Duminică a fost ziua protestului electoral. Au ieșit la vot milioane de români care-și doresc să fie respectați, bunici care visează la un Crăciun ală
Duminică a fost ziua protestului electoral. Au ieșit la vot milioane de români care-și doresc să fie respectați, bunici care visează la un Crăciun alături de copii și nepoți; șoferi care-și doresc șosele rapide; familii tinere sătule de opțiunea emigrării; studenți din Oltenia și Moldova care au văzut prin Transilvania autostrăzi, orașe civilizate, cafenele „cool”. E bine c-am scăpat de interlopi, șnapani sau analfabeți. Înfrângerea feudalismului socialist e o mare victorie. Totuși, n-ar trebui să ne amăgim prea tare. Clasa politică băltește mai departe-n impostură și mediocritate. Orice ins cu studii aproximative se privește-n oglindă și se vede îndată ministru. Năravurile proaste n-au dispărut peste noapte.
La 30 ani de la căderea comunismului, România traversează o criză profundă, care pleacă de la dispariția modelelor și relativizarea principiilor morale. În politică, mai ales, se ard etape. Oameni cu sumare cunoștințe de istorie și afaceri externe vor să conducă destinele a milioane de compatrioți. Avem bune intenții, desigur, dar rămânem dezbinați și haotici, cinici și superficiali, prost-crescuți și ipocriți. Ne dăm mari patrioți, dar ne comportăm ca niște argați. Suntem ahtiați după tot ce vine din afară, dar obsedați de nimicurile dâmbovițene. Pe străini, fie îi disprețuim, fie îi adulăm. N-avem dreapta măsură și reflexul demnității, specific celor stăpâni pe propria meserie.
Ne declarăm cetățeni europeni, dar ne lipsește solidaritatea și coeziunea națională. La serviciu și-n societate, avem mai departe frica de-a nu supăra pe cei „de sus” care ne-ar putea face probleme. Decidenții urmăresc ținte meschine și se învârt într-un cerc cu rază mică și arie meschină. Cei vârstnici trăiesc din amintirile bune ale trecutului, dezgustați de prezent, temători față de viitor. Suntem viteji pe Facebook, dar pe stradă aruncăm mai mult privirea în pământ.
Descompunerea noastră morală e cauzată de marele exod al creierelor și de lipsa oamenilor de stat capabili să inspire încrederea în România. Oameni care să fie ei înșiși exemple de inteligență și generozitate, de efort titanic și monumentală jertfelnicie. Ne-au lipsit liderii capabili nu să distreze poporul, ci să educe națiunea; nu s-o tuteleze paternalist, ci s-o motiveze în spiritul libertății și al responsabilității. Politica este mereu despre binele comun. Politica înseamnă, pe latinește, res publica.
Pentru a ne reveni în fire și pentru a reconstrui țara-n care ne-am născut, trebuie să tragem astăzi o linie. E timpul responsabilității civice adevărate, dincolo de hashtag; e momentul redescoperirii marilor figuri ale istoriei naționale și contextul potrivit pentru asumarea identității noastre est-europene. Ne vor duce mai departe patriotismul lucid, elanul unionist, conservatorismul luminat, pragmatismul modern plus curajul de-a apăra familia, credința creștină și tot ce-i mai bun din tradițiile și valorile românești.
A venit ceasul și s-au copt vremurile pentru o mișcare care să vizeze nu doar reforma instituțiilor de stat, ci și să înnoiască, în duh pașoptist, valorile care țin laolaltă un popor. E timpul unei resetări curajoase, al unei mișcări creștin-democrate, republicane, populare. O nouă generație de români va lua în mâini frâiele acestei țări cu gândul de-a ne scoate din coada tuturor clasamentelor și de-a reface o patrie-model, o țară care-și ține fruntea sus și care nu mai lasă niciun român în urmă. Vom pune punct derivei naționale. Vom fi ceea ce am fost și mai mult decât atât. Așa să ne ajute Dumnezeu!
COMMENTS