INCHIZIŢIA ROMÂNIEI: ”CNCD ” Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

INCHIZIŢIA ROMÂNIEI: ”CNCD ” Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Google are tabere de „reeducare”pentru angajații conservatori
Trump: Opriți ura, ostilitatea și furia
Suveranitatea libertății: Curtea Supremă refuză audierea cazului care atacă Legea Conștiinței din Mississippi
De ZIUA UNIRII – 24 ianuarie
Uciderea nu este îngrijire medicală!

În mod istoric Inchiziţia a fost asociată cu Spania şi, într-o măsură mai mică, cu Portugalia. Dar nu cu România. După abolirea monarhiei în România, însă, România a avut şi ea parte de o Inchiziţie. Pe vremea totalitarismulul era cunoscută ca “Securitate”, iar din 2000 încoace e cunoscută ca şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (“CNCD”).

Dr. Leon Dănăilă

Românilor le era groază de Securitate iar azi sunt îngrijoraţi când primesc o reclamaţie ori citaţie din partea CNCD. Dacă Securitatea ne putea pune în închisoare fără să mai vedem lumina zilei poate pentru restul vieţii, CNCD-ul ne amendează, uneori cu amenzi exorbitante care ne rămân întipărite în minte tot pentru restul vieţii. Cazul celebru şi bine cunoscut din ultimul timp e al reputabilului Dr. Leon Dănăilă, Senator în Parlamentul României, membru în PNL, un om realizat, în vârstă, un om înţelept. A fost amendat recent cu 2.000 de lei pentru “delict de opinie”, dânsul formulând unele opinii la adresa homosexualilor cu care aceștia nu au agreat şi pentru care au făcut plângere împotriva lui la CNCD. CNCD l-a găsit vinovat de “discriminare” (a se citi “delict de opinie”) pe distinsul medic neurochirurg octogenar, şi l-a amendat cu 2.000 de lei. Alarmant. Din mai multe puncte de vedere care ar trebui să îngrijoreze pe fiecare cetăţean al României care crede, la fel ca noi, în democraţie, drepturile omului şi în statul de drept.

Comentariul lui Mihail Neamţu

În prima săptămână a anului, dl Mihail Neamţu, autorul cărții „Fenomenul Trump”, a publicat două scurte comentarii la adresa acestui incident în care a făcut câteva afirmaţii cu care suntem în întregime de acord şi care ne-au influenţat şi pe noi să comentăm săptămâna asta asupra subiectului. Dl Neamţu se întrebă dacă nu cumva ne confruntăm în România cu o Inchiziţie, şi opină că CNCD e o instituţie neconstituţională.

Şi Alianța Familiilor din România a fost o victimă a unei decizii neconstituţionale a CNCD şi afirmăm ceea ce am spus de ani de zile şi încă înainte de a fi penalizaţi şi noi pentru delict de opinie: CNCD s-a transformat într-o instituţie neconstituţională, lipsită de sens, una care îşi găseşte plăcerea în monitorizarea gândirii şi exprimării cetăţenilor ţării cu scopul de a-i amenda dacă “calcă cu stângul”, adică dacă fac afirmaţii care lezează sau ţintesc anumite grupuri minoritare din România.
CNCD e copia în România a unei alte instituţii europene discreditată şi antidemocrată de care foarte puţini ştiu ori au auzit – the Fundamental Rights Agency (“Agenţia Drepturilor Fundamentale”) cu sediul, aţi ghicit, în Occident (doar nu în Estul “întunecat”?), mai precis la Viena. Despre asta, însă, vom scrie cu o altă ocazie.

Paralele dintre Securitate şi CNCD sunt multe şi izbitoare. Securitatea era o creatură a statului totalitar desemnată să afle cum gândesc şi ce gânduri exprimau cetăţenii pentru a proteja statul comunist de oamenii care gândeau contrar ideologiei comuniste, adică gândeau şi se exprimau liber.

CNCD e o creatură identică, una a statului secular care e şi el la fel de intolerant şi totalitar ca şi statul comunist. Statul secular, la fel ca statul totalitar, nu vrea competiţie. Nu vrea opoziţie ci cetăţeni obedienţi care absorb ideologia seculară şi se identifica în totul totului tot cu ideologia şi idealurile mereu în schimbare ale statului secular. Cetăţenii care gândesc ori se exprimă „tradiţional” sunt ţinta primordială a intolerantului stat secular. Creaţia lui, CNCD, e intolerantă asemenea Securităţii. Monitorizează ce gândesc, scriu ori zic cetăţenii ţării şi determină dacă ei gândesc ori se exprimă contrar ideologiei seculare dominante astăzi.

