Macron s-a făcut de râs în China. Xi s-a folosit de el

The Spectator, publicație britanică de orientare conservatoare, face o analiză a vizitei președintelui Franței, Emmanuel Macron, în China și susține că Xi Jinping l-a folosit pentru a separa SUA de Europa. Macron este, la rândul lui, un socialist.

Cel puțin la Beijing nu a existat o masă de șase metri lungime care să-l despartă pe Emmanuel Macron de Xi Jinping. Dar întâlnirea lor a fost la fel de nereușită ca și discuția social distanțată a președintelui francez cu „cel mai bun prieten” al lui Xi, Vladimir Putin, care a avut loc anul trecut la Moscova, cu puțin timp înainte ca liderul rus să-și trimită tancurile în Ucraina.

Vizita lui Macron în China a avut ceva foarte retro. Ea a dus la o scenă aproape de secole în urmă, când plenipotențiarii străini se deplasau în Regatul de Mijloc purtând cadouri și căutând favoruri de la împărat. A fost, de asemenea, o întoarcere la vremurile mai recente, când încă mai era posibil să vorbești despre reformă în China păstrând o față serioasă.

China lui Xi este acum un loc întunecat și represiv. Agresivitatea sa internațională tot mai mare, coerciția economică și sprijinul pentru Putin au provocat consternarea unei mari părți a lumii occidentale, obligând-o să reevalueze relațiile cu Beijingul. Deși, pe baza dovezilor din cele trei zile petrecute în China, acest lucru pare să fi trecut în mare parte pe lângă Macron.

Președintele francez a declarat că dorește să „relanseze un parteneriat strategic și global cu China” și a vorbit despre „responsabilitatea comună pentru pace și stabilitate internațională”. El a respins o politică de decuplare economică de China, trecând cu vederea faptul că aceasta este o politică de lungă durată a Beijingului și nu ceva pus la cale la Washington. „Nu cred și nu vreau să cred în acest scenariu”, a spus el.

Macron a fost urmat de un anturaj format din 50 de oameni de afaceri, cineaști și muzicieni. Printre cadourile pe care le-a adus pentru omologul său chinez s-au numărat fotografiile unui fotograf francez din China de la mijlocul secolului al XX-lea și o vază de porțelan albastru de Sèvres decorată cu peștișori aurii.

Principalul motiv al vizitei ar fi fost acela de a-l îndemna pe Xi să facă presiuni asupra Rusiei pentru a pune capăt războiului din Ucraina.

„Știu că pot conta pe dumneavoastră pentru a aduce Rusia la realitate și pentru a aduce pe toată lumea la masa negocierilor”, i-a spus el președintelui chinez în timpul a ceea ce a fost prezentat ca o conferință de presă comună (o relatare nu foarte exactă, deoarece nu au fost permise întrebări).

Xi, care nu a reușit să condamne agresiunea Rusiei și a reluat justificările lui Putin, a exprimat platitudini familiare.

„China este dispusă să facă apel împreună cu Franța la comunitatea internațională să rămână rațională și calmă”, a fost cam tot ce a putut face în remarcile atent scenarizate.

Macron, improvizând pe alocuri, a vorbit de două ori mai mult decât gazda sa, ceea ce a fost considerat o încălcare a protocolului. Xi părea nerăbdător, scoțând câteva suspine adânci, iar finalul conferinței de presă nu putea veni suficient de devreme pentru el.

Acestea fiind spuse, lui Xi îi place să fie curtat ca un potențial pacificator, chiar dacă acest lucru este total absurd. Prioritatea lui Xi este Xi, iar războiul din Ucraina îi convine foarte bine în acest moment. Îi imobilizează adversarii săi occidentali, atrăgându-le atenția de la Indo-Pacific, și oferă mari beneficii economice în ceea ce privește hidrocarburile ieftine din Rusia.

De asemenea, consolidează rolul Chinei ca partener principal cu Putin. Xi finanțează efectiv agresiunea lui Putin prin creșterea masivă a schimburilor comerciale, care include articole cu dublă utilizare (care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și militare), cum ar fi cipurile și dronele de consum. Deși a evitat să treacă peste liniile roșii occidentale prin furnizarea deschisă de arme și muniții, a mers chiar împotriva lor.

