Deși am sperat cu ardoare că instituția academică se va întoarce la principiile de bază, că inflația notelor va înceta și se va reveni la standardele
Deși am sperat cu ardoare că instituția academică se va întoarce la principiile de bază, că inflația notelor va înceta și se va reveni la standardele educaționale americane, cândva superioare, acest lucru nu s-a întâmplat, analizează Eileen F. Toplansky pentru American Thinker.
James Stevens Curl scria recent că „a devenit din ce în ce mai îngrijorat de constantul „declin“, nu în ultimul rând în domeniul educației, unde a devenit evident pentru el, cu mulți ani în urmă, că standardele scădeau drastic în urma campaniei mincinoase a politicienilor și a „cadrelor didactice“ care pretind că lucrurile se îmbunătățesc în fiecare an, și că asistăm la o „inflație a notelor“.
El „a conceput niște teste foarte simple… cu privire la planuri de viitor, interese, hobby-uri, ale căror rezultate au fost șocante, pe lângă faptul că răspunsurile la întrebările sale au dezvăluit un vid, un gol înfricoșător, necompensat de nicio urmă de curiozitate intelectuală, baze culturale sau orice altceva“.
Mai mult, Curl „a selectat un scurt paragraf dintr-o lucrare publicată și le-a cerut candidaților să îl citească“.
„Mulți s-au bâlbâit la unele cuvinte destul de comune, dar unul nu a putut citi deloc. Doar foarte puțini au reușit să parcurgă fluent paragraful, fără a face greșeli. Teste simple de ortografie, de utilizare a punctuației și așa mai departe au dezvăluit o ignoranță abisală.
Afirmația politicienilor și experților că națiunea beneficiază de ‘educație de talie mondială’, ce devine din ce în ce mai bună în fiecare an a fost, în mod evident, o mare minciună, un tertip“.
De fapt, educația americană este în declin de peste 50 de ani. Precursorul măsurilor de discriminare pozitivă l-a reprezentat programul de înscriere liberă. Lansat la sfârșitul anilor 1960, rezultatul a fost că elevii slab pregătiți s-au trezit brusc într-un mediu universitar, așteptându-se ca ei să țină pasul cu cerințele încă riguroase ale instituției.
Am îndrumat mulți dintre acești studenți și, până în ziua de azi, încă îmi amintesc că le ceream să folosească dicționarul explicativ. Nu știau ce este și nici cum se folosește.
A trecut jumătate de secol, iar actualii mei studenți nu știu nici ei ce este un dicționar explicativ. Dar de ce să știe? Regulile de ortografie, extinderea vocabularului, lecțiile de gramatică, cunoștințele geografice, toate au fost lăsate deoparte în mod deliberat.
Acești tineri se prea poate să fie cei mai acreditați studenți, dar sunt cei mai puțin educați. A fost o manevră intenționată și de mare succes a Stângii pentru a crea o clasă „educată“ de supuși care, în final, vor îndeplini ordinele Stângii.
Ceea ce vedeți mai jos sunt exemple de lucrări pe care le primesc de la cei pe care eu îi numesc astăzi „generația pierdută“. Nu am editat nimic.
După citirea romanului lui Chinua Achebe, „Căsătoria este o alegere personală“:
„Motivul pentru care oamenii evită căsătoria ar putea fi acela că nu sunt încă pregătiți pentru căsătorie, pentru că aparțin unei anumite categorii sexuale într-un loc în care respectiva sexualitate este ilegală sau pentru că au o anumită orientare sexuală, cum ar fi asexualitatea și/sau aromantismul“.
…sau…
„Al doilea lucru demn de reținut este de fapt un lucru demn de reținut, dar când se afirmă:’cu toții avem tendința de a privi alte culturi prin prisma culturii noastre’, asta chiar mi s-a părut profund“.
…sau…
„Cred că oamenii evită căsătoria pentru că le este frică de angajament și le este frică că cealaltă persoană îi va părăsi, de exemplu, dacă o fată părăsește un tip și au un copil, ea ia jumătate din tot, indiferent dacă au muncit amândoi pentru a obține bunurile sau doar bărbatul și din cauza acestui lucru care se întâmplă în alte căsătorii, oamenii se tem să-și ia un angajament“.
În ceea ce privește punctuația, punctul este inexistent. Nu se folosesc niciodată cuvinte de legătură precum „și, deoarece, întrucât, așadar, deci“. Erorile de îmbinare a propozițiilor prin virgule sau lipsa vreunei punctuații nu înseamnă nimic pentru majoritatea studenților.
Este dureros să-i văd cum caută continentul Africa atunci când le pun în față o hartă. Găsirea unei țări specifice – Nigeria, de exemplu – dovedește și mai clar lipsurile pe care le au după 12 ani de școală.
După ce am încercat să-i învăț despre Declarația Drepturilor, un elev a spus:
„Ați punctat bine făcând referire la anii ’60 sau ’70. Înțeleg oarecum istoria SUA în ceea ce privește acest subiect. În acest sens, cred că SUA este cu 100 de ani în urma majorității țărilor de pe glob. Este doar o strategie de supremație și putere, deoarece este mai bine și mai ușor să guvernezi peste oameni atunci când aceștia cred că sunt diferiți din pricina convingerilor lor, decât peste oameni care cred că suntem cu toții egali, deoarece uniunea ne face mai puternici“.