Scopul însă e acelaşi: să pedepsească pe cei care gândesc ori se exprimă diferit şi, în felul acesta, să protejeze statul secular. După cum se vede, e o unealtă fidelă a statului secular. Nu doar în România ci în fiecare ţară europeană. Promovează “valorile europene” care în mare măsură contravin valorilor tradiţionale. Este fundamentată pe mentalitatea capricioasă şi intoleranţă la modă în zilele noastre care a fost bine comentată şi descrisă în mai multe cărţi care au apărut în Occident în doar ultimii puţini ani.

CNCD – Inchiziţia statului secular

Dacă Securitatea a fost Inchiziţia statului comunist, CNCD e Inchiziţia statului secular intolerant al zilelor noastre. Statul e gelos. Nu vrea cetăţeni care gândesc ori se exprimă contrar ideologiei oficiale, care în zilele noastre e secularismul.

Existenţa într-o democraţie a instituţiilor de tip CNCD e o ruşine, o contradicţie pentru o democraţie, o instituţie neconstituţională, antidemocrată, una incompatibilă cu statul de drept. Nu sunt de fel, aşa cum se cred şi se autodefinesc ele, un pilon al democraţiei.
Spre deosebire de Europa, în Statele Unite nu există instituții de tip CNCD. Jurisprudenţa Curţii Supreme a Statelor Unite e foarte directă şi clară în sensul acesta şi protejează până în pânzele albe dreptul cetăţenilor de a gândi şi de a se exprima liber chiar dacă exercitând aceste drepturi ei ofensează statul ori pe alţi cetăţeni. La urma urmelor asta e libertatea de expresie. Singura limită e bunul simţ şi calomnia care se pedepseşte serios.

Doctrina Tribunalului Suprem de “viewpoint discrimination” interzice statu-
lui de a penaliza cetăţenii pentru punctele de vedere pe care le exprimă. E bine ştiut, de fapt, că judecătorii Tribunalului Suprem din SUA critică pe alocuri şi din când în când jurisprudenţa şi judecătorii Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru că subminează libertatea de exprimare.

Canada e mult mai aproape de Europa în războiul împotriva libertăţii de expresie decât Statele Unite. Recent, Administraţia Premierului Trudeau a anunţat că va exclude din programele finanţate de stat pentru crearea de locuri de muncă de vară instituţiile şi organizaţiile care dezagrează cu avortul, homosexualitatea ori căsătoriile homosexuale – printre altele. E de necrezut. E un exemplu clasic de “view point discrimination”, adică discriminare oficială din partea statului împotriva cetăţenilor care nu împărtăşesc ideologia de stat. [Detalii: http://nationalpost.com/news/politics/religious-groups-meet-to-discuss-concerns-over-abortion-clause-in-summer-jobs-grant-application]

Cărţi recent publicate

Ceea ce vedem în România lui ianuarie 2018 nu a apărut peste noapte. E rezultatul unor tendinţe anti-libertate de exprimare care s-au manifestat şi continuă să se manifeste în lumea Euro-Atlantică de câteva decenii. Aceste manifestări au cunoscut o explozie nemaipomenită după începutul noului Mileniu. Campusurile universitare britanice, americane şi europene au devenit totalitare, iar instituţiile private de tip CNCD dau apă la moară şi se aliniază împotriva societăţii civile. În loc de a crea minţi robuste, campusurile universitare crează minţi de gelatină. În loc de a forma adulţi care ştiu cum să dezagreeze unii cu alţii în mod civilizat, au creat o generaţie de tineri care ţipă că sunt ofensaţi, iar din ţipetele acestea câştiga cei mai vociferi nu cei mai calculaţi.

Nu e deci de mirare că atât în Europa cât şi în Statele Unite se observă astăzi un dialog necivilizat dar în care statul secular ia partea unei părţi împotriva celeilalte şi de obicei a celei iraţionale. Gelatinizarea gândirii societăţii seculare a fost şi încă este un subiect despre care se scrie şi publică mult. Examinan, în treacăt, trei cărţi recente care ne-au venit aproape instantaneu în minte citind despre agresiunea CNCD-ului împotriva lui Leon Dănăilă. Concluzia finală este că CNCD este un cal troian care promovează în România aceleaşi atitudini intolerante şi anti-libertate de expresie care sunt promovate în Occident.

I Find that Offensive! (“Mă ofensezi”!)

Acesta e titlul unei cărţulii de 179 de pagini publicată de Claire Fox în Marea Britanie în 2016. E chiar o cărţulie pentru că poate fi uşor pusă într-un buzunar. În 2000 Fox a fondat The Institute of Ideas (“Institutul ideilor”), al cărei activităţi principale sunt prelegerile şi conferinţele în campusurile universitare despre libertatea de exprimare şi pericolele intoleranţei faţă de ideile neconformiste. Europenii, zice Fox, dar mai ales generaţia tânără universitară, sunt ofensaţi şi nu vor să audă idei ori discursuri care îi ofensează.

Care sunt cauzele principale ale lipsei de interes în protejarea şi promovarea libertății de exprimare? Fox analizează câteva dintre ele. În primul rând e lipsa de interes a societăţii în promovarea unui dialog social robust, pe care ea îl numeşte “the decline of a liberal commitment to free speech”, adică “declinul interesului liberalismului în libertatea cuvântului”. O altă cauză e eliminarea de către părinţii generaţiei tinere de azi a raţiunii din dialogul social, pe care ea îl numeşte “the retreat from reason by the older generation”, adică “retragerea generaţiei mai în vârstă de la raţiune”.

Un alt motiv sunt campaniile agresive, numeroase şi interminabile împotriva “hărţuielilor de tot felul”, cunoscute în Occident că “anti-bullying campaigns”. Ele, zice Fox, sunt exagerate, nu îşi au locul şi au avut un efect negativ asupra copiilor şi tinerilor. Tot ce ni se spune, o privire care ni se aruncă, un comentariu în fugă, sunt privite în asamblu ca forme de agresare şi ne fac să ne simţim ofensaţi. Rezultatul este o generaţie care nu preţuieşte dialogul ori schimbul de idei.

What’s Happened to the University? (“Ce s-a întâmplat cu Universitatea?”)

O discuţie a subiectului infantilizării minţii şi a intoleranţei cu propteala statului nu poate fi completă fără a aminti şi cartea, publicată anul trecut, de britanicul Frank Furedi, What’s Happened to the University? A Sociological Exploration of its Infantilisation (“Ce s-a întâmplat cu Universitatea? O explorare sociologică a infantilizării ei”). Profesor de sociologie la Universitatea din Kent, Furedi e îngrijorat de mai multe lucruri. O primă îngrijorare pe care o explorează, luând ca exemplu ce se întâmplă în campusurile universitare americane şi britanice, e că “although academic freedom and free speech are still affirmed în theory, în practice it appears to have lost its vitality and relevance to the lives of many of those who inhabit the university”. (“Cu toate că libertatea academică şi de exprimare sunt accentuate în teorie, în practică se pare că şi-au pierdut vitalitatea şi relevanţă pentru mulţi dintre cei care sunt în universitate”.) Libertatea cuvântului şi de exprimare sunt mai puţin robuste în universităţi decât în societatea civilă în general. Profesorii sunt atenţionaţi să fie cu băgare de seamă cum îşi expun cursurile şi ideile să nu ofenseze studenţii.

Un caz notoriu dar şi tragic a fost al unui profesor care a exclus dintr-un curs de istorie al Europei capitolul despre cruciadele Secolelor XII pentru a nu-i ofensa pe musulmani. Profesorii se autocenzurează şi internalizează cenzura, ceea ce nu poate fi un lucru bun. Nu duce la progres academic şi nu foloseşte studenţilor. Studenţii sunt mai mult interesaţi în a impune limite libertăţii cuvântului pentru a nu ofensa decât pentru a apăra libertatea cuvântului. Dacă o pierdem, întreabă Furedi în mod retoric? Studenţii nu par a fi preocupaţi de asta, fiind influenţaţi mai mult de Marx decât de filosofii Veacului XVIII care accentuau libertatea de expresie. Prioritatea pentru ei e “dreptatea socială”, şi dacă sacrificarea libertăţii cuvântului e necesară pentru dobândirea acestui deziderat, aşa să fie, zic ei.

