Printre știrile acestei dimineți mi-a venit pe flux acest articol semnat de fostul candidat la președinția SUA, fost guvernator al statului Arkansas,
Printre știrile acestei dimineți mi-a venit pe flux acest articol semnat de fostul candidat la președinția SUA, fost guvernator al statului Arkansas, tatăl actualei guvernatoare a acestui stat. Cunoscut ca fiind un om al credinței care nu s-a rușinat deloc de a-și mărturisi dependența de Dumnezeu și crezul său în Iisus Hristos, chiar și în apogeul său politic, Mike Huckabee m-a adus bucurie sufletească pentru articolul său – așa că doresc să vi-l redau tuturor în cele ce urmează, alăturându-mă și eu salutului său special din această dimineață cy totul specială și zicând HRISTOS A ÎNVIAT!
*
Am fost luat prin surprindere acum câteva săptămâni când am văzut o înregistrare video cu un cunoscut pastor din sud care a declarat că nu ar trebui să predicăm despre infailibilitatea sau autoritatea Bibliei, deoarece acest lucru ar putea fi ofensator pentru necredincioși și că ar trebui să ne concentrăm doar pe înviere și pe dragostea lui Dumnezeu.
Același pastor predica prea îngăduitor învățătura Bibliei cu privire la sexualitatea umană și spunea, în esență, că devianța sexuală nu este o problemă atât de mare și că ar trebui să ne concentrăm asupra altor păcate. Dar, sincer, am avut impresia că nu acorda prea multă atenție niciunui păcat de orice fel. Mai degrabă că ar trebui să le spunem tuturor cât de mult îi iubește Dumnezeu așa cum sunt și să nu ne preocupăm de o schimbare de comportament.
Mi-ar plăcea foarte mult să cred că ceea ce spunea el este că orice păcat ne desparte de Tatăl și că un păcat împotriva naturii însăși nu este mai rău decât orice alt păcat. Dar împingerea evidentă de a spune că veridicitatea Bibliei nu era atât de importantă este punctul în care m-am înecat cu cuvintele lui. La urma urmei, cu ce autoritate avem chiar și pentru povestea învierii?
Sunt destul de sigur că sursa pentru doctrina esențială a învierii trupești a lui Isus este, de fapt, Scriptura. Dacă Cuvântul nu este atât de important și putem respinge părțile din Sfânta Scriptură care ne fac să ne simțim inconfortabil și care intră în conflict direct cu cultura modernă, atunci am subminat asigurarea istorică a faptului că Isus a învins moartea și păcatul murind pe cruce și obținând victoria supremă pentru viața noastră veșnică prin învierea sa fizică.
Recunosc, sunt un tip destul de simplu. Cred în Biblie la fel de categoric și acum ca atunci când aveam 18 ani și eram boboc la facultate. Nu am nicio altă sursă în care să am cu adevărat încredere pentru a prezenta modelul de viață al lui Dumnezeu sau pentru a-mi oferi șablonul pentru a trăi viața, în afară de Sfânta Scriptură. Așa că, atunci când aud pe cineva care îmi spune cu îngâmfare că nu trebuie să mă las atât de mult învăluit de ceea ce spune Biblia și că trebuie să mă las purtat de sentimentele mele de iubire față de toată lumea, pun motorul în marșarier și caut un alt drum spiritual pe care să călătoresc.
Biblia a fost întotdeauna în conflict direct cu cultura zilei. Fie că este vorba despre lăcomie, neiertare, mânie, adulter, furt sau violență față de ceilalți, mesajul biblic oferă un contrast puternic cu îndemnul lumesc de a “face asta doar dacă te simți bine”.
Cred cu desăvârșire în moartea reală, înmormântarea și învierea trupească a lui Isus Hristos. Întreaga mea credință depinde de acest lucru. Fără sângele lui Mesia care să-mi acopere păcatele și fără învierea Sa care să ne dea puterea de a învinge moartea, credința creștină nu este nimic mai mult decât o filozofie binevoitoare și drăguță de “a face bine”, prezentată de un tâmplar foarte drăguț, blând și manierat, devenit învățător.
Sărbătoresc weekendul de Paște nu din cauza iepurașilor, a ouălor vopsite și a multor oameni care vin o singură dată pe an la biserică.
Sărbătoresc faptul că Cuvântul lui Dumnezeu, inerant, infailibil și inspirat, îmi spune povestea adevărată din punct de vedere istoric a lui Dumnezeu care a devenit om și a trăit fără păcat pentru a deveni înlocuitorul și jertfa mea.
Sărbătoresc faptul că El a purtat păcatele mele și ale voastre până la cruce, unde a avut parte de o moarte brutală, dar voluntară. Și sărbătoresc faptul că nici măcar moartea nu L-a putut opri și că, deoarece El trăiește, eu voi trăi pentru eternitate – nu în virtutea faptului că am făcut ceva pentru Dumnezeu, ci pentru că El a făcut ceva pentru mine.
Nu am nicio problemă cu unele dintre tradițiile care înconjoară Paștele, fie că este vorba de ascunderea unor ouă, fie că este vorba de iepurași de ciocolată. Dar am o problemă dacă ne bazăm credința pe ceea ce gândim, simțim sau credem, mai degrabă decât pe ceea ce spune Dumnezeu în cartea pe care a dat-o ca foaie de parcurs divină pentru a trăi viața pe pământ și a experimenta viața veșnică în ceruri. Este motivul pentru care voi sărbători Paștele în mod absolut, deoarece recunosc cu recunoștință ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine, și niciodată ceea ce aș putea crede că am făcut eu pentru Dumnezeu.
COMMENTS