Ignoranța abjectă a studentului cu privire la excepționalismul și libertățile americane este pe deplin evidentă. Dar ideologia marxistă și ura față de America se observă de la o poștă.
După ce a citit „Tați absenți“ a lui Wil Haygood, un student a scris:
„Experiența mea, ca și copil, în 2001 și în 2004, tatăl meu biologic m-a abandonat de două ori, când aveam opt și unsprezece ani. Singurele figuri masculine prezente în viața mea au fost un unchi, unul dintre verișorii mei mai mari și tatăl ceresc, ca singure modele masculine“.
După ce li s-a predat cum să scrie un e-mail:
„Formularea unui e-mail sau notificări poate fi de ajutor deoarece pot evita să folosesc un pix și hârtie pentru a le scrie de mână, pot fi scrise pe calculator. Pot trimite un e-mail sau un memo scurt în loc de unul lung și plictisitor. Mă asigur că tonul meu nu mă pune într-o lumină rea“.
După ce au fost rugați să decidă dacă monoxidul de dihidrogen ar trebui interzis, 98% dintre elevi au răspuns: „Absolut“. Habar nu aveau că interzic apa.
După ce li s-a cerut să comenteze o istorisire personală intitulată „Am suferit un accident vascular cerebral la 31 de ani“, studenții (unii dintre ei intenționează să devină asistenți medicali) nu aveau nicio idee ce înseamnă accident vascular cerebral, unde se află aorta sau artera femurală.
Atunci când discut despre Grădina Edenului, sunt întâmpinat de priviri goale. Referințele biblice sunt un subiect străin. Când discut despre „Scrisoare din închisoarea din Birmingham“ a lui Martin Luther King și întreb cine este Iisus, doar câțiva elevi știu. Nu mă mai șochează faptul că nu știu cine este Abraham Lincoln sau George Washington. Dar faptul că nu știu cine e Iisus mă lasă fără cuvinte.
Dar, complet îmbibați de ideologia de stânga/marxistă, studenților li se cere acum să „demonstreze abilități de scriere, lectură și gândire critică la nivel de colegiu și să demonstreze că înțeleg contribuțiile la cunoaștere aduse de membrii diverselor grupuri culturale și de gen și de alte persoane marginalizate din punct de vedere istoric“ în timp ce descifrează lucrarea lui David Epstein „Testosteronul și atletul transgender“.
În articolul lui Epstein se afirmă următoarele:
„Doamna Miller este transgender și participa la competiții sportive într-unul dintre cele 17 state care le permit elevilor de liceu să concureze în funcție de sexul cu care se identifică, indiferent dacă au suferit sau nu o intervenție medicală“.
Așadar, dacă te declari transgender, acest lucru este suficient pentru a concura în competiții sportive dedicate celuilalt sex. Și cât de ușor este trecut cu vederea termenul „intervenție medicală“ – de ce să menționăm îndepărtarea penisului, mastectomia și medicamentele care provoacă infertilitate? Cei care habar nu au de biologie nici măcar nu vor ști să întrebe.
Se consideră că un an de suprimare a testosteronului este o perioadă rezonabilă pentru a exista o competiție corectă în cursele de atletism între cei ce s-au născut bărbați și fac tranziția la sex feminin și femeile născute astfel.
Dar nimeni nu știe cu adevărat cât de bine funcționează această regulă în fiecare sport în parte. „În ceea ce privește factorii cardiovasculari, femeile transgender trec de la bărbați tipici la femei tipice după tranziție“.
Ce înseamnă, rogu-vă, un bărbat tipic sau o femeie tipică în această salată de cuvinte vagi?
Practic, examenul nu are nimic de-a face cu gândirea critică, ci cu îndoctrinarea. Imprimarea ideii de transsexualitate în mintea studenților favorizează ideologia radicală de stânga.
Dar la ce ne putem aștepta din moment ce „Universitatea Cambridge ‘încurajează’ studenții și personalul să utilizeze pronume cu formă neutră din punct de vedere al genului în limba germană, acolo unde este cazul“?
„Termeni germani neutri din punct de vedere al genului ‘trebuie’ incluși în programele profesorilor, în ciuda faptului că „genul ca și categorie gramaticală face parte din competența lingvistică a vorbitorilor nativi“.
În 2016, am scris un articol intitulat „Cum aș putea să le dau o notă acestor studenți?“. Unul dintre numeroșii scriitori care se revoltau împotriva a ceea ce se întâmpla, am sperat cu ardoare că instituția academică se va întoarce la principiile de bază, că inflația notelor va înceta și se va reveni la standardele educaționale americane, cândva superioare.
Șase ani mai târziu, situația este și mai gravă, deoarece Stânga controlează în mod deliberat mințile tinerilor americani. Înșelătoria este tot mai lipsită de scrupule, pe măsură ce turnul de fildeș continuă să se prăbușească.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS