Niciodată nu este prea târziu să te rogi pentru America

Ați fost vreodată atât de copleșit de angoasă, teamă sau durere încât, inconștient, ați căzut în genunchi, v-ați împreunat mâinile și ați început să vă rugați? Chiar și pentru oamenii care nu s-au declarat niciodată credincioși, acest instinct pare să fie cimentat adânc în sufletele lor, analizează J.B. Shurk pentru American Thinker. 

Când inima lui Damar Hamlin a încetat să mai bată și a rămas nemișcat pe teren în timpul meciului Monday Night Football dintre Bills și Bengals, pe 2 ianuarie, instinctul uman de a striga către Dumnezeu a devenit imposibil de ignorat.

Nu numai jucătorii ambelor echipe au căzut în genunchi cu mâinile împreunate și buzele murmurând discret rugăciuni de mijlocire, ci și fanii de pe întreg stadionul Paycor Stadium au putut fi văzuți la televiziunea națională într-o rugăciune profundă și solemnă.

Îmediat, platformele de socializare au fost inundate de apeluri emoționante adresate direct lui Dumnezeu, implorându-L să intervină și să salveze viața lui Hamlin.

Într-o perioadă de dezbinare și dezintegrare socială, de imoralitate larg răspândită și de cruzime intenționată, prăbușirea lui Hamlin pe teren se prea poate să fi fost primul moment de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, cu douăzeci de ani în urmă, când atât de mulți americani, uniți într-un scop comun, și-au plecat capetele și s-au rugat împreună.

O săptămână mai târziu, când a devenit clar că tânărul jucător nu numai că va trăi, dar, cel mai probabil, se va recupera fizic, americanii din întreaga țară și din toate categoriile sociale au realizat că au fost martori la ceva miraculos.

În această lume decăzută spiritual, în care păcatul a fost înălțat deasupra virtuții și binecuvântările lui Dumnezeu sunt în mod obișnuit repudiate în favoarea închinării greșite la lucruri rele, niște oameni slăbiți și afectați de decenii de ură de sine și suferință autoprovocată au văzut un om căzut la pământ și, dintr-un sentiment uimitor de altruism pentru cineva pe care nu-l cunoscuseră niciodată, acești americani pierduți au dat la o parte tot putregaiul care le umple mințile și le întunecă sufletele, întorcându-se în schimb spre ceea ce știau instinctiv că este adevărat.

Și în mila Sa, Dumnezeu le-a răspuns.

Citește și Latura spirituală a vieții noastre contează cu adevărat

Pentru cei care nu au căzut victime iluziei seci că viața este rezultatul lipsit de sens al evenimentelor deterministe, al haosului aleatoriu sau al evoluției darwiniste, deja inclus în fizica prestabilită a cosmosului, episodul cu Hamlin a fost ceva extrem de familiar.

De atâtea ori de-a lungul istoriei omenirii, mai ales atunci când totul părea pierdut, evenimente simple și obișnuite au produs efecte profunde care au reverberat peste veacuri.

Uneori, actul neașteptat de bunătate al unui străin dă naștere unui val de generozitate, în spațiu și timp. Alteori, oameni obișnuiți, relativ necunoscuți, vorbesc din inimă la mitinguri politice, ședințe ale consiliilor școlare sau adunări ale comunității, și prin cuvintele lor emoționante, dar adesea uitate, ei plantează semințele unor mari mișcări transformatoare.

În cazul de față, un tânăr atlet în floarea vârstei a suferit un stop cardiac în fața unei națiuni alcătuită din fani ai fotbalului, poate pentru ca o națiune în rugăciune să îl pună din nou pe picioare. Nu ar fi corect să spunem că Damar Hamlin a ajuns să-i vindece spiritual pe americani la fel de mult cum rugăciunile lor l-au ajutat să se vindece fizic? Dumnezeu acționează în cele mai misterioase moduri.

Națiunile, ca și oamenii, sunt sănătoase doar în măsura în care sunt sănătoase din punct de vedere moral. Cele ce susțin principiile și virtutea favorizează tăria civică care poate rezista atacului inamicilor externi. Țările cu puternice convingeri morale sunt rareori învinse, iar atunci când suferă o înfrângere, tind să se ridice din nou.

Pe de altă parte, națiunile care prețuiesc puterea în detrimentul principiilor, își bat joc de cei virtuoși și celebrează păcatul, se distrug singure, ca și cum un cancer malign le consumă corpul politic, încet și pe neobservate. Țările imorale cu greu supraviețuiesc chiar și atacurilor slabe, deoarece tăria de caracter a poporului lor este fragilă – iar atunci când se prăbușesc, nu se mai ridică.

Cum stă treaba cu America din acest punct de vedere? Luând în calcul corupția scandaloasă din D.C.; Leviathanul federal avid de putere și în continuă expansiune, care înghite zilnic drepturile și libertățile americanilor; și programul de îndoctrinare cândva inimaginabil, care predică rasismul fățiș, libertinajul și devotamentul religios față de stat, este absolut corect să spunem că răul s-a infiltrat în America mult mai mult decât și-ar fi imaginat cândva majoritatea americanilor.

Când conducerea politică a națiunii consideră că bisericile și părinții îngrijorați sunt mai periculoși decât sexualizarea sistemică, mutilarea barbară și sterilizarea copiilor, este clar că autoritățile guvernamentale perverse se închină în fața altarului unor falși zei „treziți“.

Când oficialii aleși mint cu nerușinare pe orice temă – coluziunea cu Rusia, protestele din 6 ianuarie împotriva fraudei electorale, originile COVID-19, siguranța „vaccinurilor“ COVID, granițele deschise ale Americii, inflația provocată de energia „verde“ – este de netăgăduit că adevărul a fost abandonat în favoarea atracției ieftine a „narațiunilor“ fabricate.

Când serviciile de informații îi spionează pe cetățenii americani, când mass-media susținută de guvern îmbrățișează cenzura și propaganda, iar politicienii îmbogățesc companiile multinaționale în detrimentul americanilor de rând, este evident că principiile fundamentale ale națiunii, libertate și autoguvernare, au fost abandonate pentru a umple buzunarele unor oficiali aleși egocentrici, datori stăpânilor lor corporatiști.

Dacă într-o zi America va cădea, va fi pentru că politicienii și birocrații săi și-au bătut joc de familii, au intimidat părinții, au ridiculizat credința creștină, au condamnat oamenii cu caracter și au celebrat orice fel de păcat.

Mai este apoi poporul american. La prima vedere, am fi tentați să spunem că nu sunt cu nimic mai buni decât guvernul pe care l-au lăsat să-i reprezinte. „Omenirea are de ales între libertate și fericire“, a avertizat George Orwell, și totuși, „marea majoritate a omenirii preferă fericirea“.

Citește și Stânga vrea control asupra finanțelor tale pentru a te putea controla

Guvernul american a petrecut mai bine de un secol transformând serviciile de asistență socială în cel mai mare distribuitor de bombonele Pez din lume, oferind ajutor financiar „din leagăn până la mormânt“ în schimbul înmânării agenților guvernamentali controlul absolut asupra vieții fiecăruia.

„Semnează acolo, pe linia întreruptă“, le spun marxist-socialiștii americanilor neștiutori, „și vei deveni oficial un copil al statului“. Cei mai mulți dintre cei care semnează nu citesc textul scris cu litere mici care împuternicește autoritățile să înlocuiască credința personală cu religia de stat, libertatea de exprimare cu versiunea lor „corectă din punct de vedere politic“ și libertatea individuală cu monitorizarea constantă.

La fel ca în cazul oricărui târg cu Diavolul, guvernul îți ia întotdeauna sufletul în final.

Înseamnă că America este acum o națiune de suflete pierdute, în fază terminală? Poate. Și totuși, când Damar Hamlin a căzut la pământ, americanii nu s-au rugat la guvern. Ei nu s-au rugat la altarele rasismului, segregării, COVID-1984, încălzirii globale sau la orice alt totem guvernamental folosit pentru a insufla teamă.

Ei și-au plecat capetele, și-au împreunat mâinile și s-au rugat la Dumnezeu Atotputernic. Chiar dacă trăiesc într-o cultură în declin din punct de vedere moral, care ridiculizează virtutea și proslăvește păcatul, poporul american încă realizează instinctiv că în lupta dintre bine și rău, doar Dumnezeu aduce biruința. S-ar putea să nu pară mare lucru, dar este un pas – și un pas este tot ceea ce avem nevoie.

Uneori se pune întrebarea: „Când este cazul să cedezi în fața sorții necruțătoare, să abandonezi speranța și să accepți înfrângerea?“. Răspunsul este simplu: „Niciodată“. În nicio înfruntare dintre bine și rău, indiferent cât de obosiți se simt cei drepți sau cât de puternici par cei răi, niciun luptător moral care înțelege miza nu poate permite disperării să îngroape speranța.

Disperarea este o greutate pe care Diavolul este foarte bucuros să ți-o pună în jurul gâtului; speranța este colacul de salvare care ține sufletul pe linia de plutire. Atunci când oamenii supuși unui atac constant refuză să pună arma jos și, în schimb, găsesc în ei înșiși curajul de a continua, mulți alții pe punctul de a renunța sunt inspirați să continue, la rândul lor.

Credința și curajul se răspândesc ca un incendiu de vegetație atunci când persoanele cu principii rezistă pe poziție, fără teamă.

Schimbarea se produce rapid. Evenimente aparent mici au efecte profunde. Nu știi niciodată pe cine ar putea folosi Dumnezeu pentru a realiza lucruri mărețe. Așa că fi pregătit. Ai putea fi chiar tu.

Traducere și adaptare
Tribuna.US