OPINIE | De ce planul lui Elon Musk pentru Twitter a stârnit panică în rândul elitelor liberale din America

Deși pentru mulți, mai ales pentru cei care au prins perioada comunistă, libertatea de expresie reprezintă o valoare fundamentală, paradoxal, simpatizanții ideologiei „woke” cred ca aceasta trebuie restrînsă pentru a nu afecta „sănătatea” discursului public și democrației, analizează jurnalistul Alexandru Lăzescu pentru Newsweek.

După ce s-a aflat că Elon Musk a cumpărat aproape 10 procente din acțiunile Twitter, devenind cel mai mare acționar al corporației, și mai alea după ce a făcut o ofertă pentru a cumpăra și restul acțiunilor, s-a stîrnit multă agitație și în interiorul companiei și în spațiul public. Motivul? Elon Musk a criticat în repetate rînduri comportamentului Twitter care, în opinia sa, cenzurează nepermis vocile care consideră că se abat de la opțiunile ideologice liberal progresiste, dominante în corporație, și și-a să schimbe acest comportament al rețelei sociale. Să ne amintim că Twitter este prima rețea socială majoră care a suspendat contul președintelui american Donald Trump, pe atunci în funcție.

Întrebat, într-un interviu pentru MIT Technology Review, la puțin timp după instalarea sa în funcția de CEO (după plecare fostului CEO, unul dintre fondatorii companiei, Jack Dorsey) despre felul în care vede Twitter protejarea libertății de exprimare, Parag Agrawal a spus că “rolul companiei nu este neapărat acela de respecta prevederile Primului Amendament din Constituția Statelor Unite ci de a impune criterii care duc la o conversație publică sănătoasă”. Iar într-un alt interviu, din 2018, Agrawal a spus că Twitter „trebuie să se gîndească mai puțin la libertatea de expresie și să aibă mai mult în vedere felul în care s-au schimbat vremurile”. „În tot mai mare măsură rolul nostru este acela stabili cum recomandăm un anumit conținut, cum atragem atenția oamenilor”, a mai precizat el. Problema este că definit în acest fel comportamentul Twitter, ca și al Facebook, de altfel, care procedează de o manieră similară, nu diferă aproape deloc de cel al unui editor. Este un detaliu semnificativ cu serioase implicații legale. Secțiunea 230 dintr-o lege din 1996 votată de Congresul american oferă imunitate juridică platformelor online pentru conținutul postat de utilizatori pe site-urile lor. Protecție de care nu se bucură publicațiile și alte canale mass media. Dacă noul CEO al Twitter admite că rețeaua socială merge pe o politică de „recomandare de conținut”, este de părere senatorul american Marco Rubio, atunci acționează ca un editor, ceea ce înseamnă că nu mai este eligibil pentru protecțiile oferite de Secțiunea 230.

Elon Musk a reacționat imediat după declarațiile lui Agrawal din 2018 cu o postare în care acesta era portretizat cu chipul lui Stalin iar Jack Dorsey cu cel al lui Nikolai Yezov, un fost înalt oficial al Poliției Secrete ruse care a falsificat a fotografie a premierului sovietic de atunci. I s-a alăturat Larry Sanger, co-fondatorul Wikipedia  care se plînge că și Wikipedia este în tot mai mare măsură afectată de un partizanat ideologic favorabil stîngii progresiste. Sanger remarca și el tot într-o postare pe Twitter: „Deci asta este ceea ce crede (Agrawal) în privința libertății de exprimare. Desigur. Un alt nenorocit din Silicon Valley care cultivă dublul limbaj, utilizînd ceea ce ar trebui să fie o platformă dedicată dezbaterii publice pentru manipulare și îndoctrinare”.

