporționate pentru faptul că nu au purtat hijab, iar Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, a fost ucisă în custodia poliției după ce a fost arestată pentru că nu și-a purtat hijab-ul în mod corespunzător din perspectiva forțelor de securitate.

Citește și Iran: Proteste de amploare din cauza morții unei femei reținute de poliția morală

Acest lucru duce deja protestele din Iran mult dincolo de orice problemă legată de dreptul statului de a adopta legi privind indecența publică.

Iar brutalitatea folosită împotriva femeilor musulmane care îndrăznesc să nu poarte hijab nu se limitează la Iran. Tatăl lui Aqsa Parvez, un musulman, a ucis-o pe aceasta sugrumând-o cu hijab-ul după ce ea a refuzat să îl poarte.

Amina Muse Ali a fost o femeie creștină din Somalia ucisă de musulmani pentru că nu purta hijab. Patruzeci de femei au fost ucise în Irak în 2007 pentru că nu purtau hijab. Vărul musulman al lui Alya Al-Safar a amenințat-o pe aceasta că o va ucide și îi va face rău familiei sale pentru că a încetat să mai poarte hijab în Marea Britanie.

În Sudan, Amira Osman Hamid a fost biciuită pentru că a refuzat să poarte hijab. O egipteancă, numită tot Amira, s-a sinucis după ce a fost brutalizată de familia ei pentru că a refuzat să poarte hijab-ul. Profesoarelor musulmane și non-musulmane de la Colegiul Islamic din Australia de Sud li s-a spus că trebuie să poarte hijab sau vor fi concediate.

Femei din Cecenia au fost împușcate cu bile de vopsea de către poliție pentru că nu purtau hijab. Alte femei din Cecenia au fost amenințate de bărbați cu puști automate pentru că nu purtau hijab.

Învățătoare de școală primară din Tunisia au fost amenințate cu moartea pentru că nu poartă hijab. Fetelor siriene li s-a interzis să meargă la școală dacă nu poartă hijab. Femeile din Gaza au fost obligate de Hamas să poarte hijab.

Femeile din Londra au fost amenințate cu moartea de către musulmani pe motiv că nu purtau hijab. O tânără musulmană anonimă a început să ducă o viață dublă de frica părinților ei, dezbrăcându-se de hijab doar după ce părăsea casa.

Cincisprezece fete din Arabia Saudită au murit pentru că poliția religioasă nu le-a permis să părăsească clădirea școlii ce ardea pentru că își scoseseră hijab-ul în mediul lor exclusiv feminin. O fată din Italia a fost rasă în cap de mama ei pentru că nu purta hijab.

Cu astfel de exemple și nu numai, Yasir Qadhi ia în derâdere „această noțiune de fetișizare a hijabului și a vălului, afirmând ‘doar au dreptul să nu-l poarte’“ și întreabă: „De ce nu luptă aceiași oameni pentru drepturile nudiștilor aici, în Texas? De ce nu se luptă pentru ca orice bărbat și femeie să aibă dreptul să umble în pielea goală în toate țările și orașele din Europa și din întreaga lume?“.

Poate pentru că nimeni nu îi ucide pe cei care se fac vinovați de indecență publică în Texas. De fapt, uneori aceștia au ajuns chiar să cânte la flautul președintelui James Madison.

În Iran, problema e regimul barbar, brutal și represiv care își ucide propriii cetățeni. Qadhi nu face decât să semene confuzie, deși comentariile sale dau naștere unei întrebări relevante: poate cineva ca el, care susține atât de fervent Sharia, să accepte la nesfârșit existența unei societăți seculare?

Traducere și adaptare
Tribuna.US