„Mândria” LGBT este steagul ocupației americane

Foto: White House/Facebook

Statele Unite experimentează o tentativă de schimbare de regim a cărui emblemă este steagul Mândriei, analizează Joy Pullmann pentru The Federalist.

Această schimbare de regim se pregătește de mai bine de un secol. Inițial, a defilat sub drapelul cu Stele și Linii, știrbindu-i totodată semnificația. În prezent, are propria emblemă, steagul Mândriei LGBT. Anul acesta am fost martorii ridicării de către guvernul american a steagului Mândriei pe o poziție de concurență și, uneori, de dominație asupra celui american. Demn de remarcat, Casa Albă a luat și ea parte la așa ceva, la începutul acestei luni.

Barack Obama a afișat, de asemenea, simboluri ale Mândriei la Casa Albă. La câteva ore după ce votul lui Neil Gorsuch a cimentat falsa idee că Legea drepturilor civile din 1964 avea și scopul de a proteja comportamentul transgender, Obama a postat pe Twitter imaginea Casei Albe iluminată în culorile curcubeului, cu mesajul:

„Ziua de astăzi ne amintește că lucrurile progresează lent. S-ar putea să dureze zeci de ani. Dar, indiferent de cum ar arăta lucrurile în prezent, progresul este întotdeauna posibil. Urez tuturor o lună fericită a mândriei“.

Instituțiile militare americane fac acest lucru de ani de zile. Potrivit The U.K. Independent, ambasadele americane „arborează steagul curcubeu în timpul lunii mândriei încă din 2011.

În 2019, [când administrația Trump a permis arborarea steagurilor mândriei, dar nu pe același catarg cu drapelul american], multe ambasade americane au sfidat sau au găsit o modalitate de a ocoli noua regulă, lucru pe care un diplomat anonim l-a numit o ‘insurecție de gradul întâi’“.

Anul acesta, ambasadele SUA au arborat steaguri ale mândriei în țări în care este evident că acest lucru ar jigni și ar stârni repulsie în rândul populației locale, cum ar fi de exemplu în Cetatea Vaticanului, în mai multe națiuni musulmane, în Rusia și în Singapore.

Citește și ANALIZĂ | Ce este fenomenul WOKE care atacă Occidentul?

Tot anul acesta, ambasadorul SUA în Polonia a defilat la parada mândriei din Varșovia ca formă de protest împotriva guvernului polonez, un aliat NATO.

Deteriorarea relațiilor externe este, se pare, un preț pe care liderii militari americani sunt dispuși să îl plătească pentru a arbora steagul care semnifică anularea drepturilor constituționale pe care cadrele militare jură să le protejeze.

În trecut, acest steag era un simbol al ocupației americane în străinătate. Acum este și un simbol al ocupației pe plan intern.

Politica identitară înseamnă o schimbare de regim

Steagul mândriei nu este doar un simbol al libertății sexuale. Este, de asemenea, un simbol al utilizării politicii identitare pentru a distruge Constituția originală a SUA.

Acest lucru este evident, deoarece agenda juridică a mișcării LGBT include eliminarea unor protecții constituționale vitale care ar trebui să se aplice tuturor într-un mod egal, adică fără a ține cont de practicile sexuale private.

Aceasta necesită punerea în aplicare de către o birocrație care, prin însăși existența sa, încalcă separarea prevăzută de Constituție a puterilor între legislativ, judiciar și executiv. Îmbinarea acestora, potrivit lui James Madison, părintele Constituției, înseamnă tiranie.

Entitățile juridice, activiste și culturale care promovează agenda mândriei nu urmăresc nimic altceva decât eradicarea libertății de exprimare, a libertății de asociere, a libertății presei, a mecanismelor de control și echilibrare republicane, a familiei nucleare, a legăturii dintre părinți și copii, a relației maritale și a protecției juridice a minorilor în baza incapacității acestora de a se autoguverna.

Acest lucru reiese clar din activitatea lor legislativă, ce include legi privind „discursul de ură“, care îi împiedică pe oameni să vorbească despre ideile lor chiar și în privat, și care îi privează pe copii de protecția părinților lor.

Înlocuindu-i în mod rapid pe homosexuali, actuala armă de atac este mișcarea transgender. Înainte de aceasta, au fost celelalte grupuri de politică identitară: orice descendență, cu excepția celei europene, și – ceea ce pare să fi fost cu mult timp în urmă – feminismul.

Cine știe care va fi următoarea entitate pe care o vor folosi pentru a-i determina pe americani să accepte o suprimare mai extinsă a drepturilor noastre naturale. Steagul mândriei LGBT este acum steagul politicii identitare. Versiunea arborată de Casa Albă exprimă clar acest lucru, dungile suplimentare reprezentând toate etniile, cu excepția uneia. Politica identitară este incompatibilă cu prevederile Constituției Statelor Unite. Consacrarea ei în legislația americană este, de fapt, o schimbare tacită de regim.

Au suprimat drepturile civile în numele drepturilor civile

Numeroase studii științifice confirmă acest lucru. Lucrările profesorului de drept de la Universitatea Columbia, Philip Hamburger, în special Administrative Law Unlawful, ilustrează modul în care sistemul birocratic pe care îl necesită politica identitară distruge Constituția.

La fel și lucrările profesorului Thomas G. West de la Hillsdale, The Political Theory of the American Founding și Vindicating the Founders, precum și activitatea academică în mai multe volume a colegului său Ronald Pestritto.

Poate că cel mai recent studiu științific care demonstrează acest lucru este War on the American Republic aparținând profesorului Kevin Slack de la Hillsdale.