Termenul de „conversație sănătoasă” este suficient de vag așa că permite excluderea cu ușurință a tuturor celor care se abat de la „valorile” ideologiei liberale progresiste, dominantă în rîndul elitelor academice, culturale, corporatiste și din mass media din America. Între ultimele victime se numără publicația satirică The Babylon Bee. Twitter  a etichetat drept „incitare la ură” o postare a publicației în care Rachel Levine, secretarul adjunct al Sănătății era numit „Bărbatul Anului”.

Rachel Levine este un înalt oficial transgender din Administrația Biden iar postarea era o replică satirică la desemnarea sa de către ziarul USA Today drept una dintre „Femeile de top” ale anului. The Babylon Bee a primit o notificare de la Twitter în care era informată despre suspendarea contului în care se preciza că acesta poate redeveni activ dacă postarea respectivă, care „violează regulile Twitter”, va fi ștearsă. Ceea ce publicația a refuzat. „Cei de la Twitter puteau, desigur, să șteargă chiar ei tweet-ul în cauză. Dar asta nu era suficient pentru ei. Voiau ca noi să îndoim genunchiul și să recunoaștem că ne facem vinovați de incitare la ură”.

Simpatizanții liberali susțin că Primul Amendament al Constituției Statelor Unite care consfințește libertatea de expresie se aplică doar guvernului nu și rețelelor sociale ca Twitter și Facebook care, fiind entități private, pot decide ce politici doresc să aplice. Este însă un argument extrem de șubred avînd în vedere poziția dominantă pe care aceste rețele îl joacă în calitate de facilitatori al conversațiilor din spațiul public și imensa lor capacitate de a promova anumite puncte de vedere și de a le descuraja pe altele. Într-o prefață (nepublicată) a „Fermei animalelor”, George Orwell era de părere că o astfel de distincție nu este deloc convingătoare, un mediu cultural opresiv putînd fi la fel de nociv și opresiv pentru libertatea de expresia ca și cenzura exercitată de stat. “Principalul pericol pentru libertatea de gîndire și de exprimare”, a scris el, este autocenzura, nu pentru că oamenii sunt “speriați de repercusiuni de natură penală, ci pentru că sunt speriați de reacția opiniei publice”.

Este o afirmație făcută cu șapte decenii în urmă cu mult înainte de existența rețelelor sociale. În scrisoarea prin care își înainta demisia de la The New York Times Barri Weiss scria că „deși Twitter nu este pe frontispiciul publicației acesta a devenit editorul său de ultimă instanță, principiile etice și valorile care circulă pe platformă au devenit cele ale ziarului”.

Imediat după incidentul The Babylon Bee Elon Musk, care are 81 de milioane de urmăritori pe Twitter, a efectuat un sondaj întrebîndu-i pe aceștia dacă cred că rețeaua socială aderă la principiul libertății de expresie. Rezultatul: 70,4% NU, 29,6% DA. Acesta este contextul în care s-a declanșat demersul de acum al lui Musk în opinia căruia Twitter trebuie să devină cu adevărat o „platformă care să promoveze libertatea de expresie la nivel global” iar pentru asta trebuie transformată într-o companie privată (care nu e listată pe bursă), după cum a menționat el în aplicația trimisă SEC, autoritatea federală care reglementează piața de capital.    Imediat s-a pus în mișcare o adevărată mașinărie mediatică menită să-l demonizeze de Elon Musk și să încurajeze „rezistența” față de miliardarul despre care site-ul de știri Axios spune că „se comportă ca un super-răufăctor din filme”, un fel de Lex Luthor din „Superman”. O astfel de ștampilă demonizantă nu a fost aplicată în cazul altor miliardari implicați în mass media precum Jeff Bezos, președintele Amazon, care a cumpărat, cu titlu personal, Washington Post, sau mexicanul Carlos Slim, cel mai mare acționar de la The New York Times.