Totul a început în anii 1960, zice Furedi, cu generaţia de studenţi care în loc să creeze (ori să fie creativi) au demolat. Au respins autoritatea şi înţelepciunea. (“The radicals of the 1960s were rule breakers rather than rule creators, and they refused to recognize the right of university administrators to exercise any authority over their behavior”) (“Radicalii anilor 1960 au fost incalcatori de reguli în loc de făuritori de reguli, refuzând să recunoască dreptul administraţiei universitare de a exercita orice autoritate asupra comportamentului lor”)

Paul Coleman: Cenzurat

Statul secular ca factor al subminării libertăţii cuvântului e obiectivul cărţii publicate în 2016 de Paul Coleman, Censored, How European “Hate Speech” Laws are Threatening Freedom of Speech (“Cenzurat – Legile ‘incitarii la ura’ ameninţa libertatea cuvântului”). Avocat specializat în drepturile omului, britanicul Coleman lucrează la organizația creştină de avocaţi americani și internaționali Alliance Defending Freedom. Prima versiune a cărţii a fost publicată în 2012 şi a fost revizuită şi actualizată în 2016. Cartea e valoroasă şi informativă din mai multe puncte de vedere. Printre altele discută şi originile legilor contemporane împotriva “incitării la ură”, şi cum nişte intenţii iniţial bune au fost transformate în limite iraţionale a libertăţii cuvântului.

În 1948, ONU a adoptat o serie de rezoluţii care au condamnat propaganda nazistă şi rasimul naziştilor, solicitând comunităţii internaţionale să interzică prin lege propaganda nazistă care a dus la războiul mondial. În timp, alte grupuri, pe lângă cele rasiale, au început să se folosescă de aceleaşi legi pentru a nu fi ofensate nici ele. Aşa am ajuns la anii 90 şi prima decadă a noului Mileniu când “homofobia”, “islamofobia”, “xenofobia” şi alte lucruri ca acestea au devenit ținta legilor care interzic “incitarea la ură”. Afirmaţii care pot lejer şi subiectiv fi interpretate ca incitare la ură sunt penalizate de către instituţiile statului secular.

Aşa am ajuns la cazul reputabilului Dr. Leon Dănăilă din ianuarie anul acesta. În România, tratatele internaţionale care interzic “incitarea la ură” au fost legiferate în Articolul 369 din Codul Penal. Ele prevăd pedepse cu închisoarea de până la trei (3) ani ori amenzi. Articolul acesta nu face cinste României. Instituţia principală care e însărcinată cu monitorizarea discursurilor care “incită la ură” e CNCD-ul. Ea trebuie abolită, la fel ca Articolul 369 din Codul Penal, iar dacă nu, Parlamentul ar trebui să limiteze în mod drastic competența şi autoritatea de a penaliza a CNCD-ului.

Cea mai importantă armă pe care cetățenii o au împotriva statului şi ordinii seculare e libertatea cuvântului. E cea mai preţioasă dintre libertăţi. E o ruşine pentru România să finanţeze din taxele noastre o instituţie care ne monitorizează comentariile, conversaţiile publice, materialele de pe Facebook, şi chiar mass media, să vâneze persoanele neconformiste şi să le penalizeze. Lucrul acesta e un pas decisiv spre tiranie. Încheiem, citind cuvintele finale ale cărţii lui Coleman. Cu aproape o jumătate de secol în urma delegatul Colombiei la ONU afirma “to penalize ideas, whatever their nature, is to pave the way for tyrrany” (“penalizarea ideilor, oricare ar fi ele, netezeşte calea spre tiranie”). Suntem de acord.

Dincolo de Ocean încă e libertate

Americanii, stranii cum îi percepem din Europa noastră post-modernă, se abţin, după cum ştim, de la ratificarea multor tratate internaţionale. Ne întrebăm de ce? Ba mai zicem şi că sunt stranii. Nu tocmai. Dacă tratatele internaţionale contravin Constituţiei americane, ele nu sunt ratificate. Noţiunea de incitare la ură nu a intrat în jurisprudenţa americană pentru că e în conflict cu Declaraţia Drepturilor (“Bill of Rights”). Primul drept enunţat e cel al libertăţii cuvântului şi a religiei. Statului nu i se permite să adopte legi care să le restrângă. De fapt, periodic, unii Preşedinţi ai SUA emit proclamaţii care amintesc americanilor importanța libertăţii cuvântului şi a religiei. Preşedintele Trump a făcut-o acum două zile, pe 16 ianuarie.

