Investigația Mueller: 22 de luni, 19 avocați, 40 de agenți FBI, 2800 de citații, 500 de mandate de percheziție, 500 de martori

Investigația Mueller: 22 de luni, 19 avocați, 40 de agenți FBI, 2800 de citații, 500 de mandate de percheziție, 500 de martori

În rezumatul către liderii Congresului, procurorul general William Barr a declarat că Investigatorul Special Robert Mueller și echipa lui „au investigat temeinic acuzațiile” că membrii campaniei prezidențiale Trump și alți asociați „au conspirat cu guvernul rus în eforturile rușilor de a interfera cu alegerile prezidențiale americane din 2016 și de a obstrucționa investigațiile federale conexe”.

În luna iulie 2016, FBI a lansat o investigație de contrainformații privind campania lui Trump; Mueller a preluat-o în mai 2017, după ce adjunctul procurorului general, Rod Rosenstein, l-a investit ca Investigator Special.

Potrivit lui Barr, pe parcursul investigației de 22 de luni, Mueller „a angajat 19 avocați care erau asistați de o echipă de aproximativ 40 de agenți FBI, experți de informații și de alți profesioniști”.

Investigatorul Principalul a emis mai mult de 2800 de citații, a pus în aplicare aproape 500 de mandate de percheziție, a obținut mai mult de 230 de ordine de interceptări, a emis aproape 50 de ordine de obținere înregistrări telefonice, a făcut 13 cereri către guverne străine pentru probe și a audiat aproximativ 500 de martori.

Totuși, un lucru rămâne necunoscut: Cât ne-au costat toate acestea, pe noi, contribuabilii?

În noiembrie 2018, președintele Trump a spus că „vânătoarea de vrăjitoare a irosit mai mult de 40.000.000 de milioane de dolari”, dar nota finală nu a fost făcută încă publică.

Biroul Investigatorului Special a publicat cheltuielile făcute până la 30 septembrie 2018, după cum urmează:

  • Pentru perioada 17 mai 2017 – 30 septembrie 2017: 3.213.695 de dolari
  • Pentru perioada 1 octombrie 2017 – 31 martie 2018: 4.506.624 de dolari
  • Pentru perioada 1 aprilie 2018 – 30 septembrie 2018: 4.567.533 de dolari

Acesta este un total de 9.394.300 de dolari, rezultat din calculele biroului lui Mueller, cu 6 luni neînregistrate.

Ca urmare a investigației aprofundate, Mueller a pus sub acuzare mai mulți asociați ai lui Trump pentru acuzații care nu au nicio legătură cu coluziunea sau coordonarea rusească.

Dar el „nu a stabilit că membrii campaniei Trump au conspirat ori s-au coordonat cu guvernul rus în activitățile sale de interferență electorală”, a declarat Barr, citând din raport.

Cea de-a doua parte a raportului lui Mueller implică obstrucționarea justiției, iar aici Mueller „nu a trasat nicio concluzie într-o direcție sau alta cu privire la comportamentul examinat, comportament care ar fi constitut o obstrucție”.

Următoarele paragrafe din rezumatul lui Barr sunt relevante, fiind folosite de către democrații hotărâți să forjeze cu investigația lor în lumea lui Trump.

După ce a efectuat o „anchetă factuală profundă” asupra acestor probleme ( de obstrucție), Investigatorul Special a examinat dacă va evalua comportamentul conform standardelor Departamentului care reglementează deciziile de urmărire penală și de declinare, dar în cele din urmă a decis să nu facă o apreciere de urmărire penală tradițională. În consecință, Investigatorul Special nu a concluzionat într-un fel sau altul cu privire la caracterul obstrucționant al comportamentului examinat. În schimb, pentru fiecare dintre acțiunile relevante investigate, raportul prezintă dovezi de ambele părți ale întrebării și lasă nerezolvată ceea ce Investigatorul Special consideră drept „probleme dificile” de drept și de fapt, dacă acțiunile și intențiile președintelui ar putea fi considerate obstrucționare.

Investigatorul Special declară că „deși acest raport nu concluzionează că președintele a săvârșit o infracțiune, de asemenea, nici nu-l exonerează”.

Barr a menționat că Mueller l-a lăsat pe Barr însuși „să determine dacă comportamentul descris în raport constituie o infracțiune”. Și Barr a spus că nu:

Pe parcursul investigației, biroul Investigatorului Special s-a angajat în discuții cu anumiți oficiali ai Departamentului cu privire la multe dintre aspectele legale și factuale în cauză, în cadrul anchetei de obstrucționare. După revizuirea raportului final al Investigatorului Special cu privire la aceste aspecte, consultarea oficialilor Departamentului de Stat și aplicând principiile de urmărire federală care ne ghidează deciziile, adjunctul Procurorului General, Rod Rosenstein și cu mine am ajuns la concluzia că probele administrate în această investigație nu sunt suficiente pentru a stabili că președintele a săvârșit o infracțiune de obstrucționare a justiției.

Determinarea noastră a fost făcută fără a se ține cont sau a ne baza pe considerentele constituționale care înconjoară inculparea și urmărirea penală a unui președinte aflat în exercițiu.

În constituirea acestei determinări, am remarcat faptul că Investigatorul Special a recunoscut că „dovezile nu demonstrează că președintele a fost implicat într-o infracțiune care are legătură cu interferența electorală a Rusiei” și că, deși nu este determinantă, lipsa unor astfel de dovezi are efect asupra intenției președintelui în ceea ce privește obstrucționarea.

În linii generale, pentru a obține și susține o condamnare pentru obstrucție, guvernul ar trebui să dovedească dincolo de îndoială rezonabilă că o persoană, acționând cu o intenție coruptă, s-a angajat într-un comportament obstructiv, cu o suficientă legătură pentru o procedură în așteptare sau contemplativă. În catalogarea acțiunilor președintelui, multe dintre acestea având loc în spațiul public, raportul nu identifică acțiuni care, în opinia noastră, constituie un comportament obstructiv, acțiuni care să aibă legătură cu o procedură în curs sau contemplativă sau care să fi fost făcute cu o intenție corupte, care sub principiile Departamentului de urmărire penală ar fi necesar să se dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, stabilirea unei infracțiuni de obstrucționare a justiției.

Barr și-a încheiat rezumatul spunând că înțelege interesul publicului față de investigație: „Din acest motiv, scopul și intenția mea sunt să fac public cât mai mult din raportul Investigatorului Special, în conformitate cu legile, reglementările și politicile Departamentului”.

Barr a subliniat că unele materiale din raport, inclusiv aspectele marelui juriu și informațiile care pot fi supuse altor cazuri în curs, nu pot fi făcute publice prin lege. Dar a promis să „avanseze rapid în determinarea a ceea ce poate fi făcut public în lumina legii aplicabile”.

Susan Jones
CNS News

COMMENTS

WORDPRESS: 0