La Helsinki, președintele Trump a subminat agențiile de informații care fac abuz de putere, nu America

La Helsinki, președintele Trump a subminat agențiile de informații care fac abuz de putere, nu America

America rămâne America și fără birocrația de intelligence pe care o avem astăzi sau chiar fără echipa de servicii secrete care este în controlul Pentagonului.

Pe parcursul summit-ului Donald Trump – Vladimir Putin în Helsinki, repor-
terul Associated Press, Jonathan Lemire, l-a întrebat pe Trump despre ingerința rușilor în alegerile din 2016. Trump, așa cum a mai făcut de multe ori până acum, a dat un răspuns care a pus sub semnul întrebării evaluarea agențiilor de informații din Statele Unite cu privire la masiva interferare a rușilor.

Era de așteptat ca după acest moment, elitele politice și cercurile din mass-media americane să dezlănțuie iadul. Jurnalistul Tom Nichols, odată contributor Federalist, a spus că Trump a amenințat chiar siguranța Americii prin faptul că a declarat că s-a îndoit de agențiile sale de informații. Un grup de profesori liberali de drept, care în mod natural au o afinitate față de manevrarea legii pentru a obține rezultatele dorite, l-a acuzat pe Trump de trădare. Trădarea este o infracțiune pedepsită cu executare.

Fostul director CIA în mandatul lui Obama, John Brennan, care a votat pentru comuniști într-un moment în care comuniștii omorau milioane de oameni și când Rusia – sub forma Uniunii Sovietice – a fost într-adevăr o amenințare existențială pentru America, l-a acuzat pe Trump de trădare, de asemenea. Secretarul de Stat al președintelui Bill Clinton, Madeline Albright, a declarat că Trump a fost „neamerican”. Fostul analist Fox și în prezent MNSBC, Ralph Peters, a spus că Trump a fost „sclavul lui Putin”. Phillip Mudd, de la CNN, fost oficial al comunității de informații, a cerut o lovitură de stat împotriva lui Trump de către „guvernul din umbră”. Între timp, un congresman democrat a cerut o lovitură de stat militară, iar senatorii democrați vor să-l târască pe translatorul lui Trump în fața Congresului, pentru a depune mărturie sub jurământ.

Conservatorii din presa centrală nu au fost deranjați, dar mulți dintre ei au fost profund supărați. Robert Tracinski, de la Federalist, a considerat declarațiile lui Trump ar fi „de neiertat”. Consiliul editorial al The Wall Street Journal a considerat evenimentul a fi „o jenă personală și națională”. Brit Hume, de la Fox News, a declarat că summitul a provocat „daune”. Fostul lider al Congresului Newt Gingrich consideră declarațiile președintelui „cea mai serioasă greșeală a președinției sale”.

Sen. James Lankford (R-OK), membru al Comisiei de Informații din Senat, s-a grăbit să spună că are încredere în agențiile de informații ale Statelor Unite și nu într-un fost agent KGB. Unii senatori republicani au reacționat cu mai multă furie față de Trump decât au arătat vreodată față de campania lui Clinton și Fusion GPS, care efectiv au plătit surse rusești pentru a elabora dosarul Steele. În acest sens, Sen. Ben Sasse (R-NE), l-a acuzat pe Trump de „onorare a lui Putin prin această întâlnire”.

Aproape singurul politician care a spus lucruri bune despre summitul Trump-Putin a fost Sen. Rand Paul (R-KY), care a subliniat că nu era un câștig prea mare pentru Trump în a-l confrunta pe Putin în timpul conferinței de presă, adăugând că agențiile de informații nu sunt sacrosante. La o zi după summitul de la Helsinki, sub o presiune extremă, Trump a ieșit public și și-a explicat neconvingător declarațiile.

Criticii lui Trump greșesesc, iar Trump a avut un punct de vedere important

După scurgerea selectivă de informații pentru a incrimina administrația Trump cu obstrucționare, după ce o campanie prezidențială americană a fost spionată de către administrația partidului opus, după ani de analize de informații cârpite sau politizate, după ani de înarmare a oamenilor răi din întreaga lume și după multiple dezvăluiri de spionaj asupra jurnaliștilor, Congresului și cetățenilor americani, desigur că îndoiala față de agențiile americane de informații este normală.

Da, Rusia s-a amestecat în alegerile noastre. Dar gradul de intervenție al Rusiei și de favorizare a lui Trump, contează. Acest lucru afectează investigația lui Mueller, cantitatea de putere pe care o acordăm comunității de informații pentru a combate această interferare și politica externă a Statelor Unite cu o altă putere nucleară proeminentă. Iar gradul de interferare al Rusiei este încă deschis dezbaterii.

Putem fi siguri de câteva lucruri. În primul rând, a existat o campanie de social media extremă și chiar patetică, întreprinsă de trolii ruși. Această campanie s-a desfășurat în cea mai mare parte a statelor non-swing, iar majoritatea cheltuielilor au avut loc după alegeri. De fapt, au fost cheltuiți doar 46.000 de dolari înainte de ziua alegerilor, care ar trebui comparați cu campaniile lui Trump și Clinton, care combinate au adunat 81 milioane de dolari cheltuiți pe anunțurile Facebook.

De asemenea, Rusia a interferat prin lansarea unei campanii masive de phishing – prin care un hacker trimite un e-mail fals care încearcă să-i păcălească pe oameni să-și dezvăluie datele de accesare ale e-mail-ului – care viza cu siguranță Comitetul Național Democrat și campania lui Clinton. Dar această campanie de hacking i-a vizat și pe Republicani, un fapt pe care procurorul special, Robert Mueller, nu l-a inclus în rechizitorul său împotriva celor 12 ruși, document apărut cu câteva zile înaintea summit-ului Trump-Putin.

Cu toate acestea, phishing-ul și hacking-ul nu reprezintă o noutate, așa cum nici hacking-ul chinezesc nu e ceva nou. Acest fapt cântărește mult, pentru că dacă rușii au vizat ambele partide, sună mai mult a interferare de rutină – care ar trebui totuși condamnată – și nu un complot secret de spionaj pentru a schimba cursul istoriei americane.

Tocmai de aceea, atunci când majoritatea oamenilor vorbește despre interferările în alegeri, vorbește despre cele trei lucruri care ar fi putut avea un impact:

1. Documentele DNC scurse de Wikileaks
2. E-mail-urile lui John Podesta scurse de Wikileaks
3. Anunțul tont al fostului director FBI, James Comey, de a redeschide ancheta Clinton cu doar 11 zile înainte de alegerile din 2016

Realitatea este că sunt necesare mai multe dovezi pentru a demonstra implicarea Rusiei în toate cele trei cazuri.

Intervenția lui Comey cu 11 zile înainte de alegeri

Redeschiderea investigației de către Comey ar fi dat posibilitatea agenților FBI să transmită informații presei, după ce fostul număr doi din FBI, Andrew McCabe, părea să dețină dovezi a noi e-mail-uri ale lui Hillary Clinton, găsite în computerul mega-perversului Anthony Weiner. Asta nu ar avea nimic de-a face cu Rusia.

Alternativ, Comey a spus că a redeschis ancheta din cauza unei comunicări false plantată de Rusia, între Procurorul General al lui Obama, Loretta Lynch și Hillary Clinton, în care Lynch promitea că nu o va acuza pe Hillary pentru serverul pe care îl avea acasă. Comey, îngrijorat că dezvăluirea – așa cum era, falsă – ar submina Departamentul de Justiție, a redeschis ancheta și apoi a închis-o rapid, pentru a face ca lucrurile să arate în regulă. Desigur, a lăsat să se înțeleagă că a făcut asta doar pentru că era sigur de victoria lui Hillary.

Deci, intervenția lui Comey poate implica Rusia, dar implică și incompetența FBI-ului și constantul obicei al lui Comey de a-și acoperi propriile acțiuni în detrimentul altora și al țării. Și cum să fim siguri că presupusul mesaj plantat de ruși a fost într-adevăr fals?

