În ajunul Paștelui Evreiesc, chiar în Vinerea Mare, The New York Times a publicat un articol de opinie despre Dumnezeu, Biblie și Paște. Așa ceva nu a
În ajunul Paștelui Evreiesc, chiar în Vinerea Mare, The New York Times a publicat un articol de opinie despre Dumnezeu, Biblie și Paște. Așa ceva nu ar fi în mod normal un lucru neobișnuit, problema, de data aceasta, fiind că articolul le ia în derâdere pe toate trei.
Cele două titluri utilizate (diferite în ediția tipărită și cea digitală) indică încă de la început cam care e tonul articolului: „Să trecem noi peste Dumnezeu“ și „În aceste vremuri de război, propun să renunțăm la Dumnezeu“, analizează Dennis Prager într-un articol PJ Media.
Autorul opiniei din Times este Shalom Auslander, un evreu supărat pe educația sa ultra-ortodoxă din Brooklyn. În portofoliul lui se regăsește, de asemenea, o carte la fel de plină de resentimente, intitulată „Foreskin’s Lament“.
Iată câteva dintre ideile centrale ale articolului:
Auslander începe cu o scurtă explicație a termenului „Passover – Paștele Evreiesc“ – Dumnezeu a trecut peste casele israeliților pe vremea când aceștia erau sclavi în Egipt, ucigând fiecare întâi născut al celor ce nu aveau semnul stabilit pe casele lor. După respectiva introducere, el continuă cu o propunere: „În aceste vremuri de război și violență, de opresiune și suferință, propun să trecem și noi peste altceva: peste Dumnezeu“.
Apoi îl descrie pe rabinul cu care a studiat Scripturile drept un sadic încântat de suferința egiptenilor, „tineri și bătrâni, nevinovați sau vinovați“. Acest rabin i-ar fi învățat, potrivit spuselor sale, că în timpul primei plăgi – când apele Egiptului s-au transformat în sânge – „Mamele care își alăptau copiii… au constatat că și laptele lor matern devenise sânge“.
Auslander adaugă apoi: „‘Uraaa!’, au strigat colegii mei de clasă“.
Deveneau la fel de sadici ca rabinul lor.
Întâmplător, am studiat în același gen de școală religioasă până la vârsta de 19 ani, sunt autorul a trei volume dintr-un comentariu în cinci volume despre Torah („Rational Bible“) iar recent, am scris cea mai bine vândută Hagadah din America (conform Amazon), „Rational Passover Haggadah“, prin urmare știu destul de multe despre acest subiect.
Nu am auzit niciodată vreun evreu afirmând că laptele mamelor egiptene s-a transformat în sânge. Nu-l acuz pe Auslander că minte, dar dacă ceea ce a scris este adevărat, este extrem de iresponsabil să prezinte un lucru atât de bizar drept învățătura evreiască standard.
Cât despre faptul că ceilalți colegi de clasă ar fi aplaudat, acesta este chiar opusul modului în care evreii sunt învățați să relaționeze cu suferințele vechilor egipteni.
Iată trei exemple:
În primul rând, conform Talmudului – cea mai sfântă carte evreiască după Biblia ebraică, scrisă cu aproape 2.000 de ani în urmă – la înecarea egiptenilor în mare după ce Dumnezeu a despărțit-o pentru a le permite evreilor să o traverseze, Dumnezeu i-a mustrat pe îngerii Săi care înălțau un cântec de bucurie: „Lucrarea mâinilor Mele piere sub apele mării și voi cântați de bucurie înaintea Mea?!“
Fiecare evreu care studiază într-o yeshiva este învățat acest lucru. Absolut fiecare.
În al doilea rând, tot cu aproape 2.000 de ani în urmă, Midrash (o colecție de istorisiri și comentarii care interpretează scripturile ebraice) explica de ce evreii trebuie să recite doar jumătate din Hallel (psalmii de mulțumire) în timpul săptămânii Paștelui, după Seder:
„Nu putem înălța un întreg cântec de mulțumire pentru salvarea poporului nostru, având în vedere că a fost plătit un preț atât de mare – înecarea urmăritorilor în Marea Roșie“.
În al treilea rând, timp de cel puțin 100 de ani, și chiar mai mult, potrivit unora, motivul pentru care evreii varsă vin din paharele lor în timp ce enumeră cele zece plăgi, în timpul cinei de Seder, este acela de a-și diminua în mod simbolic bucuria atunci când relatează despre suferința egiptenilor.
Auslander mai declară și altele:
„Dacă ar fi muritor, Dumnezeul evreilor, creștinilor și musulmanilor ar fi târât la Tribunalul de la Haga. Și cu toate acestea, oamenii Îi dau laude. Vor să fie ca El. Îi implorăm pe copiii noștri să semene cu El… Poate că acum este momentul potrivit pentru a ne învăța copiii să treacă peste Dumnezeu – să fie cât mai diferiți posibil de El“.
Auslander așteaptă cu nerăbdare ziua în care copiii vor fi educați să fie cât mai diferiți de Dumnezeu. Și atunci, când vor auzi istorisiri biblice despre Dumnezeu, „Îl vor batjocori și vor huidui!“.
Citește și Învierea lui Isus Hristos este probabil cel mai bine documentat eveniment istoric
Am două concluzii:
Să pornim de la ultimul citat, speranța că Dumnezeu va fi huiduit de copii nu este doar a lui Shalom Auslander, ci și a publicației The New York Times. Oamenii trebuie să realizeze disprețul față de religiile tradiționale occidentale și față de valorile bazate pe Biblie (adică „iudeo-creștine“) care a permeat Stânga de pe timpul lui Marx și, mai târziu, și al lui Lenin.
Mulți liberali susțin religia, dar Stânga o urăște. Stânga consideră că singura opoziție viabilă o are de la evreii ortodocși, catolicii tradiționali, protestanții evanghelici și mormonii tradiționali.
A doua concluzie are legătură cu lașitatea.
Este aproape imposibil de imaginat ca The New York Times să publice un articol în care să-și bată joc de Allah, Mahomed și Coran în timpul lunii Ramadan (sau, de fapt, în orice perioadă a anului).
Ramadanul este acum în curs de desfășurare, dar singurele articole pe care le-am putut găsi în The New York Times despre luna sfântă a musulmanilor au ca subiect mâncarea: „15 rețete potrivite pentru Ramadan“ și „Locul unde încheierea postului Ramadanului include caribou“, un articol despre musulmanii din Anchorage.
De ce nu există niciun articol în New York Times care să ia în derâdere pe Allah sau Islamul? La urma urmei, există o mulțime de musulmani nemulțumiți precum Auslander, evreul nemulțumit, care ar putea scrie un astfel de articol. Răspunsul este că The New York Times se teme de mânia musulmanilor, dar nu și de a evreilor sau creștinilor. Pe bună dreptate.
Articolul lui Auslander nu vă învață nimic despre iudaism sau despre Biblie. Dar spune multe despre New York Times și Stânga.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS