ÎN CENTRUL ATENȚIEI: EUROVISION ȘI DEMAGOGIA EGALITĂȚII – opțiuni și consecințe

ÎN CENTRUL ATENȚIEI: EUROVISION ȘI DEMAGOGIA EGALITĂȚII – opțiuni și consecințe

La Mulți Ani, România! – Evenimente culturale dedicate Centenarului României Mari
Români americani cu activităţi deosebite, premiați în cadrul Galei „100 pentru Centenar”, organizată la Ambasada României din Washington
Peter Costea: Laura Bretan a fost discriminată!
Eugen Tomac: DECLARAȚIE DE PRESĂ – România să se retragă de la EUROVISION!
Laura Bretan discriminată la Eurovision. Cum s-a ajuns aici? Care este firul evenimentelor?

„Ține-ți gura închisă acum și vei tăcea pentru totdeauna!” – Billy Graham

Voi sînteţi sarea pămîntului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decît să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
– Evanghelia după Matei cap. 5 vers. 13-16 (VDC)

Nu mă aștept să fiu înțeles de toți deoarece știu că prejudecățile sunt prea mari obstacole în fața rațiunii. Dar întreb și eu, consternat fiind totuși de lipsa de corectitudine și ura nemascată față de credința și morala creștină, oare chiar vom ceda toate redutele valorilor fie ele artistice sau de altfel în fața activiștilor și propagandiștilor progresiști atei ce și-au propus distrugerea și trecerea în ilegalitate a creștinismului, sub simpla scuză că: „nu este locul nostru acolo”…?

Atenție, nu discutăm de prezența într-un club de noapte, ci despre participarea la un concurs artistic muzical ce până săptămâna trecută mai avea o oarecare credibilitate (deși evident știrbită din 2014 încoace) pretinzând a fi un concurs al talentelor musicale ale țărilor europene.

Nu sunt un fan „Eurovision” și nici nu am urmărit concursul dar după toate cele întâmplate, din tot ce am citit și urmărit, părerea mea este că azi cedăm în fața a doi homosexuali părtinitori propagandei de eliminare de pe scena publică a creștinilor, spunându-ne nouă înșine că nu este un concurs relevant (și nu contest acest lucru, după cele întâmplate) și că sunt alte proble-me mult mai grave. Trist este însă faptul că indiferent ce probleme există, indiferența – fiind și mult mai comodă – primează! Accept constatarea că există alte probleme mult mai grave, dar nu accept și nu sunt de accord absolut deloc cu ieșirea din spațiul public a artiștilor creștini înzestrați cu talente deosebite doar pentru faptul că vor să trăiască conform normelor morale creștine. Indiferent că aceștia sunt interpreți, desenatori, graficieni, fotografi, florari sau cofetari! Fiecare creștin are dreptul de a fi creștin, de a-și practica credința în cariera ce o are și acest drept nu avem voie să-l cedăm nici unul din noi niciodată!

Fie că vreți să recunoașteți sau nu, aduceți-vă aminte de sentimentele de mândrie ce le-ați trăit fiecare, ca români, când ați auzit-o pe Laura Bretan cântând la numai 13 ani pe scena concursului televizat „America are Talent”, mai ales atunci când l-ați auzit pe renumitul Simon din juriul acestui concurs, declarând: „Nu am auzit niciodată așa ceva în toți anii care am făcut acest concurs. Serios! A fost incredibil! Și ce a făcut asta și mai bun este faptul că ești o persoană atât de dulce, așa de umilă, nici nu eși conștientă de cât de uimitoare ești. Mulțumesc foarte mult pentru că ai venit în acest concurs. Asta a fost cu adevărat foarte special! Uimitor!”

Lumea muzicii a fost cu adevărat uimită de talentul și darul muzical cu care Dumnezeu a binecuvântat-o pe Laura iar presa americană a scris pagini nenumărate despre ea, emisiuni de televiziune și radio au elogiat-o, toate într-un fel sau altul și totuși foarte direct au exclamat că „Laura este binecuvântată de Dumnezeu cu un dar deosebit!”

Mărturia ei personală apoi a fost vehiculată rapid, ea mărturisindu-și recunoștința față de Dumnezeu pentru acest dar, păstrându-și atitudinea sinceră și umilă, cucerindu-le inima interlocutorilor dar și audienței acestora.

Rar ne este dat ca cineva „de-al nostru” să ajungă pe culmi înalte ale recunoașterii și aprecierii precum această copilă a ajuns. Rar se întâmplă ca cineva să ajungă undeva sus și … în loc de apreciere să nu se aleagă cu invidie și detest, sau chiar ură. Am crezut pentru mult timp că Laura va fi scutită de drama otrăvitoare a acestor sentimente, însă după prestanța ei la fel de uimitoare și impresionantă de la concursul „Eurovision” iată că și Laura a ajuns să fie încolțită de unii judecători aspri care nu i-au înțeles și nu i-au apreciat misiunea. Faptul că ea nu face altceva decât să aspire la a cânta pe cele mai recunoscute scene artistice unde talentul – care Dumnezeu i l-a dat și cu care nu se laudă și pentru care dă public laudă și recunoștință lui Dumnezeu, mărturisindu-L astfel lumii întregi, pentru unii este prea mult. Mai bine ar fi stat într-o biserică să cânte duminica și la sfintele sărbători. Laura oricum face și acest lucru, ea cântă în continuare în coruri bisericești și evenimente autentic creștine, așa cum a fost învățată de mică.

Și iată că unii sunt măcinați de problema: „A fi, sau a nu fi” demni de a ne prezenta cu darul și prinosul nostru în „lume”, de a ieși din șabloanele tradiționale și a „merge în lume”, „strigând pe la colțuri în cetate” și exclamând: „Minunat este Domnul! Domnul Dumnezeul meu este cu adevărat minunat!”, iar apoi lumea să aclame și să recunoască acest lucru, fie că fac acest lucru doar pentru o secundă iar apoi se întorc la mărunțișurile lor.

Și asfel, în loc să realizăm că ceea ce s-a întâmplat cu Laura Bretan la recentul concurs Eurovision a fost ceea ce trebuia să se întâmple pentru ca toți, fie că am urmărit sau nu până acum acest concurs, fie că ne-a plăcut sau nu până acum acest show muzical, să realizăm faptul că sub egida unei competiții artistice muzicale menite să descopere talente se ascunde de fapt o mașinărie de promovare a agendei destructive antifamilie a propagandiștilor LGBT în lumea muzicii, printr-unul dintre cele mai televizate și urmărite emisiuni. Acum nimeni (cu puțină rațiune) nu mai poate contesta lucrurl acesta! Iar pentru ca acest lucru murdar să iasă la iveală era necesar ca cineva să plătească prețul!

La fel cum cârcotașii comentau în lunile noiembrie și decembrie ale anului 2015, și multe luni după aceea până în vara anului următor, și acuzau soții Marius și Ruth Bodnariu de câte și mai câte, doar ca în final să iasă la iveală veni-
nul și agenda distrugătoare, anti-familie, a nenoriciților din spatele Barnevernet-ului norvegian, și multitudinea de cazuri de abuz al drepturilor parentale și ale omului ce au loc încă în acest colț de lume lăudat pentru nivelul de trai. Și pentru ca tot răul să iasă la iveală cineva a trebuit să plătească!

Ambele cazuri însă cred că ne-au fost date pentru a ne trezi la realitatea dură că lumea creștină nu mai este dorită, nu este apreciată ci dimpotrivă este disprețuită, marginalizată, târâtă prin scandaluri nedorite, iar noi – cei ce nu suntem direct asociați cu aceste persoane – putem exclama liniștiți și apatici: „nu mă privește, nu mă afectează, nu este treaba mea!” Și cu o astfel de atitudine încet încet renunțăm la fiecare redută în războiul care se duce împotriva noastră, împotriva credinței noastre. Victimele reale dragii mei sunt insă copii noștri și copiii copiilor noștri care nu vor avea parte de aceleași libertăți ca noi doar datorită nepăsării și neimplicării noastre!

Vom zice, „astea nu sunt redute și nu sunt importante”. Iar eu vă spun că orice platformă de comunicare, orice șansă de a exclama și de a mărturisi faptul că Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov este singurul Dumnezeu adevărat și singurul căruia trebuie să ne închinăm, este un câștig pentru satana. Cei trei tineri israeliți ce-au refuzat să se închine chipului de aur în ținutul babilonului nu sunt doar o poveste de istorie din istoria poporului evreu ci trebuie să ne fie un imbold de slujire și trăire a vieții de fiecare zi, astfel încât cei din jurul nostru să cunoască adevărul în baza mărturiei noastre!

Aș vrea să-ntreb pe cei ce încă nu au înțeles nevoia de a „merge în lume” cu mărturia, oare vecinii, colegii de muncă, rudeniile mai îndepărtate, consătenii, … au posibilitatea să spună despre tine că trăiești frumos și țe-a binecuvântat Dumnezeu cu un dar? Dacă nu cu un glas de înger precum al tinerei Laura, poate cu un dar al binefacerii, al împăciuirii, al dragostei, al învățăturii sau al rugăciunii?