E-mail-urile lui Podesta

Când vine vorba de sustragerea e-mail-urilor lui Podesta, recentul rechizitoriu al lui Mueller împotriva celor 12 ruși – lansat chiar înainte de summit-ul Trump-Putin, cu scopul clar de a submina întâlnirea și de a schimba agenda – țintește o anumită unitate de informații militare rusești și readuce în discuție informații din rapoartele anterioare ale comunității de informații care au apărut la finalul anului 2016 și la începutul lui 2017. Mass-media mainstraeam de stânga a relatat entuziastă acuzațiile aduse de Mueller, dar au existat probleme încă de la evaluările inițiale ale comunității de informații.

Pentru început, doar pentru că Mueller pune sub acuzare 12 ruși nu înseamnă că aceștia sunt și vinovații sau că deține dovezi concrete despre orice. Așa cum Andrew McCarthy a glumit, Mueller ar putea să acuze întreaga Rusie pentru a-și umfla statisticile anchetei.

Apoi, rechizitoriul lui Mueller îl men-ționează pe Guccifer 2.0, care a scurs informații care nu îi afectează pe democrați, cum ar fi strângerea de informații despre Sarah Palin a DNC, lucru complet diferit de intruziunea de la DNC. Există încă întrebări cu privire la Guccifer 2.0 și la amprentele digitale lăsate pe fișierele pe care le-a făcut publice.

De asemenea, trebuie menționat că asistentul IT al fostul președinte DNC, Debbie Wasserman Schultz, infractor și posibil spion pakistanez, Imram Awan, a avut acces la aceleași informații pe care le-a lansat Guccifer 2.0. În prezent, computerele în cauză au dispărut, iar procurorii Departamentului de Justiție au renunțat la ceea ce pare un caz deschis și închis împotriva lui Awan.

Furtul documentelor DNC

Apoi, există scurgerea documentelor DNC în Wikileaks. Trump are dreptare când cere să vadă serverul DNC. Adevărul este că DNC, în mai multe rânduri, a refuzat să permită FBI-ului să examineze serverul. Personalul DNC continuă să inducă în eroare și să refuze accesul din exterior la serverul DNC. Singura organizație căreia i s-a permis accesul la server a fost Crowdstrike, un contractor privat de securitate cybernetică.

Proprietarul Crowdstrike a avut legături cu campania lui Clinton, iar compania a avut cu siguranță un stimulent să raporteze ceea ce a dorit clientul să raporteze. Trump are tot dreptul să nu recunoască evaluarea comunității de informații ca fiind una exactă, pentru că îndată ce face asta, nu mai este nevoie să vadă acel server.

În cele din urmă, nu uitați că evaluarea comunității de informații cum că Rusia este autorul acestui hacking – pentru alegerea lui Trump – a fost pusă la cale de o echipă mică de oameni selectați de Brennan și de fostul director al Comunității Naționale de Informații, James Clapper. Brennan și Clapper nu sunt doar democrați, ci și hackeri politici. Brennan este cel care a sugerat că Trump ar trebui executat.

De asemenea, există dovezi că Brennan a insistat încă de la început ca ancheta împotriva Rusiei să-l includă și pe Trump, folosind un dosar neverificat, creat de campania lui Clinton. Între timp, Clapper are propria acțiune de scurgere a materialelor clasificate pentru a submina noua administrație Trump, mințind Congresul în mai multe rânduri, spunând lucruri nebunești despre președinte.

Într-o scurgere de informații către The New York Times, menită să-l submineze pe Trump, se afirmă că i s-au prezentat dovezi „incontestabile” cu privire la hacking-ul ru-sesc în perioada de tranziție de la începutul anului 2017. Comey, Brennan și Clapper i-au prezentat lui Trump dovezi că spionii ruși ar fi deținut unele dintre e-mail-urile DNC și că o sursă din Kremlin a spus că Putin a ordonat interferarea.

Dar raportul New York Times este problematic și ridică o serie de întrebări. La ce moment au deținut spionii ruși e-mail-urile DNC? În ceea ce privește sursa din Kremlin, este o știre veche, deja relatată de The Washington Post anul trecut. Dar în august 2016, Brennan i-a prezentat personal aceleași informații lui Barack Obama. Datorită naturii sursei, NSA nu a acordat un nivel înalt de încredere acesteia. Iar administrația Obama nu a învinuit oficial Rusia – chiar și după informațiile lui Brennan – până în octombrie 2016.

