HomeRomânia Nevăzută

Invenții românești: Stiloul

Invenții românești: Stiloul

Primul stilou cu propriu rezervor de cerneală din lume a fost brevetat de inventatorul român Petrache Poenaru, absolvent al Școlii Politehnice

Primul stilou cu propriu rezervor de cerneală din lume a fost brevetat de inventatorul român Petrache Poenaru, absolvent al Școlii Politehnice de la Paris. Invenția românului a fost înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub numele Plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre, denumire ce se traducea în limba română prin Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală. Acest stilou dispunea cu rezervor propriu dispunea de un sistem original prin care cerneala era împinsă spre vârful în care montată penița, printr-o ușoară apăsare a țevii. Datorită acestui mecanism, erau eliminate zgârâeturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală care se întâlneau la instrumentele mai vechi din trestie sau la cele din pene. Totodată, acesta propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente, astfel încât să se asigure un flux constant al cernelii și posibilitatea înlocuirii unor piese. Fără îndoială, invenția lui Petrache Poenaru a revoluționat acest domeniu, contribuind la apariția instrumentelor de scris folosite astăzi. Din păcate, așa cum avea să se întâmple și cu alte invenții românești, Poenaru nu a reușit să lanseze stiloul în producția de serie, ceea ce l-a împiedicat să aducă îmbunătățiri instrumentului inventat de el pentru a-l transforma într-unul și mai performant. Titlul de inventator al stiloului a fost atribuit lui Lewis Edson Waterman.

Itinerarul existențial al inventatorului român este unul fascinant: gânditor iluminist, inginer, matematician, promotor al învațământului românesc, organizator al ingineriei românesti, membru titular al Academiei Române, Petrache Poenaru s-a născut în comuna vâlceană Benești, la 10 ianuarie 1799. Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la câteva rude bogate, iar acest lucru avea să fie esențial pentru dezvoltarea sa personală, întrucât capătă unele concepții sănătoase despre viață. Primele semne în acest sens apar pe parcursul facultăţii pe care a urmat-o la Craiova, atunci când devine interesat să participe la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Lipsit de calităţile necesare unui luptător, Poenaru ajunge însă în atenţia lui Vladimirescu datorită calităţilor sale organizatorice, astfel că îl “cooptează” în cadrul echipei pe post de secretar.

Se spune că entuziasmat de idealuri revoluţionare, îşi schimba într-o zi hainele şi se strecura în ceata unor haiduci de prin mahalalele Craiovei. La prima încăierare însă, haiducii își dau seama că nu ştie să tragă cu pistoalele şi nici să arunce cuţitul, descoperind chiar că tânărul are o călimară ascunsă prin buzunare. Îl prezintă totuşi conducătorului lor, Tudor Vladimirescu, ca să se amuze. Dar Tudor este, din prima clipă, plăcut impresionat de mintea ageră şi de entuziasmul tânărului Petrache. Ajunge, în numai câteva săptămâni, omul de taină al lui Tudor, şef al cancelariei şi al conţopiştilor.

Poenaru i-a propus lui Tudor Vladimirescu tipărirea unui ziar care să răspândească în rândul românilor scopurile şi idealurile armatei de panduri. Tudor a acceptat şi astfel ia naştere ziarul românesc „Foaia de propagandă” a armatei lui Tudor. Gazeta apărută la inițiativa sa, a însemnat nu numai primul ziar românesc de propagandă, așa după cum îi arată și numele, dar și unul dintre primele exemple din istoria presei scrise din România de prezentare corectă a idealurilor revoluționare ale lui Tudor. Petrache Poenaru a realizat de asemenea primul drapel tricolor modern ce devine în scurt timp stindardul armatei lui Tudor Vladimirescu, inspirându-se, se pare, din modelul francez.

Preluat ulterior de paşoptişti, tricolorul avea să devină, din 1881, drapel naţional. Pentru că se află aproape de moarte în câteva lupte ale armatei de panduri, Petrache este sfătuit de Tudor să o părăsească pentru a-şi continua studiile. Pleacă aşadar la Viena şi Paris, unde studiază filologia şi politehnica. În timpul studiilor, brevetează „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.

Merită menționat și că Poenaru este considerat primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830, se deschidea în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool și Manchester. La 27 octombrie 1831 tânărul Petrache Poenaru, spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi…”

La doar 3 ani de la inventarea stiloului, Poenaru revine în ţară şi se implică în promovarea şi îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, dar şi în structura de conducere politică. Astfel, chiar din 1930, Poenaru ocupă postul de şef de masă în Marea Postelnicie, denumirea de atunci a Ministerului de Externe. Un an mai târziu, el participă activ la înfiinţarea Societăţii Filarmonice, devine profesor de fizică şi matematică al colegiului Sf. Sava, iar din 1833 este director general al mai multor scoli din Ţara Românească, pentru ca în 1845 să intre în Asociaţia Literară. În paralel, promovează introducerea sistemului metric zecimal în Muntenia şi contribuie la înfiinţarea Şcolii de Agricultură în 1935.
Petrache Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din „Comisia pentru liberarea robilor”. A semnat P. Poenaru pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și Cezar Bolliac (documentul original se află la Muzeul Național de Istorie a României). Din 1856 a fost venerabilul unei loji masonice bucureștene. Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

În 1861 este numit membru de onoare al Societăţii Astra, însă apogeul activităţii sale din învăţământ este marcat de anul 1870, când devine membru al Societăţii Academice Romane. Cu această ocazie, Poenaru susţine un discurs în care afirmă că destinul său a fost schimbat de cele 5 luni în care a fost pandur în Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821. 5 ani mai târziu, în 1875, Petrache Poenaru a încetat din viaţa la vârsta de 76 de ani.

În fine, se cuvine menționat că printre descendenții lui Petrache Poenaru se numără și cunoscuta scriitoare Alice Voinescu (1885-1961), născută la Turnu Severin.

Dorin Nădrău
Tribuna.US

 

 

 

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0