Lumea noastră după alegeri: Cu susul în jos

Este interesant cum mass-media a preluat toate acele adevăruri pre-electorale și le-a răsturnat, acum că o administrație democrată își asumă puterea, analizează National Review.

După 3 noiembrie, sensul unor cuvinte și concepte s-au schimbat brusc. Ați observat cum noi realități le-au înlocuit pe cele vechi?

Contestarea mediatică a președintelui este acum o idee depășită. S-a terminat cu întrebările de genul „te-am prins“.

De ce să-l întrebi pe un președinte dacă este un trădător sau un escroc atunci când te poți concentra asupra aromei sale preferate de milkshake sau îi poți lăuda șosetele?

Vechiul adevăr pre-electoral afirma că obținerea unor noi vaccinuri durează ani de zile. Noul adevăr post-electoral susține că nu e mare lucru să dezvolți vaccinuri noi în nouă luni.

Punerea sub acuzare a unui președinte aflat la primul mandat, după primele alegeri de la jumătatea mandatului – cu un vot strict partizan, din alte motive politice decât „trădarea, mita sau alte infracțiuni și contravenții“ enumerate de Constituție – este considerată acum o idee îngrozitoare.

Un lucru și mai rău ar fi numirea unui consilier special care să hărțuiască un președinte pentru acuzații nefondate de colaborare cu China.

O noțiune chiar mai înspăimântătoare ar fi o echipă de vis conservatoare, formată din avocați partizani care să-l hăituiască pe președintele Joe Biden – cu un cec în alb, vechi de 22 de luni, în valoare de 40 milioane dolari.

Ar fi neprofesional din partea psihologilor și medicilor universitari să diagnosticheze de la distanță, după moda pop, facultățile mintale ale unui președinte Biden.

Cu siguranță, nu s-ar pune niciodată problema ca oficiali ai Departamentului de Justiție să se gândească să înregistreze sub acoperire, ca parte a unui plan capcană pentru înlăturarea unui președinte Biden folosind cel de-al 25-lea Amendament.

Asta ar constitui aproape o încercare de lovitură de stat.

Aproape la fel de rău ar fi ca directorul FBI-ului să înceapă să-și „memoreze“ conversațiile private cu Joe Biden pe dispozitivele FBI.

Ar putea apoi să „scape“ astfel de înregistrări în presă – în caz că ar fi concediat pentru că l-a investigat în secret pe Biden pentru „coluziune chineză“ și apoi a mințit despre o astfel de anchetă.

Ce s-a întâmplat cu Logan Act? Nu cu mult timp în urmă se presupunea că este o măsură de protecție necesară în mod critic.

Aplicarea ei nu ar asigura acum că membrii echipei de tranziție prezidențială nu contactează lideri străini cât timp Donald Trump este încă președinte? Cum a devenit brusc o relicvă defunctă, osificată?

Expunerea informațiilor secretizate ar fi cel mai rău lucru pe care l-ar putea face oficialii guvernamentali.

Imaginați-vă ce-ar fi dacă o reminiscență din garda lui Trump, adăpostită în noua administrație Biden, ar fi publicat o transcriere a convorbirilor private ale lui Biden cu președintele mexican sau cu premierul australian.

O astfel de încălcare a încrederii ar fi aproape la fel de rea ca o cârtiță anti-Biden trădătoare care se opune directivelor prezidențiale.

Imaginați-vă dacă acestui personaj anonim i s-ar da șansa să scrie un articol în New York Times pentru a susține că o grupare de vechi democrați erau șocați de declinul cognitiv al lui Biden și se împotriveau directivelor sale.

Se consideră încă a fi o idee proastă extinderea autorizațiilor de securitate pentru a include foști oficiali de nivel înalt ajunși experți la televiziunea prin cablu?

Cine ar dori să-l vadă, de exemplu, pe fostul director al serviciilor de informații naționale, John Ratcliffe, dând avertismente în fiecare seară pe Fox News?

Făcând cu ochiul și citând „surse confidențiale“, Ratcliffe ar putea prezenta teorii ale conspirației conform cărora Biden se confruntă cu dezvăluiri bombă legat de problemele familiei sale cu chinezii.

Este încă important să păstrăm tradiția ca ofițerii militari de rang înalt, pensionari – toți supuși cerințelor Uniform Code of Military Justice– să nu-l defăimeze pe președinte?

Cine și-ar dori ca foști oficiali ai Pentagonului, unii dintre ei angajați în consiliile contractorilor militari, să ne avertizeze că Biden ar trebui eliminat din cauza problemelor cognitive?

Cu siguranță, generalii și amiralii nu ar trebui să compare politicile unui președinte Biden cu cele ale lui Mussolini sau ale naziștilor.

Cel puțin „banii negri“ nu mai există. Vechea idee a miliardarilor de dreapta care bagă bani în campaniile politice ale candidaților se presupunea a fi o practică periculoasă.

Ar fi mult mai potrivit intereselor civice ca miliardarii de stânga să toarne sute de milioane de dolari în seifurile birocrațiilor de stat nepartizane, cărora li s-a încredințat garantarea sanctității alegerilor naționale.

Și se pare că momentul potrivit pentru a anunța știri importante este nu înainte de alegeri, ci după.

Cum ar fi de exemplu ieșirea pe piață a unui vaccin COVID-19 sigur și eficient?

Sau un pachet de stimulente de 900 de miliarde de dolari?

Sau un raport Fannie Mae legat de economie, revizuit pentru a arăta un trend ascendent?

Cum ar fi legăturile dintre un membru democrat al Comitetului de Informații al Camerei și un suspectat spion chinez?

Sau o investigație federală asupra fiului lui Joe Biden și posibilului său profit obținut prin legături cu elite chineze bogate, afiliate guvernului chinez?

Este ușor să ții evidența curajoasei noastre lumi americane noi.

Trebuie doar să considerați că tot ceea ce a fost numit rău de presa „Animal Farm“ înainte de 3 noiembrie, acum este bun. Și amintiți-vă că tot ce se spunea acum două luni că este bine, este considerat acum rău, de fapt.

Tribuna.US