Grigore Antipa, inventatorul dioramei

Personaliate impresionând printr-o admirabilă multidisciplinaritate, Grigore Antipa (1867-1944) a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiol

Personaliate impresionând printr-o admirabilă multidisciplinaritate, Grigore Antipa (1867-1944) a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a renovat total și instalat Muzeul Național de Istorie Naturală din București, care acum care îi poartă numele. Lumea muzeelor a fost revoluționată la începutul anilor 1900 de invenția lui Grigore Antipa. Pentru prima dată în organizarea și amenajarea unui muzeu de istorie naturală, în 1907 apar dioramele biologice.

Diorama este definită în dex astfel: „Un tablou de mari dimensiuni alcătuit din mai multe planuri, reprezentând, de obicei, o scenă istorică sau un peisaj, care, datorită unei iluminări speciale, dă spectacolului impresia realității. Este o prezentare spațială a unui colț de natură în care se expun, în muzee, animale împăiate sau manechine”. În alți termeni, raportat la muzee, diorama este o reprezentare spaţială a unei porţiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine şi diverse alte obiecte asemănătoare, în scopul înfăţişării unui ecosistem şi creării impresiei unui peisaj. Primul care s-a gândit la această formă de încadrare a naturii în peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa.

În perioada reorganizării muzeului, apar în 1907, pentru prima dată în lume, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită deosebitei prezentări, numeroase muzee europene şi americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecţiilor lor muzeistice.

Dioramele din muzeele de științele naturii sunt prezentări expoziționale, ecologice și biogeografice, în care speciile de plante și animale sunt montate pe substraturi și în decoruri care mimează mediul lor natural de viață. În acest fel, vizitatorul are o imagine destul de exactă asupra relațiilor dintre anumite specii și mediul lor natural de viață (amplasarea cuiburilor, vizuinilor, utilizarea terenului în strategile de vânătoare etc) sau asupra relațiilor ce se stabilesc între diferite specii de animale. Fundalul pictat sau cu elemente de butaforie prelungește imaginea acestui colț de natură, creând vizitatorului iluzia de realitate. Aranjarea animalelor naturalizate în posturi care imită atitudinile lor firești, naturale, sporesc această impresie.

Savantul Grigore Antipa s-a născut la 27 noiembrie 1867, la Botoșani. Și-a petrecut copilăria la Botoșani, într-un cartier locuit de mulți armeni și evrei, care l-au deprins cu limbile străine. Tatăl său era avocat, dar și-a pierdut devreme părinții și a fost crescut de mătuși, într-un mediu modest. Mulțumită fratelui său mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești.

El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială.

Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea și cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervația a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervația mai există). Institutul Biooceanografic din Constanța a fost transformat în 1949 în Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine.

Savantul a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare rațională a pescăriilor din lunca și delta Dunării și de la limane (limanele Basarabiei și ale Dobrogei de la nordul și sudul gurilor Dunării). Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor. Cherhanalele cooperative au îmbunătățit situația pescarilor, astfel că sistemul Antipa, foarte avansat pentru timpul său, a fost preluat de regimul comunist în 1947 și dezvoltat până în anii 1965, dar ulterior a fost înlocuit cu sistematizarea desecărilor, a îndiguirilor și a canalizărilor. Politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită de Grigore Antipa „geonomie” a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, care a dus logic la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante, și la prăbușirea productivității peștelui (parțial compensată astăzi prin piscicultură).

Grigore Antipa a fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală între anii 1892-1944. Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 19341, purtând titlul „Principes et moyens pour la réorganisation des musées d’histoire naturelle”. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie.

Cu certitudine se cuvin subliniate câteva dovezi de prețuire a eruditului om de știință. Astfel, Muzeul Național de Istorie Naturală din București, precum și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină din Constanța, poartă numele savantului. În anul 1992, Banca Națională a României a emis o bancnotă de circulație, cu valoarea nominală de 200 de lei, care are pe avers portretul lui Grigore Antipa. De asemenea, Banca Națională a României a pus în circulație, la 4 decembrie 2017, o monedă comemorativă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Grigore Antipa.

Dorin Nădrău
Tribuna.US