Imaginea secolului

Imaginea secolului

Poza secolului XX a fost făcută în 1965, lucru pe care nu l-am știut până pe 18 noiembrie, când am citit despre ea în publicația britanică The Guardian:

https://www.theguardian.com/artanddesign/2019/nov/18/foetus-images-lennart-nilsson-photojournalist

E numită așa din două motive: (1) ea redă imaginea ființei umane nenăscute la 18 săptămâni de sarcina; și (2) a fost cea mai vizualizată poză publicata vreodată de revista americană Life. Poza a fost publicata în aprilie 1965, in culori.

Fotograful care a făcut poza a fost suedezul, Lennart Nilsson. În anii 50 i-a venit în minte să încerce să pozeze imagini ale stadiilor formative ale ființei umane. Pe vremea aceea, însă, tehnologia era un impediment, dar treptat ea s-a dezvoltat, permițând fotojurnalistului suedez să facă această poză extraordinară abia după zece ani. Poza a fost din nou arătată publicului la recentul Paris Photo Art Show din toamna acestui an.

Nilsson a murit în 2017, la 95 de ani. Poza lui, și mai ales vremea când ea a fost publicată, la mijlocul deceniului anilor 60, este o mărturie împotriva celor care încă, și în număr tot mai mare, promovează avortul și uciderea copiilor în uterul mamei. Împotriva celor care cred că oamenii născuți au autoritatea legală să ucidă ființele umane deja în întregime formate până la 18 săptămâni de sarcină. Împotriva celor care cred că ființele umane născute au dreptul să ucidă ființele umane nenăscute până în momentul nașterii, cum e în statul New York, adică până în săptămâna 36 ori 37, adică dublu.

Anii 60 au fost anii când societatea occidentală dezbătea legalizarea avortului, adică uciderea copiilor nenăscuți, cu toate că Life Magazine și Nilsson le arătau, în culori, că la 18 săptămâni de sarcină, ființa umană e deja formată în întregime.

Și totuși, împotriva acestei probe de netăgăduit, occidentalii, iar apoi românii, și-au conferit dreptul de a-și ucide copiii și viitorul. La fel și în America, unde la doar 8 ani după publicarea pozei, Tribunalul Suprem a legalizat avortul.

Simțiți fiori? Eu da. Conștiința mea e zguduită. Dar nu e nevoie să îmi acceptați punctul meu de vedere. Presa seculara începe, parcă, să-și revină și să strige: „stați puțin, haideți să discutăm subiectul acesta cu rațiune”! Articolul din publicația „progresistă” The Guardian e un exemplu.

Și dincolo de Atlantic dezbaterile privind avortul încep să devina mai echilibrate. Pe la mijlocul lui noiembrie, influenta publicație de stânga americană, The Atlantic, a publicat articolul „The Dishonesty of the Abortion Debate – https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2019/12/the-things-we-cant-face/600769/ Autoarea pare zguduită în conștiința ei văzând imaginile copiilor nenăscuți în dimensiuni 3D. Vă sugerez să-l citiți.

În încheiere, redau câteva fraze din articolul ei care ar trebui să trezească conștiința întregii umanități: „For a long time these immages made me anxious. They are proof that what grows within a pregnant woman’s body is a human being, living and unfolding according to a timetable that has existed as long as we have. Obviously, it would take a profound act of violence to remove him from his quiet world and destroy him”. („Multă vreme aceste imagini mi-au dat o stare de neliniște. Ele dovedesc că ceea ce crește în trupul femeii însărcinate este o ființă umană, vie și care se dezvoltă după un calendar care a existat atâta vreme cât am existat și noi. Evident, ar fi un profund act de violență să-l separi de lumea lui liniștita și să-l distrugi”)

Peter Costea

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0