HomeSpiritualitate

Nihilism vs Creștinism: cine va câștiga?

Nihilism vs Creștinism: cine va câștiga?

Totuși, nu partidele radical de stânga de la noi (USR, PLUS) sunt responsabile pentru noul comunism (nihilism) ce pare că se va instala mai devreme sa

Totuși, nu partidele radical de stânga de la noi (USR, PLUS) sunt responsabile pentru noul comunism (nihilism) ce pare că se va instala mai devreme sau mai târziu; le-am da mai mult conținut și mai multă forță decât au. Le-am putea reproșa fie oportunismul și ipocrizia, fie lipsa de viziune și creierul spălat cu șamponul postmodernității, însă aceste partide nu fac decât să se conformeze și să se suie pe valul ideologic pornit acum câteva zeci de ani în Vest și devenit între timp un tsunami cultural care, personal, nu cred că va putea fi oprit cu mijloace politice.

Nici Trump, nici alții ca el nu cred că pot face prea multe; vor pune o stavilă legală ici, una colo, dar valul cultural le va doborî. Degeaba dai legi, dacă lumea se conformează celor care au ocupat centrul și se afirmă ca viitori hegemoni; câți au chef să se opună curentului? Noile generații sunt purtătoarele noilor credințe, la un moment dat vor domina electoral iar politicul se va supune curentului dominant. De aia nici celelalte partide mai vechi de la noi, paleo-stânga (PSD) și dreapta stângii (PNL), nu par foarte convinse că vor să încerce să reziste.

Singurul lucru care poate devia/opri acest val uriaș este fie un cataclism istoric (dar nu sunt convinsă că ne dorim sau că suntem pregătiți pentru asta), fie un contra-val care să se ridice și de care să se ciocnească. Să vedem dacă revirimentul european populist, iliberal sau cum i se mai spune, are suflu să reziste mai mult decât câțiva ani și dacă e capabil să schimbe ceva în mentalul popoarelor; sunt sceptică, eu cred că izvorul crizei este unul spiritual, și are legătură cu abandonarea credinței care a legat civilizația europeană (chiar și așa, multi-nivelată, cum e ea). Cum recuperarea ei pare improbabilă, lumea în cel mai bun caz deplânge pierderea credinței în loc să o practice, nu văd vreo speranță.

În orice caz, odată depășit și acest ultim obstacol, în 15 ani, hai 25 de ani, se instaurează for good noul totalitarism, iar pe termen lung altă ieșire nu întrevăd acum, decât, poate, Apocalipsa. În fond, dacă se extinde pe scară transumanismul, androginismul, fluiditatea, confuzia „de genuri”, omul unisex etc, adică batjocorirea Templului Duhului Sfânt care este trupul uman, nu mi-e clar ce ar mai putea aștepta bunul Dumnezeu de la Adam și de la această lume.

Până la urmă, deși prematur, cu câteva decenii mai iute decât trebuia, Fukuyama poate chiar a avut dreptate cu “sfârșitul istoriei”. Doar că pentru creştini sfârșitul istoriei are un înțeles un pic diferit …

Cristina Popescu

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0