Lockdown-ul, marea minciună a pandemiei

Noi studii arată că politicile Covid preferate de elitele noastre nu au avut mare efect, în afară de a distruge viața oamenilor de rând, analizează Mario Loyola într-un articol National Review.

În pelicula clasică Metropolis din 1927, un oraș distopic din viitor este structurat în elite care trăiesc confortabil în zgârie-nori opulenți și muncitori care trudesc în condiții mizere și periculoase. Personajul principal duce o viață de lux, sus, deasupra orașului, până când se aventurează în lumea de jos și descoperă condițiile groaznice în care trăiesc muncitorii ce îi susțin stilul de viață. Se răzvrătește și se ascunde printre ei.

Autorii unei noi lucrări privind impactul măsurilor de lockdown Covid-19 ar putea fi, de asemenea, nevoiți să se ascundă, pentru că au dezvăluit adevărul. Realizat la Universitatea Johns Hopkins, „A Literature Review and Meta-Analysis of the Effects of Lockdowns on COVID-19 Mortality“ compară câteva zeci de studii despre impactul măsurilor de izolare în prima parte a pandemiei. Autorii concluzionează că „lockdown-urile au avut un efect redus sau niciun efect asupra mortalității COVID-19“. Această trecere în revistă a tuturor studiilor relevante demolează întreaga justificare a elitelor privind lockdown-urile distrugătoare.

Autorii, care provin din Danemarca, Suedia și SUA, au verificat mii de studii, concentrându-și atenția pe 34 dintre ele, care au îndeplinit criteriile lor de filtrare, analizând lockdown-uri din întreaga lume. Apoi au comparat datele și concluziile.

Lucrarea începe cu mențiunea că „o simulare model citată adesea de către cercetătorii de la Imperial College London (Ferguson et al. (2020)) preconiza că o strategie de suprimare bazată pe lockdown ar reduce mortalitatea COVID-19 cu până la 98%“. Simularea menționată de Imperial College a fost una din sursele folosite de autoritățile de sănătate publică pentru a justifica primele lockdown-uri impuse. S-a dovedit a fi eronată în proporție de peste 98%.

Potrivit autorilor, cele mai precise studii nu au constatat niciun efect semnificativ statistic al lockdown-urilor asupra mortalității. Analizând cele 24 de studii pe baza cărora ar putea fi calculate ratele de mortalitate în exces comparativ cu o unitate de măsură standardizată privind severitatea lockdown-urilor, autorii au estimat că lockdown-urile severe e posibil să fi redus mortalitatea Covid-19 cu aproximativ 2 procente. Asta înseamnă cam 1/20 din numărul persoanelor care mor anual de gripă, iar pentru a proteja oamenii de gripă, autoritățile noastre din domeniul sănătății publice nu fac mare lucru în afară de a facilita administrarea vaccinurilor antigripale.

Dar, în urma investigațiilor ulterioare, efectul pare să fi fost chiar mai redus. „Practic, conform studiilor de tip stringency index, lockdown-urile din Europa și Statele Unite au redus mortalitatea COVID-19 cu 0,2% în medie“. Pe scurt, „Pe baza studiilor stringency index, am constatat că există puține dovezi că lockdown-urile obligatorii din Europa și Statele Unite au avut un efect semnificativ asupra ratelor mortalității COVID-19“.

Unele studii au constatat că lockdown-urile au crescut de fapt mortalitatea Covid-19, în special în cazul celor mai restrictive lockdown-uri: „Deși acest lucru nu pare a face sens, ar putea fi rezultatul izolării unei persoane infectate (asimptomatice) acasă, unde poate infecta membrii familiei cu o încărcătură virală mai mare, provocând forme de boală mai severe“.

Potrivit unor studii, lockdown-urile care limitează numărul de persoane în întruniri e posibil să fi crescut mortalitatea COVID-19 cu până la 1,6%. Autorii presupun că, deoarece lockdown-urile au limitat accesul oamenilor la locații sigure, în aer liber, unde se puteau întruni fără măști, aceștia s-au întâlnit în locuri mai puțin sigure (la interior), în mod privat. „Practic, găsim unele dovezi că limitarea întrunirilor a fost contraproductivă și a crescut mortalitatea COVID-19“.

Autorii au dezvăluit rezultate similare și în privința mandatelor de purtare a măștii, deși studiile relevante au fost contradictorii, probabil din cauza dimensiunii reduse a eșantionului. (Studiul analizează lockdown-urile de la începutul pandemiei, când mandatele de mască nu fuseseră adoptate uniform). Setul de date mult mai bogat de la alte gripe cu transmitere pe cale orală a constatat că „purtarea unei măști nu face probabil nicio diferență în ceea ce privește rezultatul de gripă confirmat de laborator, în comparație cu a nu purta mască“.

Autorii au descoperit că „doar închiderea afacerilor evidențiază în mod constant dovada unei scăderi a mortalității COVID-19, dar variația efectului estimat este mare. Trei studii au constatat un efect redus sau deloc, iar trei au constatat efecte majore“. În plus, măsurile cele mai eficiente par să fie închiderea barurilor.

Una dintre cele mai deprimante constatări ale studiului este că lockdown-urile par să fi fost intens determinate de presiunea interguvernamentală. „Mai exact“, menționează autorii, „nu severitatea pandemiei este cea care determină adoptarea lockdown-urilor, ci mai degrabă tendința de a copia politicile inițiate de țările vecine“.