Progresiștii sunt deranjați doar de miliardarii ale căror puncte de vedere exprimate public nu le agreează. Între timp, o parte dintre cei 8 mii de angajați ai Twitter s-au plîns că Elon Musk le-a ruinat liniștea din perioada „focus week”, o săptămînă în care aceștia au ziua de luni liberă și se bucură de o perioadă mult mai lejeră de muncă în timpul restul acesteia, și s-au arătat dezamăgiți și îngrijorați de inițiativa lui Elon Musk, care, se tem ei, ar putea elimina practica destul de larg răspîndită a blocării și restricționării conturilor, ceea ce, în opinia lor, ar putea avea un impact social nociv, după cum scrie Washington Post. Unul dintre utilizatorii Twitter s-a distrat pe această temă  scriind că „Voi părăsi Twitter dacă Elon Musk preia controlul” este echivalent cu „Mă mut în Canada dacă Trump cîștigă alegerile”.

Wired, o publicație de tehnologie din San Francisco, scrie că „mulți dintre cei care luptă pentru spații democratice în mediul online” se tem că demersul lui Elon Musk „ar submina, mai degrabă decît să susțină, democrația” și că angajații platformei și alți experți au exprimat public „temeri că Musk ar putea încerca să erodeze inițiativele recente ale Twitter de protejare a utilizatorilor marginalizați și de combatere a hărțuirii și dezinformării”. Regăsim aici retorica progresistă standard, de sorginte neo-marxistă, adoptată masiv în mediul corporatist, în principal în zona de tehnologie și divertisment, pentru care libertatea de expresie are o valoare secundară, discutabilă sau este chiar nocivă, ceea ce permite Wired să concluzioneze că „site-urile care privilegiază libertatea de exprimare tind să devină spații în care discursul civic este infestat de hărțuire și este accesibil doar celor privilegiați”.

O fractură logică și mai șocantă o regăsim într-un articol cu titlul „Viziunea lui Musk privind Internetul este un nonsens periculos” apărut în The Guardian sub semnătura lui Robert Reich. Reich, membru în cabinet în primul mandat al lui Bill Clinton, care susține nici mai mult nici mai puțin că viziunea lui Musk (pe care îl acuză că scrie postări nesăbuite) despre Twitter și Internet este „aceeași cu cea a lui Trump, Putin sau a oricărui dictator, autocrat sau demagog de pe Pămînt” și ar reprezenta pentru noi, toți ceilalți, un adevărat coșmar. Evident, lista celor „îngrijorați” este mult mai largă. De pildă un cunoscut jurnalist de la Washington Post, Max Boot, a scris pe Twitter că „este înspăimîntat de impactul pe care l-ar putea avea asupra societății și politicii achiziția de către Elon Musk a rețelei sociale”. Cotidianul american mai are grijă să menționeze că în perioada în care Musk s-a implicat activ în demararea producției de automobile electrice Tesla, „dormind pe podea”, după cum a declarat chiar el, ar fi circulat acuze frecvente în ceea ce îl privește privind „abuzuri verbale” și „alegații de rasism”.

Deloc surprinzător, acuza de rasism a devenit în ultimii ani una standard, comodă, livrată frecvent, o etichetă pe care o lipești pe cei ale căror păreri nu le agreezi, scutindu-te de nevoia de a furniza și argumente. E valabil pentru opinii, lucrări științifice, glume, sau, în acest caz, pentru inițiative de afaceri

Nu e deloc sigur că demersul lui Elon Musk de a elibera Twitter de această confiscare ideologică va reuși. Consiliul de administrație a introdus deja o prevedere, cunoscută sub numele de „pastila otrăvită”, care complică lucrurile. În afară de asta cu siguranță opoziția la nivele influente de vîrf va fi una formidabilă. Pierderea controlului asupra Twitter este percepută drept o adevărată catastrofă. Sunt, de pildă, speculații privind inițierea unor presiuni prin intermediul Fiscului. Însă, indiferent de rezultatul final, demersul lui Elon Musk  are darul de a provoca turbulențe serioase își de a face breșe în interiorul unui sistem care controlează în bună măsură discursul din spațiul public american dînd speranțe celor care luptă împotriva acestui dictat ideologic.