Judecătorii originaliști de la Curtea Supremă ar trebui să lase infama lege a avortului să piară în baza acelorași principii care au instaurat-o

Judecătorii originaliști de la Curtea Supremă ar trebui să lase infama lege a avortului să piară în baza acelorași principii care au instaurat-o

Recent, Curtea Supremă a SUA a audiat pledoariile în cazul Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization – un caz în care se analizează constituționalitatea legislației Gestational Age Act din Mississippi, prin care, cu unele excepții, se interzic avorturile după 15 săptămâni. Deși Curtea Supremă a limitat subiectul analizei la „a decide dacă toate interdicțiile pre-viabilitate privind avorturile elective sunt neconstituționale“, recentele audieri s-au concentrat pe plan mai larg pe întrebarea dacă înalta instanță ar trebui să anuleze deciziile din cazul Roe v. Wade și Casey v. Planned Parenthood, analizează Margot Cleveland într-un articol The Federalist.    

Chiar și așa, însă, cea mai mare parte a celor aproape două ore de discuție nu a luat în considerare chestiunea fundamentală – dacă există un drept constituțional la avort; în schimb, judecătorii s-au duelat pe principiul stare decisis și pe faptul că în cazul Casey s-a reafirmat decizia din Roe în baza respectivului principiu. Accentul pus de instanță asupra stare decisis și Casey poate ridica semne de îngrijorare că judecătorii vor refuza din nou să îndrepte răul  început în 1973 prin decizia din Roe v. Wade. Nu ar trebui să existe acea îngrijorare, însă, pentru că judecătorii cu abordare originalistă din rândul Instanței Supreme ar putea lăsa precedentul Casey să se distrugă singur.            

Ce urmează să se întâmple este evident, dar probabil un lucru neașteptat pentru majoritatea americanilor care cred în mod greșit că Roe v. Wade rămâne legea țării.  

Principiul Stare Decisis stă la baza hotărârii din cazul Casey

Deși Curtea Supremă a extras pentru prima dată dreptul la avort din penumbrele amorfe ale Constituției în decizia Roe v. Wade, abordarea Roe cu privire la avort a fost abandonată la mai puțin de 20 de ani mai târziu. Mai mulți judecători implicați în cazul Casey, printre care David Souter, Sandra Day O’Connor și Anthony Kennedy, au ignorat raționamentul din Roe și au concluzionat în schimb că avortul a obținut protecție constituțională în baza „argumentelor justificate“ ale judecătorilor cu privire la sensul „libertății.“  

După ce au anunțat că susțin ceea ce ei au considerat drept principiul „esențial“ din cazul Roe – conceptul unui drept constituțional la avort –, majoritatea a respins apoi abordarea trimestrială din Roe la adjudecarea reglementărilor privind avortul, considerând-o prea rigidă. În schimb, Casey a înlocuit standardul strict argumentat în Roe cu ordinul conform căruia, înainte de momentul viabilității, statele nu trebuie să impună o „povara nejustificată“ femeilor care solicită avort.       

În mod semnificativ, totuși, suportul pe care s-au bazat judecătorii la analizarea cazului Casey a fost stare decisis, un principiu juridic care în latină înseamnă „a respecta sau a adera la cazurile decise anterior“. Acest stare decisis și integritatea instituțională pe care principiul urmărește să o protejeze, împreună cu „argumentele justificate privind libertățile“, a determinat instanța să concluzioneze că „dreptul unei femei de a avorta înaintea termenului de viabilitate este principiul central din Roe v. Wade“ și că judecătorii nu puteau renunța la acel „stat de drept și un element al libertății“.    

Citește și Curtea Supremă SUA: 10 lucruri pe care trebuie să le știți despre recentele pledoarii care pot decide viitorul avortului

Judecătorul Breyer dă un sfat bun de urmat

În timpul recentelor audieri, judecătorii Stephen Breyer, Sonia Sotomayor și Elena Kagan au revenit constant la subiectul Casey și stare decisis, neacordând prea multă atenție Constituției propriu-zise, ​​judecătorul Breyer spunând despre opinia instanței în dosarul Casey: „Este vorba de stare decisis și cum ne raportăm la acest principiu și sper că toată lumea va citi despre asta. Se află scris la 505 US 854-869.“  

Da, toată lumea ar trebui să citească, pentru că hotărârea din cazul Casey oferă credibilitate anulării jurisprudenței greșite pe tema avortului care ne-a divizat țara timp de 50 de ani.

După cum se explica în acea porțiune a deciziei instanței, „principiul stare decisis nu este un ‘ordin inexorabil’ și cu siguranță nu este astfel în toate cazurile constituționale“. Mai degrabă, după cum a explicat instanța în Casey, există „o serie de considerații juridice și pragmatice menite să testeze consistența anulării unei decizii anterioare cu idealul statului de drept și să evalueze costurile confirmării sau, respectiv, anulării unei decizii dintr-un caz anterior.“

Curtea a detaliat apoi aceste considerente, inclusiv dacă „prevederea s-a dovedit a fi intolerabilă, sfidând pur și simplu aplicabilitatea practică“ sau „dacă prevederea face obiectul unei anumite dependențe care ar mări consecințele anulării ei și ar adăuga inechitatea la costul repudierii sale.“ De asemenea, instanța ar trebui să analizeze „dacă principiile de drept conexe s-au modificat într-atât încât vechea normă a devenit doar o reminiscență a unei doctrine abandonate“, „sau dacă probele s-au schimbat atât de mult sau au ajuns să fie interpretate atât de diferit, încât vechea normă nu mai are justificare sau aplicare semnificativă.“

Aceleași considerații pe care s-a bazat Casey în urmă cu aproape 30 de ani pentru a justifica menținerea deciziei din cazul Roe oferă exact baza necesară pentru a anula în prezent hotărârea din cazul Casey. „Aplicabilitatea practică“ lăudată de instanță s-a dovedit inexistentă, aspectul „poverii semnificative“ creând un dute-vino constant între tribunal și biroul guvernatorului, la semnarea oricărei legislații care reglementează avortul. Și cu fiecare caz nou se dă o nouă lovitură integrității instanței, deoarece populația vede că rezultatele depind de predilecțiile judecătorului: este un judecător de dreapta sau de stânga?      

Lumea lui Roe s-a schimbat

Această percepție devine realitate atunci când aspectul analizat de instanță vizează nu norma juridică, ci poverile impuse: un lucru care e normal să-l ia în calcul legiuitorii, dar nu și judecătorii.

Nu numai că standardul poverii nejustificate din cazul Casey se dovedește imposibil de pus în practică, ci viabilitatea sa pe viitor rămâne sub semnul întrebării, Curtea Supremă oscilând între opinia conform căreia doar povara impusă de o reglementare este luată în calcul și un cadru care ia în considerare atât beneficiile legii, cât și povara impusă. O astfel de cântărire a beneficiilor și a poverilor s-ar dovedi și mai imposibil de realizat, pentru oricine în afară de politicieni și judecătorii care acționează ca ei.  

Această schimbare continuă în jurisprudența avortului evidențiază, de asemenea, că Roe nu este decât o reminiscență de mult destrămată, iar încercarea din cazul Casey de a salva „principiul esențial“ din decizia Roe nu adaugă nimic în ceea ce privește corectitudinea constituțională a acelei hotărâri.     

Dar cel mai semnificativ aspect este că lucrurile „s-au schimbat atât de mult, sau au ajuns să fie interpretate atât de diferit“, nu doar din 1973, ci și din 1992. Societatea și legile s-au schimbat atât de mult încât ideea că femeile au nevoie de dreptul la avort pentru a avea opțiuni pe plan personal sau profesional nu mai este nici pe departe o realitate. Înlăturarea stigmatizării mamelor singure, progresele educaționale, existența locurilor de muncă centrate pe familie, concediul de maternitate și paternitate, Family și Medical Leave Act, precum și munca la distanță, sunt toate dovezi împotriva afirmațiilor din Casey, că femeile au nevoie de avort pentru a-și organiza viața.  