Așa-zisul loc al păcii de la Beijing nu este așa ceva. Este o colecție de platitudini goale și contradictorii, iar încetarea focului pe care o preconizează ar recompensa agresiunea rusă. Xi și Putin sunt prea asemănători, împărtășind o viziune mondială bazată pe construirea unei noi ordini sigure pentru autocrați și pe restaurarea unor noțiuni mitice de măreție imperială, susținute de nemulțumiri și victimizare.

Poate că cel mai aproape de Xi de a-și exprima adevăratele sentimente a fost în remarcile neprevăzute de la Moscova, când și-a luat rămas bun de la Putin după summitul lor de luna trecută. „Vine o schimbare care nu s-a mai întâmplat în 100 de ani și noi conducem această schimbare împreună”, a spus el.

Obiectivul imediat al lui Xi este de a încerca să îndepărteze Europa de America, iar el îl vede pe Macron ca pe un instrument util în acest scop.

„China vede în continuare Europa ca un pol independent într-o lume multipolară și sprijină eforturile sale de a obține autonomie strategică”, a declarat el la conferința de presă a celor doi.

Macron l-a întrecut chiar pe președintele chinez și a declarat că Europa nu trebuie să fie un „adept” al SUA sau al Chinei în ceea ce privește Taiwanul, afirmând că blocul riscă să se implice în „crize care nu sunt ale noastre” – o atitudine lașă care a făcut Franța și Germania saă fie dependente de autocrația Rusiei.

Ce a făcut președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, din prestația lui Macron este mai greu de spus. Ea a fost, de asemenea, la Beijing, după ce a acceptat o invitație de ultim moment din partea lui Macron de a i se alătura. Ea s-a întâlnit cu Xi alături de președintele francez, cât și fără el, dar primirea ei a fost mult mai rece. Ea a avut un itinerar limitat și nu a primit nicio invitație la banchetul pentru Macron. Ea a adoptat o linie din ce în ce mai dură, îndemnând recent Europa să se decupleze de la dependența sa excesivă față de China, fapt pentru care presa de stat chineză a atacat-o ca fiind o „marionetă americană”.

Ea a spus că Beijingul „are o mare responsabilitate de a-și folosi influența într-o prietenie construită de zeci de ani cu Rusia” și a avertizat împotriva furnizării de arme. Și a adăugat că Xi și-a reiterat disponibilitatea de a discuta cu președintele ucrainean Zelenski „la momentul potrivit”.

Din nefericire, momentul nu pare să fie niciodată potrivit. Ei nu au vorbit de când a început războiul, în ciuda dorinței lui Zelensky de a face acest lucru, iar absurditatea totală a lui Xi de a poza în mediator în timp ce evită să vorbească cu victima în conflict pare să nu fi fost înțeleasă de liderii europeni creduli.

Desigur, vizita lui Macron în China a fost, de asemenea, o performanță, menită să îi întărească acreditările de om de stat internațional într-o perioadă de probleme acasă. Un consilier anonim de la Elysée a dat oarecum jocul de gol într-o ședință de informare chiar înainte de vizită, lăudându-se:

„Puteți număra cu o mână numărul de lideri globali care ar putea avea o discuție aprofundată cu Xi”.

Este o prestație ridicolă într-un fel, dar și periculoasă, deoarece a da curs pretențiilor absurde de mediator ale lui Xi nu poate decât să sporească poziția liderului chinez.

Printre cei care l-au însoțit pe Macron s-a aflat și muzicianul Jean-Michel Jarre, care se mândrește cu faptul că a fost primul occidental care a concertat în Republica Populară Chineză, când a susținut un concert în 1981. Jarre tocmai a finalizat un proiect epic numit Oxymore, un joc de cuvinte cu Oxymoron, o figură de stil în care se combină termeni opuși sau contradictorii. Un pic de cină de câine ar putea fi un mod mai puțin caritabil de a-l descrie. Nu putea exista o melodie mai potrivită pentru cele trei zile de postură ale lui Macron în China.

Nu mai este o surpriză pentru nimeni că Xi caută să-și consolideze poziția de nou lider într-o nouă ordine mondială alături de state tiranice precum Rusia, Coreea de Nord și Iran. Pentru Xi Jinping, Vladimir Putin și Kim Jong-un libertățile de care se bucură cetățenii occidentali – libertatea de exprimare, libertatea religioasă, alegerile libere, autodeterminarea – sunt precum cuiele care fixează sicriul regimurilor lor.

Tribuna.US