Finala Super Bowl fără mască marchează revenirea la normalitate

Deci asta a fost, nu-i așa?

Super Bowl, finala campionatului de fotbal american, a marcat în mod neoficial revenirea noastră la normalitate, în Statele Unite. Un meci relativ obișnuit, cu un spectacol la pauză destinat persoanelor de 40 de ani. Partea „obișnuită“ a reprezentat-o însă mulțimea. Și atmosfera generală, analizează Michael Brendan Dougherty într-un articol National Review.

La Jocurile Olimpice din China, pe care nimeni nu le urmărește, sportivii sunt înconjurați de oameni îmbrăcați în costume speciale de protecție. În schimb, pe stadionul SoFi s-au strâns peste 70.000 de fani pentru marea finală, iar camerele de filmat au arătat că marea majoritate a spectatorilor nu purtau mască.

Acesta a fost sfârșitul pandemiei în Statele Unite – sau cel puțin principalul indicator că noi, ca națiune, suntem pregătiți să o încheiem.

A auzi acest lucru poate stârni furie, desigur. Mulți americani au pierdut persoane dragi în ultimii doi ani și au simțit că țara nu a tratat niciodată cu suficientă seriozitate Covid-ul. E ok. S-ar putea să vă înfurie și pentru că aveți copii care încă trebuie să poarte mască, în școlile din apropierea stadionului, sau li se impun alte norme – în Districtul L.A. mandatele generale de purtare a măștii se aplică tuturor persoanelor peste doi ani. Înțeleg ce simțiți. Sunt în aceeași situație ca voi ceilalți din statele democrate, implorând consiliului școlar local să relaxeze restricțiile.

Faptul că un meci de fotbal ar putea „încheia“ o pandemie poate părea absurd – ce legătură are asta cu răspândirea, cu realitatea bolii și cu cele mai recente variante sau cu rata vaccinării? Comportamentul social nu funcționează niciodată ca un calcul matematic, cu intrări și ieșiri. Până la urmă, noi decidem, la modul colectiv, dacă ne aflăm sau nu într-o stare de urgență. O mulțime de fani gălăgioși și fără mască este un lucru normal la un meci de fotbal din America. A difuza acel meci – și a evita intenționat orice referire la pandemie, sau menționare a termenului – este un semnal major. Probabil au depășit momentul sau sunt pe cale să o facă. Ne vedem și noi de viață.

Într-o vreme în care internetul a distrus și a divizat în mare parte fosta cultură de difuzare în masă a Americii, Super Bowl este unul dintre singurele evenimente pe care pare să le mai trăim în mod colectiv.

Și se cuvine ca lucrurile să se încheie astfel, pentru că lumea sportivă americană a dat startul erei pandemiei, când vedeta echipei Utah Jazz, Rudy Gobert, a contractat Covid și, dintr-o dată, întreaga lume a părut să se oprească în loc. Cu doar o zi înainte, Gobert a glumit pe seama Covid-ului, atingând toate microfoanele în timpul unei conferințe de presă, pentru a arăta că nu se teme de virus. La câteva ore după ce a testat pozitiv, NBA a suspendat meciurile acelui sezon. Acelea au fost momentele în care, pentru prima dată, totul părea a fi anormal.

Gobert și-a revenit. Pe când a testat din nou pozitiv, în ianuarie, nu prea mai interesa pe nimeni. Am putea pune pariu că un tip plin de umor ca Gobert e posibil să trateze din nou Covid-ul ca pe o glumă.

Citește și 9 răspunsuri pe care ar trebui să le dai când ești întrebat de mască

Prea devreme?

Cu siguranță, prezența a 70.000 de oameni în același loc, fără mască, îi va înfuria și mai mult pe cei ce se opun mandatelor de mască din California, care vor să pună punct capitolului pandemie. Va da mai multă greutate argumentelor potrivit cărora copiii din New York sau Illinois deja sunt mai puțin expuși riscului de a face o formă gravă a bolii decât un adult vaccinat – decât oricare dintre cei 70.000 de adulți de la Super Bowl – și totuși lor li se prelungește obligația de purtare a măștii în interior și a distanțării sociale. Părinții lor nu pot participa la petrecerile de Valentine’s Day din școli.

Aceste absurdități nu vor rezista mai mult de câteva săptămâni.

Traducere și adaptare
Tribuna.US