Teheranul pierde un pilon al strategiei sale de securitate națională în timp ce se pregătește pentru o confruntare dură cu Trump Iranul a petrecut
Teheranul pierde un pilon al strategiei sale de securitate națională în timp ce se pregătește pentru o confruntare dură cu Trump
Iranul a petrecut decenii și a cheltuit miliarde de dolari pentru a construi o rețea de miliții și guverne care i-au permis să exercite influență politică și militară în Orientul Mijlociu și să descurajeze atacurile străine pe teritoriul său, analizează WSJ.
În doar câteva săptămâni, pilonii acestei alianțe s-au prăbușit.
Plecarea lui Bashar al-Assad din Siria este cea mai recentă catastrofă strategică care va forța Iranul să regândească politici de securitate vechi de decenii, la fel cum se confruntă și cu alegerea președintelui ales Donald Trump și cu promisiunile acestuia de a exercita noi presiuni asupra Teheranului.
Înlăturarea lui Assad este, de asemenea, punctul culminant al unei cascade de evenimente catalizate de atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie anul trecut, care a dus la cea mai fundamentală schimbare în peisajul de securitate al Iranului de la invazia americană din Irak în 2003. Dar, în timp ce răsturnarea lui Saddam Hussein a oferit în cele din urmă o oportunitate Iranului, de data aceasta Teheranul este dezavantajat.
Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram
În mai mult de un an de atacuri, Israelul a devastat Hamas, principalul aliat palestinian al Iranului. Din septembrie, Israelul a ucis cea mai mare parte a conducerii Hezbollah, miliția libaneză care este cel mai puternic aliat al Iranului, și i-a trimis pe comandanții de vârf supraviețuitori în clandestinitate. Răsturnarea lui Assad distruge ultima linie de front a așa-numitei „apărări avansate” a Iranului, a declarat Ali Vaez, director al Proiectului Iran al International Crisis Group.
„Republica Islamică a crezut că atacul Hamas din 7 octombrie a fost un punct de cotitură în istorie. Este adevărat, dar în direcția complet opusă celei la care spera”, a spus el. „Piesele de domino pentru frontul său occidental au căzut una după alta”.
Siria a fost singurul stat aliat al Iranului în Orientul Mijlociu. Mai important, a oferit Iranului acces terestru la Hezbollah, piesa centrală a autointitulatei sale „axe a rezistenței”, care, datorită sprijinului Teheranului, a devenit cel mai bine înarmat actor nestatutar din lume.
„Nu există axă de rezistență fără acces la Hezbollah”, a spus Vaez.
Iranul se confruntă cu acest nou peisaj de securitate într-un moment în care conducerea sa clericală îmbătrânește, liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei împlinind 86 de ani anul viitor. Popularitatea guvernului islamic pe plan intern este în scădere, iar inamicul său de moarte, Israelul, este întărit.
Recesiunile din ultimul an au stârnit îngrijorarea că Iranul și-ar putea accelera programul nuclear pentru a restabili o anumită descurajare împotriva atacurilor străine. Timp de luni de zile, oficialii iranieni au dezbătut deschis dacă să își intensifice eforturile nucleare și dacă să reconsidere promisiunea de două decenii a lui Khamenei de a nu procura arme de distrugere în masă.
Un raport al serviciilor secrete americane, publicat săptămâna trecută, a indicat riscurile tot mai mari ale unei decizii iraniene de a construi o bombă. Agenția atomică a ONU a declarat vineri că Iranul a început o extindere majoră a producției sale de uraniu puternic îmbogățit. Aceasta a avertizat că, în lipsa unor noi acorduri de monitorizare cu Teheranul, creșterea producției ar putea face dificilă asigurarea faptului că Iranul nu produce uraniu îmbogățit de calitate militară sau nu deturnează material fisionabil.
Pe măsură ce Trump revine la Casa Albă, Iranul a declarat că este pregătit să discute despre activitățile sale de îmbogățire, dar nu a dat niciun semn că ar fi dispus să negocieze despre activitățile sale regionale, inclusiv susținerea milițiilor și programul său de rachete, pe care Trump, în timpul primului său mandat, a insistat să le includă în orice discuții nucleare.
Eliminarea Hamas și Hezbollah ca amenințări imediate la adresa Israelului a diminuat efectul de descurajare pe care Iranul îl avea anterior împotriva atacurilor israeliene. La începutul acestui an, Israelul a lansat două runde de lovituri aeriene directe împotriva Iranului, care au lovit instalații militare și au scos din funcțiune sisteme de apărare aeriană furnizate de Rusia. De asemenea, Israelul a ucis comandanți ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC).
În cele din urmă, Teheranul l-a abandonat în mod deschis pe Assad, după ce i-a apărat puterea timp de mai bine de un deceniu de război civil, a declarat Norman Roule, cel mai important oficial al serviciilor de informații americane pentru Iran din 2008 până în 2017.
„Israelul a ucis o generație de comandanți Hezbollah și IRGC cu experiență în Siria, de exemplu, și au dus în mormânt rețelele birocratice și capacitatea de coordonare”, a declarat Roule. Prăbușirea regimului Assad, a adăugat el, a fost o „lovitură strategică de proporții istorice” pentru Iran.
