Legea „Respect pentru căsătorie”, o nouă invenție împotriva căsătoriei tradiționale

Pentru că, de-a lungul anilor, platformele republicane au fost mult mai apropiate de valorile mele decât platformele democrate, am votat pentru Republicani de când mă știu.

Dar când vine vorba de a aduce schimbări morale și culturale în America, nu mă uit la un partid politic. Nici o șansă. Există un compromis moral în ambele partide majoritare, iar bătălia pe care o ducem pentru sufletul națiunii este, în primul rând, de natură spirituală, abia apoi politică, analizează Dr. Michael L. Brown pentru Illinois Family Institute.

Recentul vot din Camera Reprezentanților SUA pentru legiferarea „căsătoriei“ între persoane de același sex ne-a reamintit încă o dată acest lucru.

După cum a relatat Fox News pe 19 iulie, „Un vot pentru includerea căsătoriei între persoane de același sex în legislația federală i-a divizat recent pe Republicanii din Camera Reprezentanților SUA, aproximativ o treime din ei votând alături de democrați în favoarea căsătoriei, iar restul opunându-se.

Cu un vot de 267-157, Camera a adoptat o lege care abrogă Defense for Marriage Act și introduce în legea federală protecții pentru căsătoriile gay. În total, 47 de republicani din Camera Reprezentanților au susținut măsura, denumită ‘Respect for Marriage Act’, alături de aproape toți democrații“.

Gândiți-vă puțin la asta.

Este suficient de rău că acest proiect de lege se numește „Respect for Marriage Act“, având în vedere că relația de „căsătorie“ la care se referă reprezintă o redefinire radicală și fundamentală a instituției căsătoriei.

Și, spre rușinea Partidului Democrat, „aproape toți democrații“ au votat în favoarea ei.

Dar nu este o surpriză că Democrații au votat în acest fel, având în vedere că ei sunt în mod deschis și mândru pro-LGBTQ+. Poate că singura surpriză este faptul că au existat câțiva care nu au fost de acord.

Dar faptul că 47 de republicani au votat în acest fel, adică aproape 25% din toți republicanii din Cameră, este atât surprinzător, cât și rușinos.

Asta pentru că Partidul Republican se presupune că este partidul pro-viață, pro-familie, partidul care susține valorile tradiționale iudeo-creștine. De ce votează pentru republicani atât de mulți creștini conservatori, dacă nu pentru aceste valori morale și sociale fundamentale?

Realitatea este că redefinirea căsătoriei de către Curtea Supremă în 2015 constituie una dintre cele mai radicale evoluții sociale din istoria națiunii noastre, schimbând în mod fundamental sensul și scopul căsătoriei.

Același Barack Obama care a iluminat Casa Albă în culorile curcubeului pentru a celebra decizia din 2015, declara în timpul campaniei electorale din 2008 că, în calitate de creștin, consideră căsătoria drept uniunea dintre un bărbat și o femeie.

Nu numai atât, dar Propunerea 8, care a fost votată în 2008 în California și care a susținut definiția tradițională a căsătoriei, a fost adoptată cu ajutorul participării mari la vot a alegătorilor afro-americani.

Aceștia l-au votat pe Barack Obama, dar, în conformitate cu valorile lor familiale în mare parte conservatoare, au votat și pentru Propunerea 8. În mintea lor, omul pentru care votau le împărtășea opiniile.

Iată cât de dramatic și de rapid s-a schimbat direcția în națiunea noastră, de la candidatul Obama care susținea căsătoria între bărbați și femei, la președintele Obama care și-a schimbat părerea încă din primul său mandat.

Citește și „Căsătoria“ între persoane de același sex: Nu urmați exemplul majorității

Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aflăm astăzi în mijlocul unei asemenea nebunii culturale, în care însuși sensul cuvântului „femeie“ este dezbătut cu aprindere, în care site-urile medicale folosesc acronime precum AFAB și AMAB (adică „sex femeiesc atribuit la naștere“ și „sex bărbătesc atribuit la naștere“) în loc de „femeie“ și „bărbat“, și în care chiar și dicționarul Merriam-Webster și-a extins definiția termenului „femeie“.

Normalizarea „căsătoriei“ între persoane de același sex a reprezentat pur și simplu proverbiala intrare a nasului cămilei în cort, care va fi urmată de:

1) amplificarea activismului transgender radical în școli, la locul de muncă, la televizor și în social media, precum și în sport;

2) creșterea numărului de travestiți, până la punctul în care Asociația Americană a Bibliotecilor le permite să citească povești copiilor mici;

3) marginalizarea tot mai accentuată a celor care susțin valorile creștine conservatoare, atât practic, cât și la nivel juridic.

De fapt, dacă aș include linkuri doar către articolele mele relevante pe aceste subiecte din ultimii 7 ani (după Obergefell), întreaga pagină ar fi plină de „vezi aici și aici și aici și aici . . . .“ Lista este aproape nesfârșită.

Cu doar câteva decenii în urmă, redefinirea căsătoriei nu era nici măcar pe agenda principalilor activiști homosexuali, deoarece în nici un caz nu se imagina posibilă o schimbare culturală de o asemenea amploare.

Cu toate acestea, iată-ne astăzi, cu 47 de republicani acordându-și votul pentru legiferarea acestei redefiniri radicale a celei mai fundamentale instituții sociale a noastre.

Din nou, așa cum am spus de multe ori, prin aceste afirmații nu vreau să spun că cuplurile gay nu se iubesc profund. Și nu neg că mulți dintre ei sunt părinți extrem de devotați.

Vreau să spun pur și simplu că, de-a lungul istoriei, căsătoria, cu câteva excepții rare (de exemplu Nero, care s-a căsătorit cu un bărbat cu trăsături feminine), a reprezentat întotdeauna uniunea dintre un bărbat și o femeie. Iar din perspectivă biblică, ideea ca doi bărbați sau două femei să se căsătorească ar fi absolut aberantă.

Faptul că 47 de republicani din Camera Reprezentanților au votat pentru a proteja această nouă versiune a „căsătoriei“ este deplorabil (în cel mai rău sens al cuvântului), indiferent ce decid să facă senatorii republicani.

Și îmi reamintește încă o dată că, deși continui să prefer politicile republicane celor democrate, în general, nu mă aștept ca niciunul dintre cele două partide să fie agenți majori ai unei schimbări morale și culturale virtuoase. Aceasta rămâne chemarea Bisericii și rolul Evangheliei.

Așa cum susțin în cartea mea în curs de apariție, The Political Seduction of the Church (Seducția politică a Bisericii), a confunda rolul politicii cu cel al Evangheliei este o greșeală fatală. Nu ne putem permite să o facem din nou.

Traducere și adaptare
Tribuna.US