Nu este vorba doar despre legitimitatea lui Trump

Toate acestea contează mai mult decât legitimitatea alegerii lui Trump. Trump atinge un punct important atunci când spune că un motiv semnificativ al investigației lui Mueller a fost relația proastă cu Rusia. De fapt, relațiile nu au fost atât de tensionate de mult timp. Sancțiunile s-au intensificat, politica energetică a lui Trump amenință influența Rusiei asupra Europei, iar forțele americane din Siria au ucis de curând mercenari ruși.

Creșterea tensiunilor dintre cele două mari puteri nucleare nu este ceva ce trebuie tratat cu ușurință. Dar de ce sunt atâți oficiali aleși – in special democrați – împotriva dialogului lui Trump cu Putin? America are nevoie de cooperarea Rusiei în privința sacțiunilor impuse Coreei de Nord, de exemplu. Și de ce atât de mulți oficiali nealeși, inclusiv cei din comunitatea de informații, par să aibă o problemă cu Trump care încearcă să aibă relații mai bune cu Rusia? Poate că e vorba de bugete, poziții de strategie și chiar programe de armament care se bazează pe viziunea unei Rusii dușman al Războiului Rece.

Dar și republica este, de asemenea, în discuție, dacă birocrații nealeși nu pot fi trași la răspundere și dacă pot exercita atâta putere. Brennan, Clapper și Comey (The Three Stooges) trebuie trași la răspundere. Din fericire, dacă Trump îi ia la țintă pe cei trei, așa cum a făcut-o la Helsinki, va câștiga de fiecare dată. Trump, cu toate slăbiciunile lui, a rezistat examinării dificile publice – inclusiv a vieții personale – pentru că a fost ales, votat. Clapper și Brennan nu au fost supuși niciunei examinări, iar Comey prea puțin. Cu cât cei trei vorbesc mai mult, în special Brennan și Clapper, cu atât mai mult poporul american va fi speriat.

Predicții

După ce a coborât puțin, ratingul de popularitate al lui Trump va crește după acest summit. Cu cât democrații vor urla mai tare punerea sub acuzare, cu atât mai mari vor fi șansele republicanilor în alegerile intermediare. În ceea ce-i privește pe politicienii republicani, va exista o relație directă între suportul membrilor GOP din Congres față de președinte și succesul electoral al acestora.

Cei care stau alături de Trump își vor păstra locul, iar minoritatea care îl critică mereu, dar care nu vorbește despre dosarul corupt inițiat de democrați, Steele, care a folosit surse rusești pentru a interveni în alegerile noastre, vor fi înfrânți la vot (vorbind despre reforma fiscală nu e de ajuns, cu părere de rău).

Nu este vorba despre a-l servi pe Trump. Se presupune că Partidul Republican este partidul unui guvern limitat. Dacă politicienii nu au nicio problemă cu birocrația de informații necontrolată, ei nu aparțin Partidului Republican.

Între timp, Trump este pe drumul său de a fi reales în 2020. Americanii știu că personajele de tipul Comey, Clapper și Brennan au un total dispreț față de ei. Dar să sperăm că reformarea birocrației noastre de informații va apărea mai devreme, decât mai târziu. Oamenii din America profundă nu au încredere în agențiile de informații, și asta pe bună dreptate. Politicienii greșesc dacă tratează aceste agenții ca pe o vacă sacră.

America rămâne America și fără birocrația de intelligence pe care o avem astăzi sau chiar fără echipa de intelligence care este în controlul Pentagonului. Birocrația de informații de sine stătătoare este, la urma urmei, mult mai tânără decât republica noastră și are un istoric teribil.

Trump a subminat acele agenții de informații, dar nu a subminat America. Oamenii din America profundă înțeleg asta și vor continua să se întrebe de ce oficialii de informații, despre care nu au auzit vreodată și care nu au fost votați, dețin atât de multă putere.

Willis L. Krumholz
The Federalist

Articol apărut în ediția tipărită nr. 311/2018

COMMENTS

WORDPRESS: 0