Lecțiile războiului rusesc în Ucraina

La patru luni și jumătate după ce Rusia a invadat Ucraina sub pretextul orwellian de a alunga un regim „nazist” – un regim care se bucură de o legitimitate democratică absentă din Rusia de două decenii – ce am învățat despre și de la modul rusesc de a duce un război?

Analiză semnată de George Weigel, distins membru senior al Centrului de Etică și Politici Publice din Washington, D.C., unde este titular al Catedrei William E. Simon în Studii Catolice, pentru publicația First Things.

Am învățat că modul rusesc de a face război este inept din punct de vedere strategic, tactic și logistic: o armată care folosește echipamente inferioare, lipsită de subofițeri competenți și plină de recruți prost pregătiți; o armată care se bazează pe forța brută pentru a-și croi drum spre obiectivele sale. Am aflat că războiul rusesc distruge în mod intenționat orașe și distruge în mod deliberat infrastructura economică.

Am aflat că războiul rusesc vizează spitalele și școlile, instituțiile culturale și educaționale, bisericile, sinagogile și moscheile în încercarea de a eradica o cultură și o națiune despre care președintele rus Vladimir Putin insistă că nu are dreptul de a exista, decât ca vasal al Rusiei. Astfel, modul rusesc de a face război din secolul XXI respiră spiritul imperialismului din secolul al XVIII-lea, președintele Putin comparându-se cu imperialismul rusesc prin excelență, Petru cel Mare, și spunându-le elevilor cărora li se cere să numească granițele Rusiei în cadrul unui concurs de geografie că „granițele Rusiei nu se termină niciodată”.

Am învățat că modul rusesc de a face război este insensibil la numărul de victime, atât în propria armată, cât și în cea ucraineană. Am aflat că modul rusesc de a face război include abandonarea morților ruși sau eliminarea rămășițelor lor în unități mobile de incinerare, astfel încât sacii cu cadavre să nu inunde frontul intern și să ridice întrebări cu privire la înțelepciunea lui Putin și a generalilor săi.

Am aflat că modul rusesc de a face război include umilirea, tortura și probabil execuția prizonierilor de război. Am aflat că pentru armata rusă și pentru stăpânii săi politici, Convențiile de la Geneva privind tratamentul uman al prizonierilor de război nu înseamnă mai mult decât a cincea poruncă.

Am aflat că modul rusesc de război include utilizarea munițiilor cu dispersie și a rachetelor neghidate, interzise în mod expres de dreptul internațional. Astfel, modul rusesc de război încalcă în mod sistematic cele două principii in bello (de luptă) ale tradiției războiului just: proporționalitatea mijloacelor (nu mai multă forță decât este necesar pentru a atinge un obiectiv militar legitim) și discriminarea (imunitatea non-combatanților).

Am aflat că războiul rusesc se caracterizează prin violuri pe scară largă, furturi grosolane și execuții sumare ale civililor, precum și prin răpirea civililor din teritoriile ocupate de Rusia, relocarea lor și încercarea de a-i constrânge să renunțe la loialitatea față de Ucraina.

Am aflat că modul rusesc de război include blocarea ilegală a porturilor ucrainene pentru a împiedica transportul de cereale, amenințând astfel cu foametea țările din lumea a treia. Am aflat că modul rusesc de a face război include șantajul energetic, amenințările cu utilizarea armelor nucleare și intimidarea flagrantă a altor țări, inclusiv Lituania și Kazahstan.

Am aflat că modul rusesc de a face război implică coruperea liderilor religioși ruși, începând cu șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, care a descris recent Rusia contemporană ca fiind „un miracol al lui Dumnezeu”.

Am aflat că modul rusesc de a face război include privarea rușilor de știri și comentarii independente, arestarea a mii de protestatari ruși anti-război și inundarea spațiului informațional rusesc cu propagandă și dezinformare de o virulență care l-ar putea face pe Dr. Goebbels să roșească (fie și numai pentru că acest mincinos sofisticat ar recunoaște cât de absurd îl face pe autor să pară absurd).

În concluzie, ceea ce ar fi trebuit să învățăm este că modul rusesc de a face război face imposibil să ne imaginăm Rusia, în starea sa actuală și sub conducerea sa actuală, ca fiind altceva decât o forță de dezordine violentă într-o lume care tânjește după o măsură de ordine.

„Realiștii” în materie de politică externă susțin că această cleptocrație coruptă și brutală trebuie înduplecată, deoarece Rusia este tot ceea ce se află între Europa și o China agresivă. Acesta este un realism nebunesc și este cel puțin la fel de periculos ca idealismul panglossian. Vladimir Putin, care a binecuvântat Olimpiada mizerabilă a lui Xi Jinping, este o barieră în calea ambițiilor geopolitice ale lui Xi? Să nu exagerăm.

Rusia, o țară din Lumea a Treia în termeni de sănătate publică, este un bastion împotriva expansionismului chinezesc? Vă rog. Singura Rusie care poate „echilibra” China în masa terestră eurasiatică este o Rusie reformată, care s-a confruntat cu ceea ce nu s-a confruntat niciodată de la prăbușirea imperiului sovietic în 1991: falsa poveste istorică care a stat la baza imperialismului rusesc timp de secole și eșecul total al comunismului sovietic de a crea o societate umană.

Această confruntare, condiție prealabilă pentru reforma Rusiei, nu începe cu o strategie de ieșire din agresiunea lui Putin, creată de Occident. Ea începe cu înfrângerea Rusiei în Ucraina.

Tribuna.US