Citește și Nici o femeie nu trebuie să-și ucidă copilul pentru a urma o carieră de succes

Știința a evoluat

De asemenea, progresele științifice „sunt atât de mari“ încât instanța ar trebui să vadă lucrurile diferit – dacă judecătorii ar binevoi să le examineze. Ecografiile rudimentare folosite pe vremea lui Roe fac mai ușor de înțeles descrierea fetușilor drept simple „grămezi de celule“, dar tehnologia 4D de azi, cu ultrasunete, stabilesc fără urmă de îndoială umanitatea celui nenăscut. Progresele privind echipamentele medicale și tehnicile chirurgicale fac acum posibilă și operarea fătului în utero, cu regularitate. Iar știința constată în prezent că fetușii experimentează durerea mult mai devreme decât se credea.

Deși judecătorul Sotomayor i-a numit pe doctorii care explică acest lucru drept „excepții“, nu experți în domeniu, ea fie nu a citit rapoartele și cercetările din amicus curiae, fie a acceptat orbește narațiunea activiștilor pentru avort. Potrivit Dr. Grazie Pozo Christie, un radiolog care împreună cu alte două femei medic au depus un friend of the court brief în sprijinul legii din Mississippi, „cercetătorii care studiază conexiunile neuronale și dezvoltarea corticală au ajuns la concluzia că fătul poate experimenta durerea încă de la 12 săptămâni.“

„Cu siguranță, chirurgii extrem de specializați care operează fetuși nu s-ar gândi să facă vreodată acest lucru fără a-și anestezia în mod corespunzător micii pacienți“, a adăugat Christie. „Dacă nu ar face-o, știu și ei, ar fi extrem de crud și lipsit de etică.“

Știința, de una singură, ar trebui să conteze mai mult decât orice influență a stare decisis – și asta înseamnă aplicarea standardelor enunțate în cazul Casey.

Cazul Roe a distrus legitimitatea Curții Supreme

Faptul că decizia din Casey s-a bazat pe „legitimitatea Curții“ pentru a afirma „principiul esențial din hotărârea Roe“, are acum efect invers, deoarece ceea ce Curtea Supremă a eșuat să realizeze în procesul Casey este că și-au distrus propria credibilitate anunțând națiunea că erau mai preocupați să pară apolitici și neinfluențați de opinia publică, decât de temeinicia constituțională a opiniei lor. Obsesia actuală a judecătorilor Breyer, Sotomayor și Kagan pentru stare decisis ca metodă de a demonstra publicului că nu sunt influențați de partea care strigă cel mai tare confirmă doar că opinia publică contează pentru judecători.     

Nici menținerea deciziei din Casey nu ar rezolva problema de legitimitate a Curții, așa cum părea să admită însuși judecătorul Breyer. Indiferent cum va decide Instanța, una din părți îi va considera pe judecători niște creaturi politice. „Acolo unde oamenii se luptă cu adevărat între ei, vor fi gata să acuze: nu, acționați pe motive politice, sunteți doar politicieni“, reflecta judecătorul Breyer, adăugând: „Asta este ceea ce ne distruge ca instituție americană.“

Nu, ceea ce a ucis Curtea Supremă ca instituție americană a fost refuzul ei de a interpreta Constituția așa cum este scrisă și apoi, în loc să repare greșeala, a pretins că „argumentele ei justificate“ și teama de oprobiul publicului o împiedică să facă acest lucru.

Sperăm că instanța a învățat din greșelile sale: atât din cazul Roe, cât și din Casey 

Traducere și adaptare
Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0