Hagi, mai știi ce spuneai?

Temă propusă de oamenii noștri de fotbal. Aplauze frenetice pentru transferul lui Tudor Băluță la Brighton & Hove Albion.

Posibila sau probabila noastră lipsă de reacție (feedback, cum se spune mai nou), eventualele îndoieli sau întrebări sunt interpretate de aceiași oameni de fotbal în registrul deficitului de patriotism și de omenie. Un amestec care te face neom de fotbal. Ne-om în general. Ideea este simplă. Suntem împachetați ca apatrizi, deconspirați ca indivizi fără suflet.

Entuziasm contra blazare

Înapoi la transferul lui Tudor Băluță după acest tratat empiric de psihanaliză a omului de fotbal. Format la școala lui Gică Popescu și șlefuit la academia cumnatului Gică Hagi, Băluță a mers un pas înainte în carieră atunci când a semnat cu o echipă din Anglia, formație (încă) din Premier League.

Dincolo de reticența noastră izvorâtă din experiențele eșuate ale lui Chiricheș sau Gardoș, Tudor Băluță se arată entuziasmat de viitoarea mutare, pentru că, mărturisește, a urmărit dintotdeauna admirativ fotbalul englez.

Foarte tânărul mijlocaș de închidere consideră că deține calitățile necesare unei integrări ușoare într-un campionat atât de pretențios cum este primul eșalon insular. Așa să fie, Doamne-ajută! Și da, este tonic faptul că mesajul lui Tudor nu conține elemente de blazare, atât de nocive unui fotbalist de 19 ani.

Mesajul lui Hughton

Tudor Băluță nu se va despărți de Viitorul până la vară, iar acest amănunt trebuie trecut tot la capitolul câștiguri palpabile. Naționala U21 și naționala mare, unde a debutat deja, au nevoie de un fotbalist activ, nu de unul care va trece prin filtrele normale de adaptare la noul club. Fiindcă Tudor nu merge la Brighton ca titular incontestabil.
Cel mai probabil el va petrece o perioadă de rodaj la echipa sub 23 de ani noului club, lucru firesc și deloc degradant cum li se pare dragilor noștri oameni de fotbal. De altfel, mesajul lui Chris Hughton, managerul lui Brighton, este clar și numai cine nu vrea nu îl înțelege.

Teze și antiteze la Ovidiu

Privit dinspre Viitorul, transferul lui Tudor Băluță la Brighton redeschide o discuție interesantă. Veche, dar interesantă. Permanenta antiteză dintre aspirația către performanță a unui club ca Viitorul și realitatea curentă, care presupune un bilanț contabil pozitiv.

Că dacă e negativ se numește faliment!

Din fericire, pentru că academia a tot produs, iar FCSB a tot cumpărat, Viitorul nu se mai află în situația de a trăi de azi pe mâine. Viitorul, creația absoluta a lui Hagi, este acum o grupare așezată, care urma să treacă la nivelul următor. Aceasta nu este nici o impresie, nici o dorință a noastră. Era mesajul din urmă cu nici două luni al lui Gică.

„Trecem la un nou capitol. Cel de dezvoltare și de perfecționare a conceptului. Zece ani ne-am format antrenorii, directorii tehnici și directorii coordonatori. Au învățat conceptul, acum începe perfecționarea pentru că vreau să devenim europeni“.

Furnizor. De jucători sau de performanță?

Se încadrează transferul lui Băluță în această nouă teorie? Nu, în pofida observației lui Hagi că i-am fi scos din contex afirmațiile. Cele 3 milioane obținute pe Băluță (apropo, un mizilic inclusiv pentru o formație modestă din Premier League, ca Brighton), posibil altele care vor veni din transferurile lui Ianis sau Drăguș, garnisesc vistieria, dar slăbesc echipa.

Atentează exact în esența noii filosofii enunțate de Hagi, aceea de necesară tranziție de la stadiul de producător-exportator de jucători la acela de furnizor de performanță. Lucru valabil nu doar în cazul Viitorului, ci al tuturor care au ceva de vânzare. Vezi graba cu care Craiova îl vinde pe Mitriță, deși Bănia așteaptă un titlu de aproape 30 de ani.

Judecăm oamenii pe banii lor? O fi și asta din partea unora ca noi care au doar grija să-și plătească întreținerea la bloc și impozitul pe locul de parcare. Exagerăm totuși dacă spunem că ne-am dori un pic mai multă sinceritate și mai puțină ipocrizie?

Articol de Cristian Geambaşu • www.gsp.ro