New Jersey: Cine este preotul care a primit cea mai înaltă distincție din Patriarhia Română

Părintele Ionuț Voicu avea o stare materială bună în România, dar își dorea altceva înlăuntrul său. Și-a promis că va merge să slujească la o parohie, chiar de-ar fi „la capătul pământului”. După trei zile, chiar a primit un telefon de la capătul pământului. Și a plecat în America. O călătorie ca o aruncare în necunoscut i-a adus peste 11 ani Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție din Patriarhia Română, potrivit Basilica.ro

„Ai grijă ce-i ceri lui Dumnezeu, că se împlinește!” spune acum parohul în vârstă de 38 de ani. După ce a primit acel telefon, cu 11 ani în urmă, nu a ezitat să spună „Da!” chemării la misiune peste ocean.

În România avea o firmă de legătorie și arhivare care se situa pe locul doi la nivel național. O ducea foarte bine. Ajuns în America, i-a fost mai greu: a lucrat pe șantier pentru a-și câștiga existența, căci din slujirea lui Dumnezeu nu putea trăi. Treptat, a ajuns să-și înființeze și pe continentul american propria firmă: de data aceasta, una de construcții.

„O parte din familie nu a vorbit mult timp cu mine. Nu puteau înțelege de ce am lăsat casă, mașini, o situație bună, și am plecat în necunoscut. Dar am plecat la drum cu ceva prețios: cu binecuvântarea mamei, o femeie foarte credincioasă și puternică, de la care întotdeauna am primit sfaturi de neprețuit în momente de impas”, povestește Părintele Ionuț Voicu.

Clericul s-a născut și a crescut ca cel mai mic copil – și singurul băiat – al unei familii cu șase copii din comuna Păcureți, lângă Vălenii de Munte. „Slavă Domnului că părinții ne-au crescut uniți, cu respect și dragoste de Dumnezeu!”, spune el.

Împlinirea chemării, mai importantă ca împlinirea materială

Parohia Izvorul Tămăduirii a fost înființată în 2011 și din 2016 funcționează la adresa Long Valley, 132 California Rd., New Jersey 07853. Părintele Ionuț Voicu a cumpărat în 2016 o fostă biserică prezbiteriană cu un teren adiacent de peste un hectar.

„Când am văzut proprietatea, am înțeles potențialul lotului. Nu am ținut focul acestui gând prea multă vreme doar pentru mine, ci, în primăvara anului 2017, la Adunarea Generală Parohială, l-am împărtășit celorlalți membri ai comunității”, își amintește parohul.

„Gândul meu era să închinăm biserica reîntregirii neamului românesc, eroilor neamului și eroilor de la Revoluția din 1989. Trebuie să fim conștienți că nu există viitor fără trecut. Nu există făptuirile noastre fără ale lor.”

Ideea de a face o biserică în stil maramureșean a fost prezentă din prima clipă. „Prin aceasta am avut gândul de a mărturisi și despre noi, românii, ca oameni. Te simți împlinit să vezi nu numai că ai adus un monument arhitectural, ci și o parte din frumoasa noastră Românie”, spune Părintele Ionuț Voicu.

„E foarte greu să găsești pe continentul american ceva cu adevărat semnificativ, care vorbește despre ceva autentic românesc”, adaugă el.

Până la urmă, biserica prezbiteriană pre-existentă pe acest loc deservea suficient nevoile noastre de închinare, dar a fost un cumul de sentimente care m-au determinat să acționez. Cine știe, poate planul lui Dumnezeu a fost să consolideze o comunitate în care să se vorbească și să se simtă românește și peste mai multe generații.”

„Părinte dragă, așa se face biserica!”

Inițial, au crezut că puteau construi în România și remonta în New Jersey, dar a trebuit să reconsidere acest plan. În 2018, părintele a adus din țară șindrila, icoanele, catapeteasma și mobilierul. Lemnul utilizat urma să fie lemn american.

„La un moment dat, le aveam pe toate pregătite, dar nu aveam cu cine construi biserica, deoarece meșterii români nu au putut primi vize de lucru”, își amintește parohul.

Aceasta s-a petrecut în timpul unei vizite în Maramureș, unde parohul căuta un proiect potrivit și lucrători.

„Am mers din biserică în biserică până când am ajuns la Dragomirești, un sat de lângă Bârsana. Parohul mi-a oferit planul bisericii sale și mi-a îndrumat pașii către Părintele Teodor Bârsan.”

Părintele Teodor Bârsan a venit în februarie 2021 la Long Valley. Atunci a început construcția propriu-zisă. Subsolul și amenajările erau făcute deja, iar Părintele Teodor a început sculptura pridvorului.

„Mai ieșea din subsol, unde era atelierul, și-mi arăta cum se alcătuiesc pereții și cum se fac încheieturile în coadă de rândunică ale grinzilor”, povestește Părintele Ionuț Voicu. „La sfârșitul acelei luni, aveam câteva grinzi puse la pereți și mare parte din coiful de pe turla bisericii.

„Părinte dragă, așa se face biserica!” i-a spus la finalul sejurului său Părintele Teodor Bârsan parohului din Long Valley.

„Iată-mă rămas cu doi pereți, din care primele trei grinzi alcătuite! Părintele Teodor a fost nevoit să plece, iar eu a trebuit să continui lucrul în plină pandemie, în cele mai vitrege momente din ultimele decenii”, își amintește Părintele Ionuț Voicu.

„Până la urmă, am construit biserica în colaborare cu muncitorii pe care i-am angajat la firma mea: uruguayeni, mexicani, americani. Împreună am reușit, neavând nici cea mai mică experiență în lucrul de artă cu lemnul – pentru că biserica maramureșeană din lemn este artă, nu tâmplărie”, spune parohul din Long Valley.

150.000 de șindrile bătute manual în plină iarnă

„Mi s-a adeverit întru totul cuvântul Mântuitorului, care ne îndeamnă să îndrăznim. Acolo unde este voință, chiar dacă este neputință, Dumnezeu împlinește. Oamenii vin și se minunează, nu pot crede că biserica a fost ridicată de oameni care nu au mai făcut așa ceva înainte.”

Nu a fost o muncă ușoară. „Timp de aproape patru luni, în principal în timp de iarnă, am bătut 150.000 de șindrile pe acoperiș: ultima în 13 ianuarie 2022”, își amintește parohul.

„A fost o muncă asiduă, în timpul căreia s-au întâmplat minuni după minuni. Cea mai mare minune a fost că Dumnezeu m-a ținut sănătos, deși am căzut de pe acoperiș și mi-am pierdut două coaste, am pierdut muncitori și am dus lucrarea numai cu novici.”

Bisericuța mărturisitoare

„Înțelegerea totală asupra lucrării lui Dumnezeu cu mine am avut-o acum câteva săptămâni, când s-a umplut curtea cu un grup de vreo 60 de cicliști care se opriseră și se minunau. Zăriseră de departe crucea și se apropiaseră, ca să vadă ce era”, mai spune parohul Ionuț Voicu.

„Mulți dintre ei au intrat în biserică și m-au ascultat timp de 45 de minute. I-am invitat duminica la slujbă, pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă aici.”

La sfârșit de săptămână are loc regulat un adevărat pelerinaj al americanilor dornici să vadă lucruri autentice, astfel că biserica în sine mărturisește.

„De acum, lucrarea mea misionară este mult mai ușoară”, concluzionează părintele paroh. „Nu mai este nevoie să-i caut eu pe oameni, ci doar să fiu acolo sâmbăta, ca să le vorbesc. Toți se arată impresionați de biserică și dornici să cunoască credința noastră.”

Tribuna.US