În plus, aceștia au descoperit o semnificativă lipsă de legătură între date și concluziile trase în mai multe lucrări. „Ne bazăm interpretările doar pe estimările empirice și nu pe interpretarea dată de autori rezultatelor lor“, scriu autorii studiului comparativ.

Un impact semnificativ asupra mortalității a fost constatat când oamenii și-au modificat obiceiurile ca urmare a informațiilor relevante cu privire la riscuri și măsuri preventive. „Ceea ce constată Bjork și colab. (2021) este că informațiile și atragerea atenției au mai mult efect decât strictețea lockdown-urilor“. Potrivit autorilor, „trebuie să fie clar că un rol important al autorităților guvernamentale este acela de a oferi informații, astfel încât în pandemie, cetățenii să poată reacționa în mod voluntar într-un mod care să le limiteze expunerea“.

Concluzia lucrării ar trebui să pună punct subiectului lockdown:

„Utilizarea lockdown-urilor este o caracteristică unică a pandemiei COVID-19. Lockdown-urile nu au fost niciodată folosite într-o atât de mare măsură în timpul vreunei pandemii din secolul trecut. Din păcate, lockdown-urile din timpul fazei inițiale a pandemiei COVID-19 au avut efecte devastatoare. Ele au contribuit la reducerea activității economice, la creșterea ratei șomajului, la diminuarea educației școlare; au cauzat tulburări politice, violență domestică și au subminat democrația liberală.

Aceste costuri pe care le-a plătit societatea trebuie comparate cu beneficiile lockdown-urilor, despre care meta-analiza noastră a arătat că sunt în cel mai bun caz minime. Un astfel de calcul standard beneficiu-cost duce spre o concluzie fermă: lockdown-urile ar trebui respinse ca instrument politic în caz de pandemie“.

Citește și Studiu: Lockdown-urile nu au ajutat la nimic

Și alți experți încep să facă afirmații similare. Într-o serie de postări pe Twitter, Dr. Vinay Prasad de la UC–San Francisco sugerează că administrația Biden este obsedată să impună mandate populației cu risc scăzut, probabil pentru că are puține posibilități de a impune mandate populației cu risc ridicat – pacienții din căminele de bătrâni — dar simte nevoia să facă ceva. Hotărâtă să folosească instrumentele pe care le deține, administrația Biden a impus vaccinarea cu doza booster pentru copii cu vârste din ce în ce mai mici, deși știm că (a) aceștia prezintă un risc redus de a dezvolta o formă severă a bolii, iar dacă sunt deja vaccinați nu au practic niciun risc, (b) există puține dovezi că doza booster ar fi de folos celor tineri și (c) oficialii FDA demisionează în semn de protest.

Opinia Dr. Prasad este puternic susținută de un alt studiu al unei echipe de cercetători din cadrul Universității din Washington, Harvard, Johns Hopkins și Oxford. Autorii noului studiu, „Consecințele neprevăzute ale politicii de vaccinare COVID-19: De ce mandatele, pașapoartele și lockdown-urile ar putea cauza mai mult rău decât bine“, avertizează că mandatele tiranice nu au bază științifică, ridică semne de întrebare din punct de vedere etice și al drepturilor omului și erodează încrederea atât în autoritățile din domeniul științei, cât și în cele din domeniul sănătății publice:

„Deși vaccinurile COVID-19 au avut un impact major în scăderea morbidității și mortalității la nivel global, considerăm că politicile actuale de vaccinare obligatorie a întregii populații sunt discutabile din punct de vedere științific, problematice din punct de vedere etic și eronate. Pe termen lung, astfel de politici pot avea un impact negativ în ceea ce privește adoptarea unor viitoare măsuri de sănătate publică, inclusiv vaccinarea împotriva COVID-19, precum și imunizările de rutină. Restricționarea accesului oamenilor la muncă, educație, transport public și viață socială pe baza statutului de vaccinare COVID-19 încalcă drepturile omului, promovează stigmatizarea și polarizarea socială și are efecte negative asupra sănătății și bunăstării. Vaccinarea obligatorie este una dintre cele mai invazive măsuri de sănătate publică și ar trebui utilizată cu moderație și prudență pentru a proteja normele etice și încrederea în instituțiile științifice“.

Nu doar mandatele erodează încrederea în instituțiile publice. Pe 5 ianuarie 2022, statul California a prelungit mandatul de purtare a măștii în spații interioare până pe 15 februarie. Cei ce încalcă regula riscă până la șase luni de închisoare.

Asta nu i-a împiedicat pe primarul din Los Angeles, Eric Garcetti, primarul din San Francisco, London Breed, și pe guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, să se distreze alături de „Magic“ Johnson la meciul din campionatul NFC, iar imaginile încă circulă pe Twitter.

Inutil să precizez că nimeni nu purta mască, în ciuda faptului că Johnson este infectat cu HIV – o comorbiditate semnificativă în caz de Covid-19. Primarul Garcetti a clarificat ulterior că își ținuse respirația când a făcut poza.

Cât despre oamenii de rând, pot continua și ei să-și țină respirația, în așteptarea unor lucruri mai bune.

Traducere și adaptare
Tribuna.US