Forțând Ucraina să nu adere la NATO, Putin a convins Finlanda și Suedia s-o facă

Unul dintre motivele invocate de Vladimir Putin pentru invadarea Ucrainei a fost acela că prezența NATO în regiune reprezintă o amenințare pentru Federația Rusă.

Trecând peste faptul că acest motiv este unul de conjunctură și lipsit de valoare, Ucraina având dreptul legal și moral să-și decidă viitoarele alianțe, invazia violentă și atrocitățile comise de armata rusă au convins Finlanda și Suedia să renunțe la statul de neutralitate și să depună oficial cererea de aderare la NATO.

Citește și Are Ucraina dreptul să adere la NATO și Uniunea Europeană? Are Rusia un cuvânt de spus?

După aprobarea cu o majoritate covârșitoare, de peste 95%, a parlamentului finlandez, au fost urmați toţi paşii pentru depunerea simultană a cererilor de aderare ale celor două ţări la sediul Alianţei de la Bruxelles.

Ambasadorii celor două țări la NATO s-au întâlnit cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, pentru a transmite cererile de aderare.

„Acesta este un moment istoric, un moment istoric pentru securitatea noastră”, a spus secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a primit cererile celor două ţări.

De ce nu sunt Finlanda și Suedia în NATO

În timp ce alte țări nordice precum Norvegia, Danemarca și Islanda au fost membre de la înființarea alianței în 1952, Suedia și Finlanda nu s-au alăturat pactului din motive istorice și geopolitice.

Atât Finlanda, care și-a declarat independența față de Rusia în 1917 după revoluția bolșevică, cât și Suedia au adoptat poziții neutre de politică externă în timpul Războiului Rece, refuzând să se alinieze cu Uniunea Sovietică sau cu Statele Unite.

Pentru Finlanda, acest lucru s-a dovedit mai dificil, deoarece împărțea o graniță masivă cu o superputere autoritară. Pentru a menține pacea, finlandezii au adoptat un proces pe care unii l-au numit „finlandizare”, în care liderii au dat curs cererilor sovietice din când în când.

Ele au aderat la Uniunea Europeană în 1995 și și-au aliniat treptat politicile de apărare cu Occidentul, evitând totodată aderarea la NATO.

Fiecare țară a avut motive diferite pentru a evita semnarea pactului NATO în tandem cu UE.

Pentru Finlanda, a fost mai mult motive geopolitice

Preocupările Finlandei au fost în mare măsură practice: împarte o graniță de 1.300 km cu Rusia, și-a declarat independența în 1917 după mai mult de un secol sub conducerea Moscovei în perioada țaristă, iar armata sa a luptat de două ori împotriva forțelor sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial înainte de a ceda aproximativ 10% din teritoriul său.

„Finlanda a fost țara expusă, iar noi am fost țara protejată”, a spus fostul premier suedez Carl Bildt într-un interviu alături de fostul premier finlandez Alexander Stubb.

Deși este o națiune independentă, geografia Suediei o plasează în același „mediu strategic” ca pe vecina sa, a spus Bildt.

„Împărtășim ideea că o cooperare strânsă ne va aduce beneficii pentru ambele” state, a declarat actualul prim-ministru suedez, Magdalena Andersson, la o conferință de presă luna trecută, alături de omologul său finlandez, Sanna Marin.

Ambele state au considerat că aderarea la alianță ar reprezenta o provocare inutilă a Moscovei și, prin urmare, au urmat mult timp politici de neutralitate, apoi de nealiniere, pentru a evita antagonizarea unei puteri regionale majore.

Un acord de prietenie, cooperare și asistență reciprocă din 1948 cu Rusia a izolat militar Finlanda de Europa de Vest, deși destrămarea Uniunii Sovietice și aderarea la UE i-au permis de atunci să iasă din umbra Rusiei.

Opoziția Suediei față de aderarea la NATO a fost mai mult ideologică. Politica sa externă postbelică s-a concentrat pe dialogul multilateral și pe dezarmarea nucleară și s-a văzut de mult timp ca un mediator pe scena internațională, eliminând armata după încheierea războiului rece.

A reintrodus recrutarea și a sporit cheltuielile pentru apărare de când Rusia a anexat Crimeea în 2014, dar mulți din politica de stânga suedeză rămân suspicioși față de agenda NATO condusă de SUA și susțin că apartenența la NATO nu va face decât să crească tensiunile regionale.

De ce războiul din Ucraina a schimbat poziția celor două țări

Invazia Ucrainei de către Rusia a fost ultima picătură care a împins Suedia și Finlanda către NATO.

Dacă Kremlinul a fost dispus să invadeze Ucraina, o țară cu 44 de milioane de oameni și o forță armată de 200.000 de soldați activi, ce l-ar împiedica pe Putin să invadeze țări mai mici precum Finlanda și Suedia?

„Totul s-a schimbat când Rusia a invadat Ucraina”, a spus Sanna Marin în aprilie. „Gândirea oamenilor din Finlanda, de asemenea, din Suedia s-a schimbat și s-a schimbat foarte dramatic”.

De la invazia rusă a Ucrainei în februarie, sprijinul public pentru aderarea la NATO în Finlanda a crescut de la aproximativ 30% la aproape 80% în unele sondaje. Majoritatea suedezilor aprobă, de asemenea, ca țara lor să se alăture alianței, potrivit sondajelor de opinie de acolo.

„Aderarea noastră la NATO a fost decisă pe 24 februarie, la ora 5 dimineața, când Putin și Rusia au atacat Ucraina”, a spus Stubb. „Finlanda și Suedia nu s-ar fi alăturat fără acest atac”.

Oficialii din Suedia și Finlanda și-au exprimat, de asemenea, frustrarea că, în perioada premergătoare războiului din Ucraina, Rusia a încercat să ceară garanții de securitate de la NATO că alianța să înceteze extinderea spre est. O astfel de concesiune, însă, i-ar fi dat efectiv Rusiei puterea de a dicta politicile externe ale vecinilor săi, luându-le capacitatea de a-și alege propriii aliați și parteneri.

Rusia, a declarat ministrul suedez al Apărării Peter Hultqvist, dorește „o influență reală în alegerile de securitate din Europa”.

„Ei vor o influență asupra țărilor din vecinătate. Și acest lucru este total inacceptabil pentru Suedia”.

Acceptarea în Alianță a celor două țări se face prin votul unanim al celor 30 de membri. Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei, și ea membru NATO, a declarat că se opune aderării Finlandei și Suediei, solicitând negocieri pentru a obține anumite concesii în schimbul votului pozitiv, cum ar fi tratate de extrădare cu cele două țări nordice, aderarea Turciei la Uniunea Europeană.

În prezent, NATO este cea mai mare și mai puternică alianță militară defensivă, fiind formată din 30 de membri: Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Croația, Cehia, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Muntenegru, Olanda, Macedonia de Nord, Norvegia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii și Turcia.

Tribuna.US