O alta este Age of Entitlement, a scriitorului și cercetătorului Christopher Caldwell. Acesta explică modul în care legile bine intenționate din anii 1960 privind drepturile civile s-au transformat rapid într-un sistem de legi și instituții care încearcă să anuleze Constituția.

„Legitimitatea legislației privind drepturile civile s-a bazat pe convingerea că va fi o măsură de tranziție, care va avea ca efect o societate stabilă, mixtă din punct de vedere rasial“, scrie Caldwell la pagina 278.

„A profesa opoziție față de distincțiile rasiale în Sud, în timp ce le introduce la nivel național prin intermediul acțiunii afirmative și al altor programe, ar fi fost ilogic, ipocrit și nedrept dacă s-ar fi făcut în mod permanent.

Citește și OPINIE | Mândria LGBT nu este sănătoasă

Drepturile suplimentare de protecție și de reparații de care se bucurau minoritățile erau admisibile ca măsuri provizorii – nu ca elemente permanente ale Constituției. Cu toate acestea, iată că au devenit permanente“. Legea drepturilor civile din 1964, subliniază el, cuprindea până la urmă „o abrogare pe cale legislativă a dreptului implicit al Primului Amendament la libertatea de asociere“.

De asemenea, a creat posibilitatea ca Partidul Democrat să devină o majoritate permanentă, prin reducerea protecției juridice universale a americanilor în schimbul voturilor unor blocuri identitare incompatibile, recompensate cu drepturi.

Au vândut dreptul prin naștere al americanilor pentru putere. Republicanii au fost de acord cu asta întrucât nu au vrut să fie numiți rasiști pentru că au oferit oamenilor de toate rasele exact aceleași drepturi și responsabilități naturale care stau la baza Pactului nostru social istoric.

Mândria ca formă de guvernare surogat

Luna aceasta, incisivul jurnalist Chris Bray a atras atenția asupra faptului că democrații din California sunt preocupați să-și afișeze mândria în timp ce statul lor este în declin:

„De ce este așa-zisul guvernator al unui stat cu un deficit bugetar de 32 de miliarde de dolari obsedat de un presupus plan, în altă parte, de a șterge din existență LBGTQ?“.

Ceea ce susține, practic, este că afișarea mândriei constituie o diversiune pentru a ascunde proasta gestionare de către politicieni a condițiilor care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor. Cu siguranță există o parte de adevăr în asta, dar mai lipsește ceva. Ceea ce lipsește este următorul lucru: Pentru Stânga de astăzi, politica identitară nu reprezintă o distragere a atenției de la guvernare; ci însuși scopul guvernării.

Vechea concepție era că guvernul există pentru a ne proteja drepturile naturale, în primul rând viața și libertățile noastre, cu ajutorul poliției locale, al unor granițe sigure și al unei apărări naționale puternice. Noua viziune este că guvernul există pentru a oferi direcție spirituală și afirmare în contextul unei culturi care nu mai caută direcția spirituală în viața privată de la sursa sa originală (adică Iisus Hristos).

Mândria nu este o distragere a atenției de la guvernarea elementară, ci un substitut. S-a transformat nu doar într-un nou regim juridic, ci și într-un nou regim spiritual. Este încercarea de a înlocui Constituția noastră originală cu o teocrație păgână.

O teocrație păgână

Păgânismul nu face să meargă treaba bine, nici nu împiedică răul, dar îi ține pe oameni implicați în ritualuri care le distrag atenția de la propriile disfuncționalități. Unele rituri religioase rezolvă disfuncționalitățile – penitența și iertarea, de exemplu. Altele, cum ar fi folosirea țapului ispășitor, perpetuează disfuncționalitatea.

Prin pocăință, oamenii își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor și promit să devină mai buni. În varianta țapului ispășitor, oamenii transferă responsabilitatea pentru acțiunile lor către entități imposibil de controlat, cum ar fi zeul ploii, supremația albilor și încălzirea globală.

Ar trebui să fiți capabili să înțelegeți de ce o societate bazată pe prima ar avea o infrastructură mai funcțională și de ce o societate bazată pe a doua ar funcționa mai prost. Nu în mod întâmplător s-a dezvoltat ca un ritual cultura de anulare în epoca politicii identitare. Întregul său ciclu de oprobriu public repetat este un ritual religios păgân.

Politica identitară combină influențele religioase păgâne cu structurile legale de impunere și validare. Acest sistem religios și politic întrețesut – o teocrație – desființează drepturi americane de bază, cum ar fi acela de a fi considerat nevinovat până la dovedirea vinovăției în fața unei instanțe de judecată sau de a fi protejat din punct de vedere legal împotriva calomniei și defăimării publice.

În prezent, propriul nostru guvern susține acest curent religios și ridică simbolurile sale deasupra simbolurilor fostei noastre ordini constituționale. Este un steag de ocupație care semnifică o schimbare de regim.

Până la urmă nu este deloc surprinzător, deoarece fiecare guvern trebuie să funcționeze pe baza unui cod de moralitate acceptat la scară largă. Fiecare guvern este ghidat și influențat de religia poporului său. Baza culturii, așa cum a precizat Russell Kirk, este cultul: o religie. Din fundamentele filozofice ale acestei religii derivă guvernul, artele și toate celelalte.

Așadar, ne întrebăm: Care este zeul acestei noi religii care stă la baza unei tentative de schimbare a regimului american? Unii dintre adepții săi au un răspuns foarte sincer – Satana.

Tribuna.US