Nebunia diversității și incluziunii

Este aproape imposibil să porți chiar și o scurtă conversație cu un director de colegiu, un om politic sau cu un director executiv fără să auzi de pe buzele lor cuvintele diversitate și incluziune. Diversitatea și incluziunea par a fi cel mai mare sens al vieții lor. Așadar, vom analiza această temă pornind, în primul rând, de la definiția diversității.

Potrivit dicționarului Oxford, diversitatea este „practica sau calitatea de a include sau implica persoane dintr-o serie de medii sociale și etnice diferite, de sex diferit, orientări sexuale etc.” Iar definiția adaugă, în mod gratuit, „egalitatea și diversitatea ar trebui sprijinite pentru însuși binele lor”. Definiția standard pentru incluziune este implicarea și împuternicirea prin care sunt recunoscute valoarea și demnitatea inerentă a tuturor oamenilor.

Dar iată o întrebare pentru cei care sunt dedicați diversității și incluziunii: sunt oamenii mai buni cu cât au mai puține lucruri în comun? De exemplu, femeile sunt mai puțin predispuse să mărșăluiască 12.4 mile în cinci ore, purtând o încărcătură de asalt de 28 de kg. De asemenea, e mai dificil să se poată târî, să sprinteze, să traverseze obstacolele și să care un coleg combatant rănit care cântărește 74 de kg în timp ce cară echipamentul.

Ar putea cineva să susțină că regimul militar ar beneficia de diversitate prin includerea soldaților care pot și care nu pot să parcurgă 12 mile în cinci ore, în timp ce cară o încărcătură de 28 de kg?

Ai spune că armata e o excepție! Dar cum rămâne cu limba? Organizația Internațională a Aviației Civile a decretat că toți controlorii de trafic aerian și membrii echipajului angrenați sau care vin în contact cu zborurile internaționale trebuie să fie competenți în limba engleză ca mijloc de comunicare generală. Conform UNESCO, în lume există aproximativ 7.000 de limbi.

Organizația Internațională a Aviației Civile ar putea promova incluziunea lingvistică, cerând rotația limbilor. Pentru câțiva ani, Cebuano (din familia de limbi malayo-polineziene), iar în alți ani, Kinyarwanda (din familia de limbi nigeriene-congoleze) ar putea fi limba piloților și a controlorilor de trafic aerian.

E de reținut că se pretinde că marele beneficiu al diversității și incluziunii este că promovează și favorizează un sentiment de apartenență. Prețuiesc și practică respectul pentru diferențele de talente, credințe, context și modul de viață al membrilor săi.

Dar ce trebuie făcut atunci când oamenii care ar trebui să știe mai bine laudă non-diversitatea și non-incluziunea?

Liderul drepturilor civile Rev. Jesse L. Jackson a spus: „Aplaud angajamentul comisarului Adam Silver pentru diversitate și incluziune în cadrul NBA”.

În sezonul 2018-2019, peste 33% din echipele din NBA au avut antrenori de culoare. Numărul antrenorilor secunzi de culoare a fost de peste 42%. Numărul jucătorilor negri a fost de 82%. În fața acestor statistici, Oris Stuart, responsabilul cu diversitatea și incluziunea din NBA, a declarat că „Diversitatea, incluziunea și egalitatea sunt importante pentru fiecare aspect al jocului și al afacerii noastre”.

Ar fi de dorit ca Jesse Jackson și alții care susțin că există o diversitate rasială și incluziune în baschetul profesionist să încerce să demonstreze că așa și este în NBA.

Aceeași întrebare poate fi pusă și în ceea ce privește fotbalul profesionist, unde 70% dintre jucătorii NFL sunt negri, iar 9% dintre antrenorii principali sunt negri. Cea mai spinoasă întrebare și provocare este ce se poate face pentru ca baschetul și fotbalul profesionist să semene mai mult cu populația americană?

Sursa celei mai mari nebunii a diversității și incluziunii este mediul academic. Un exemplu este lucrarea intitulată „Inflația gradului de echilibru cu implicații pentru interesul femeilor în specialitățile STEM”, scrisă de profesorul școlii postuniversitare navale Thomas Ahn, profesorul de economie al Universității Duke, Peter Arcidiacono, cercetătorul Universității Duke, Amy Hopson și James R. Thomas, de la Comisia Federală de Comerț.

Autorii susțin că programele de știință, tehnologie, inginerie și matematică din cadrul colegiilor și universităților lipsite de înscrierea femeilor poate fi atribuită, în mare parte, unor reguli dure de promovare în aceste domenii.

Soluția lor pentru a crește numărul de implicări ale femeilor în STEM este de a standardiza curbele de absolvire, pentru ca notele să fie mai puțin „dure”.

Nebunia acestei abordări constă nu numai în a slăbi standardele pentru femei, ci și în slăbirea standardelor la nivel general.

Aceste lucruri dovedesc și mai mult faptul că George Orwell a avut absolut dreptate când a spus că „Există câteva idei atât de absurde, încât doar un intelectual le-ar putea crede”.

O analiză realizată de Walter E. Williams, profesor de economie la Universitatea George Mason.

Tribuna Românească