Textul Proclamaţiei poate fi citit în întregime aici: https://www.whitehouse.gov/presidential-actions/president-donald-j-trump-proclaims-january-16-2018-religious-freedom-day/

Noi redăm câteva fraze care afirmă categoric că Administraţia curentă nu va constrânge creştinii să-şi sacrifice convingerile religioase pentru scopuri seculare: Our Constitution and laws guarantee Americans the right not just to believe as they see fit, but to freely exercise their religion. Unfortunately, not all have recognized the importance of religious freedom, whether by threatening tax consequences for particular forms of religious speech, or forcing people to comply with laws that violate their core religious beliefs without sufficient justification.

These incursions, little by little, can destroy the fundamental freedom underlying our democracy. (“Constituţia şi legile noastre garantează americanilor dreptul nu doar de a crede cum văd ei de cuviinţă, dar şi să-şi exercite în mod liber religia. Din nefericire, nu toţi au înţeles importanţa libertăţii religioase, fie prin constrângeri fiscale şi ameninţări la adresa expresiei religioase, fie prin constrângerea cetăţenilor să se conformeze unor legi care le încălca convingerile religioase fără justificare. Aceste incursiuni, încetul cu încetul, pot distruge libertatea fundamentală pe care se sprijină democraţia noastră”.) Oare când Parlamentul României ori Preşedintele Ţării vor enunţa o astfel de Proclamaţie? Încă o aşteptam!

MULŢUMIM DIN INIMĂ PARTIDULUI!

Vă informăm privind ultimele noutăţi de care dispunem referitor la Articolul 48 şi referendum. După cum ştiţi Cazul Coman e pe rol în Curtea Europeană de Justiţie. Dl Coman cere Curţii să constrângă România să-i recunoască “căsătoria” cu un bărbat american în România în contravenţie cu legile actuale ale României. Săptămâna trecută Avocatul General al Europei a înregistrat în Curtea Europeană de Justiţie o Opinie în care dă drept de cauza dlui Coman şi împotriva României. Înţelegem că de obicei Curtea Europeană adoptă opinia Avocatului General când îşi emite deciziile oficiale. Ne putem deci aştepta ca în câteva luni Curtea Europeană să dea o decizie care nu va fi favorabilă României şi, în consecinţă, nefavorabilă şi Articolului 48 şi referendumului.

Referendumul se putea ţine în toamnă dar corupţia politică din România ne împiedică să ajungem la referendum. Nu e vorba de corupţia care e obiectivul manifestărilor din România de mai bine de un an. E vorba de corupţia politică a celor care s-au poziţionat în primele linii de bătaie împotriva corupţiei. Corupţia, însă, nu înseamnă doar să furi bani. Corupţie înseamnă şi atentat la democraţie şi la statul de drept. Când un partid (sau partide) din România fac tot ce le stă în putinţă să tergiverseze ţinerea referendumului, noi numim lucrul acesta corupţie politică şi atentat la adresa democraţiei şi a statului de drept. Ignorarea ori împiedicarea intenţionată, în loc de facilitarea exercitării, a dreptului a 3 milioane de români bine intenționați de a-şi exercita drepturile constituţionale e o crimă politică care nu poate fi trecută cu vederea.

Ştiţi despre cine vorbim. Partidele din România care se consideră de dreapta au devenit, aşa cum observă Deputatul PNL Daniel Gheorge luna trecută, primul şi cel mai tenace obstacol care blochează referendumul constituţional şi vocea a 3 milioane de cetăţeni ai României.
În toamnă, dl Ludovic Orban a vizitat Washington DC şi s-a întâlnit cu diverse personalităţi din lumea politică americană, inclusiv cu unii lideri politici conservatori. Printre ei a fost şi Senatorul Ted Cruz din Texas, un conservator autentic, pro-căsătorie şi pro-viață. Dl Orban a făcut poze cu dl Cruz care apoi au fost preluate şi de mass media din România. Totul însă a fost un paravan de fum. Dl Orban, la fel ca dna Raluca Ţurcan, nu este conservator, nici pro-vita, nici pro-căsătorie naturală. Cine are urechi de auzit să audă. [Oferim un comentariu privind pericolul Cazului Coman pentru Articolul 48 şi referend: https://agendaeurope.wordpress.com/2018/01/16/will-european-court-impose-the-legal-recognition-of-sodo-marriage-all-over-europe/]

Alianța Familiilor din România
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

COMMENTS

WORDPRESS: 0