Cel mai mare perdant: Hezbollah
Iranul a semnalat deja că va încerca să își mențină influența în Siria. Ministerul iranian de Externe a făcut apel duminică la formarea unui guvern care să reprezinte toți sirienii, afirmând că relațiile dintre cele două țări au o istorie lungă și prietenoasă.
„Este de așteptat ca aceste relații să continue cu abordarea înțeleaptă și prevăzătoare a celor două țări, bazată pe interese comune”, se arată în comunicat.
Cu toate acestea, primele semne din Siria post-Assad nu au fost prietenoase. Mulți sirieni consideră Teheranul responsabil, alături de Hezbollah, pentru sprijinirea opresiunii lui Assad. În timp ce rebelii au cruțat ambasada rusă după ce au intrat în Damasc, ei au jefuit misiunea iraniană.
În timp ce viitorul Siriei este în schimbare, este puțin probabil ca orice conducere care va apărea „să sprijine obiectivele Iranului în modul în care ar putea-o face un guvern național sirian controlat de Assad”, a declarat Sam Heller, expert în Siria la Century International, un think tank progresist.
Pierderea Siriei va avea, de asemenea, ramificații economice pentru Iranul afectat de sancțiuni. Numai în 2023, Siria a importat aproape 40 de milioane de barili de petrol din Iran, potrivit raportului online Syria Report, care monitorizează economia Siriei. Siria a plătit pentru petrol pe linii de credit, iar datoria sa totală față de Iran este estimată de legislatorii iranieni la zeci de miliarde de dolari.
Pentru Hezbollah, o organizație teroristă desemnată de SUA, Siria a reprezentat un punct de sprijin financiar și logistic. Gruparea a profitat de contrabanda cu petrol iranian și alte bunuri, confiscând proprietăți și controlând rutele comerciale. Potrivit activiștilor sirieni care îi urmăresc activitățile, a colectat deșeuri metalice din satele bombardate pentru fabricarea de arme.
Hezbollah a profitat, de asemenea, de pe urma contrabandei cu droguri, în special cu captagon, o substanță asemănătoare amfetaminelor, produsă în deșerturile Siriei și care reprezintă un comerț estimat la 6 miliarde de dolari, controlat în mare parte de o divizie a armatei siriene comandată de fratele lui Bashar al-Assad, Maher al-Assad.
„Cel mai mare perdant va fi Hezbollah, nu doar din punct de vedere politic, ci și economic”, a declarat Haid, consultant asociat la Chatham House.
Viitorul punct de sprijin
Hezbollah, Hamas și Assad constituiau linia întâi în ceea ce Iranul numește doctrina sa de „apărare înaintată”. Prăbușirea acesteia atrage acum atenția asupra vecinului apropiat al Iranului, Irakul, un canal vital pentru activitățile economice ale Teheranului, inclusiv pentru eludarea sancțiunilor, și cea mai presantă preocupare a acestuia în materie de securitate. După invazia americană din 2003, Iranul a construit rețele de miliții loiale, majoritatea șiite, care i-au permis să proiecteze putere militară și politică în străinătate. Multe dintre milițiile sale din Siria s-au retras în Irak în fața avansului rebelilor. Acum, Iranul se va concentra pe Irak pentru a menține conflictul departe de casă, a declarat Renad Mansour, director de proiect al Inițiativei privind Irakul la Chatham House.
„Ce s-a întâmplat cu Hezbollah, ce s-a întâmplat cu Hamas, chiar și ce s-a întâmplat cu Assad, a fost într-o oarecare măsură periferic. Irakul este mult mai aproape de casă”, a spus el.
Cu siguranță, relația Iranului cu Siria este mai profundă decât legăturile sale cu Assad. Siria a fost primul stat arab care a recunoscut Republica Islamică Iraniană în 1979, iar cele două state au fost aliați strategici încă din anii 1980. Iranul și-a consolidat loialitatea în regiune, parțial prin bani și arme, dar și prin opoziția generalizată față de dominația americană și israeliană.
Aceste reticențe fundamentale sunt încă în vigoare, iar Iranul rămâne singurul stat musulman din Orientul Mijlociu care se confruntă în mod deschis cu Israelul și sprijină cauza palestiniană într-un mod serios, a declarat Foad Izadi, profesor la Universitatea din Teheran. Iranul a găsit istoric un punct de sprijin în statele fracturate și ar putea fi capabil să mențină o anumită influență în Siria, indiferent de viitorul politic al țării.
„Un guvern sirian democratic nu va fi prietenos cu Israelul, ci va sprijini cauza palestiniană”, a spus el. „Și dacă se va ajunge la haos, iar Siria se va transforma într-o altă Libie, Iranul poate gestiona și acest lucru”.
Iranul rămâne, de asemenea, o putere militară capabilă, cu peste 100.000 de luptători ai milițiilor în întreaga regiune, mii de forțe de elită proprii și o linie dură la conducere în Iran, a declarat Roule, fost oficial al serviciilor de informații americane.
„Houthis [în Yemen] sunt mai puternici ca niciodată. Hezbollah pare că va supraviețui pentru a-și reveni în Liban. Chiar și Hamas își poate reveni”, a spus el. „Asigurarea faptului că eșecul Iranului devine permanent necesită un plan regional și internațional care să împiedice Teheranul să își restabilească liniile logistice și de antrenament cu rămășițe proxy”.
COMMENTS