Lazăr Edeleanu, un chimist român extrem de prolific, 212 brevete de invenții

In anul 1857, Romania a fost prima tara din lume care extragea petrol si prima care a avut o rafinarie, ”Fabrica de gaz” de la Ploiesti. 5 ani mai tarziu, intr-o epoca de inceput a industriei petroliere se nastea chimistul Lazar Edeleanu. Romanul care va avea o contributie semnificativa in acest nou domeniu.

Cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluţionare de prelucrare a ţiţeiului, folosită şi astăzi în diverse variante, chimistul român Lazăr Edeleanu este deținătorul unui impresionant palmares care include 212 brevete de invenții, nu doar în România, ci şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia sau Olanda.

Este cunoscut pentru că a fost primul chimist care a sintetizat amfetamina la Universitatea din Berlin și pentru că a inventat metoda modernă de rafinare a țițeiului.

A fost autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diveraselor hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcții de cercetare au fost în domeniile derivaților acidului fenilmetacrilic și fenilizobutiric, acizilor nesaturați din seria aromatică, acțiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acțiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării și chimizării petrolului.

S-a născut la 1 septembrie 1862, la București, în familia numeroasă a muncitorului strungar Șaie Edeleanu, mai târziu familia mutându-se la Focșani. Dovedind reale aptitudini pentru însușirea cunoștințelor științifice, Lazăr este trimis la vârsta de 12 ani la București pentru a-și continua studiile. Învață la Liceul „Sf. Sava”, întreținându-se din meditații și trăind în condiții precare, găzduit într-un subsol. Muncește din greu, timp de un an, după susținerea bacalaureatului (1882) și agonisește astfel bani pentru a continua studiile. Se înscrie la Universitatea Humboldt din Berlin, unde studiază chimia şi unde îi are ca dascăli pe cei mai renumiţi profesori ai vremii, printre care A.W. Hofmann, C.F. Rammelsberg si H.L. Helmholtz.

În anul 1887 obține titlul de doctor în chimie cu cercetarea „Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici”, în cadrul căreia descoperă fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de „benzedrină”, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos. Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu în anii 1920. La acea vreme, chimistul nu a bănuit ce se va întâmpla cu substanţa şi a întrerupt experimentele pentru a se concentra pe alte descoperiri. După 40 de ani, potenţialul psihostimulant al substanţei descoperită de Lazăr Edeleanu ajunge cunoscut în SUA. Alergologul american George Piness şi biochimistul Gordon A. Alles au sesizat efectul tămăduitor al amfetaminei şi produc un substitut mult mai eficient şi ieftin al celebrei efedrine, un medicament contra astmului produs din plante. Alles Gordon este şi cel care a dat numele medicamentului, „amfetamina“. În prezent, amfetamina a dobândit o celebritate mondială. Este produsă în mod legal ca medicament şi ilegal ca drog în laboratoare clandestine, vândut sub diverse nume ca Speed, Pep, Crystal Meth, Ecstasy.

În Anglia, s-a specializat la Royal Artillery College din Woolwich. Împreună cu Ch. F Cross şi E. J. Bevan a făcut cercetări în vederea obţinerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. Totodată, a lucrat împreună cu R. Meldola pentru obţinerea unor coloranţi pe bază de oxazină.

Întors în țară, și-a câștigat aprecierea chimistului Constantin I. Istrati, care l-a reținut ca asistent și apoi ca șef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultății de Științe din București.

În 1897 este numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 șeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înființat în acel an) și, în același timp, director al rafinăriei Vega, aflată în proprietatea companiei germane Diskont.

Întâlnirea sa cu Georg Solmssen, reprezentantul concernului german care construia rafinăria Vega Ploieşti, i-a facilitat numirea în funcţia de director al laboratorului de cercetări ştiinţifice. Pe Lazăr Edeleanu îl interesa obţinerea unui petrol lampant de bună calitate care să poată fi comercializat pe piaţa mondială. Folosind ca solvent dioxidul de sulf lichid, Edeleanu a creat un procedeu eficient. Pentru efectuarea experimentelor sale a realizat prima instalaţie semiindustrială de rafinare la rafinăria Vega din Ploieşti.În 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la București și publică împreună cu Ion Tănăsescu importanta sa monografie „Studiul petrolului român – Proprietăți fizice și tehnice”.

1908 este anul în care concepe cea mai însemnată dintre invențiile lui, cunoscutul „procedeu Edeleanu”, constând în rafinarea produselor petrolifere cu dioxid de sulf lichid ca dizolvant selectiv, care asigura extragerea selectivă a hidrocarburilor aromati (benzen, toluen, xilen etc.). Procedeul a fost aplicat mai întâi experimental în România la rafinăria Vega, apoi industrial în Franța (la Rouen, de catre German Borsig Company ) și ulterior în lumea întreagă. În perioada 1900-1913 a reprezentat România la congresele și reuniunile internaționale legate de petrol de la Paris (1900), Liège (1905), București (1907), Londra (1909) și Viena (1913).

Începând din 1910 se stabilește în Germania, unde se consacră industrializării procesului de rafinare a petrolului cu bioxid de sulf lichid, fiind și director la „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie”, care, în onoarea inventatorului român, a primit numele de „Edeleanu Gesellschaft” și care funcționează și astăzi în Frankfurt. Această firmă a înregistrat în 1932 marca „Edeleanu” (reînnoită până în zilele noastre) – marcă pentru grupele de produse: hidrocarburi, carburanți pentru motoare, uleiuri pentru transformator, uleiuri pentru întrerupătoare și turbine, ulei alb, instalații și elemente de instalații pentru îmbunătățirea hidrocarburilor. În timpul regimului național-socialist din Germania compania Edeleanu a fost cumpărată de firma Deutsche Erdöl-AG, iar ulterior a trecut din mână în mână până ce în anul 2002 a fost cumpărată de firma Uhde, aparținând concernului ThyssenKrupp.

Companii celebre la nivel mondial din industria de profil au solicitat informaţii despre procedeul Edeleanu, au asistat la demonstraţii tehnice edificatoare şi sub asistenţa lui Edeleanu s-au construit numeroase instalaţii bazate pe procedeul său de rafinare. La mijlocul secolului XX existau câteva zeci de instalaţii în întreaga lume care aveau la bază „procedeul Edeleanu”.

În 1932, s-a întors în ţară şi şi-a continuat activitatea de cercetare, menţinând legătura cu cercurile ştiinţifice din afara ţării. S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1941.

În timpul vieţii, a primit ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofiţer (1906), a devenit membru al „Societăţii de Ştiinţe Naturale” din Moscova (1910), membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra (1925), a primit medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată in domeniul chimiei analitice (1932) şi a fost numit consilier economic onorific al României în Germania (1932).

Pe scurt spus, chimistul român Lazăr Edeleanu rămâne cunoscut în întreaga lume a petrolului pentru faptul că el a aratat lumii intregi cum se rafinează petrolul.

Dorin Nădrău
Tribuna.US