Cât despre Laura, eu cred că ea nu a pierdut absolut nimic! Ba dimpotrivă eu cred că ea a câștigat foarte mult! Pe lângă aprecierea și simpatia publicului ce a votat-o cu punctajul maxim în ca-drul controversatului concurs, eu cred că ea a câștigat din mărturia de umilință și accept a rezultatului final fără să-și caute dreptatea, fără să se revolte, fără declarații obraznice și tendențioase.

Ba chiar mai mult, ea a câștigat șansa să-și reafirme credința în Dumnezeu și în familie „așa cum a lăsat-o Dumnezeu”, nu doar prin videoclipul filmat în luna octombrie anul trecut pentru Coaliția pentru Familie, ci și prin emisiunile și articolele apărute în presa centrală după decizia nedreaptă a celor doi jurați.

Laura merită încurajările noastre, aprecierea noastră și rugăciunile noastre de susținere. Mi-a plăcut declarația pastorului Panican care a indicat foarte clar atitudinea de supunere și accept a Laurei și mamei sale Rahela, recunoscând că decizia finală nu este nimic altceva decât voia lui Dumnezeu în viața lor, iar faptul că mărturia credinței și sprijinul acordat de Laura cauzei Coaliției pentru Familie și Referendumului pentru Familie din luna octombrie sunt chestiuni discutate în continuare în presă, nu este decât pentru a deschide încă ochii celor ce nu văd și a deschide urechile celor ce nu vor să audă glasul lui Dumnezeu.

Închei cu declarația Laurei din interviul ei din săptămâna aceasta cu Mihai Gâdea pe postul Antena1:

„Recunosc că am fost surprinsă de mo-dul în care unii membri ai juriului au acordat punctele, dar eu nu am fost dezamăgită, nu am avut așteptări mari, și eu am cântat cum am putut eu mai bine, am simțit că oamenii au rezonat la cântecul meu, și asta este cel mai important pentru mine.

… Nu știu ce să zic, eu n-aș fi vrut să spun nimic celor doi, eu chiar m-am bucurat foarte mult că am putut cânta pentru ei și aș vrea să știe că eu îi iubesc.”

Interlocutorul i-a pus apoi întrebarea: „Spune-mi te rog ce ai vrea să le transmiți acelora care te-au votat și care nu se pot bucura acum ca tu să mergi la Tel Aviv, și care și ei sunt oarecum furioși pentru că ei au votat ca tu să mergi acolo și merge altcineva în locul tău.”

Răspunsul sincer și calm merită notat, pentru că relevă satisfacția tinerei interprete: „Eu aș vrea să le mulțumesc la toți care m-au votat, m-au susținut, din inimă, vă iubesc foarte mult și sunt foarte fericită pentru că eu am câștigat, pentru că am adus bucurie la cei care mi-au ascultat cântecul și asta pentru mine este cel mai mare câștig.”

„I-ai iertat pe cei care ți-au făcut nedreptate?” a continuat Mihai Gâdea.

„Da! Am înțeles că toți suntem oameni și trebuie să iertăm și să iubim în continuare, pentru că asta contează foarte mult.”

„Ți-a fost greu ca să ierți?”

„NU! Eu am înțeles, a trecut, a fost, și trebuie să mergem înainte!”

În finalul interviului întrebarea ipotetică pusă Laurei de interlocutorul a scos din nou la iveală, cu multă ușurință, credința ei de care nu se rușinează:

„Hai să te întreb ceva. Să ne imaginăm că am putea da timpul înapoi și ți-ar spune cineva, atunci când tu vroiai să filmezi clipul acela pentru Referendumul pentru Coaliția pentru Familie, ți-ar spune cineva: ‘Laura ai grijă. Dacă tu o să filmezi asta nu vei mai ajunge la Eurovision cu toate că publicul te votează, dar vor fi niște oameni care-ți vor fura votul.’ Dacă acum ai da timpul înapoi și ai avea de ales: să spui ce ai spus în clipul acela, deci să faci un apel ca oamenii să voteze pentru familia tradițională, sau dacă ai ști lucrul ăsta, ai mai face asta? ”

„Eu cred că aș face la fel, pentru că asta este ceea ce cred eu, asta e vocea mea și trebuie să fie auzită, și eu asta cred.
… Eu cred că familia este un dar de la bunul Dumnezeu și n-ar trebui să o distrugem! Trebuie să o lăsăm așa cum a lăsat-o Dumnezeu. Eu așa cred.”

Îmi permit să-ți lansez o ultimă întrebare, iubite cititor:
Care este mărturia ta?

Steven V. Bonica
Tribuna.US

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0