Noile analize arată că timpul petrecut în fața ecranului încetinește creierul copiilor

Noile analize arată că timpul petrecut în fața ecranului încetinește creierul copiilor

Oamenii de știință au publicat recent imagini scanate ale creierului copiilor mici care demonstrează efectele cititului versus utilizarea ecranelor.

Pe scanările copiilor care au petrecut mai mult timp citind cărți decât ecrane (mai puțin de o oră de ecran pe zi), s-a observat o concentrație de materie albă poziționată în centrul creierului. Pe scanările copiilor care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor (mai mult de o oră pe zi), această materie albă era dispersată.

Acest lucru este semnificativ, deoarece materia albă formează conexiunile neuronale ale creierului, servind drept canale pentru activitatea creierului. Cu cât material albă este mai concentrată, cu atât gândurile și comenzile sunt mai rapide. Când materia albă este dispersată, activitatea este încetinită.

Drept urmare, creierele care prezintă concentrație de materie albă lucrează mai mult și mai repede (la fel ca un computer cu procesor rapid), în timp ce creierele cu materia albă dispersată operează la o capacitate mai mică.

Așa cum e de așteptat, materia albă concentrată are ca rezultat invariabil o performanță cognitivă mai bună la copiii care stau departe de ecrane: se concentrează mai bine, învață mai repede și arată o flexibilitate mentală mai mare și creativitate. Deși acest lucru nu înseamnă neapărat că atinge mai devreme anumite repere (cum ar fi mersul, vorbirea etc.), înseamnă că fundamentul general este pregătit pentru sarcini mai complexe pe care copiii mici le întâmpină în primii ani de școală.

Vor socializa mai ușor, vor fi mai atenți și vor dobândi abilități academice de bază precum citirea, calculul și memorarea mai rapidă și cu mai mare profunzime.

Prin contrast, copiii afectați de ecrane se vor chinui cu toate aceste sarcini, vor acționa și se vor comporta greșit, având nevoie mai des de intervenție timpurie și medicamentație.

Privind mai departe, această diferență poate deveni mai accentuată în timp. După cum demonstrează scriitorul Malcolm Gladwell în cartea sa Outliers, copiii mici care arată promițător sunt predispuși să aibă mai multe oportunități de practică și instruire de-a lungul vieții decât cei care arată mai puțin promițători. La fel cum copiii de cinci ani cu o mai bună coordonare sunt selectați pentru ligile de hochei din timp, copiii de grădiniță care se comportă mai bine și gândesc mai repede vor fi luați în programe pentru cei talentați, avansați, ceea ce-i pune mai târziu pe calea cursurilor avansate în cariera lor academică.

Deși copiii motivați pot depăși acest regres și se pot alătura acestor programe mai târziu în viață, ei vor trebui să compenseze dezavantajul lor timpuriu cu multă disciplină – munca nu se va simți „naturală” pentru ei.

Nu poți disputa imaginile

La fel ca în cazul oricărui nou raport sau grup care atenționează împotriva utilizării excesive a ecranului, printre care și Asociația Americană de Pediatrie, unii părinți și educatori ar putea ridica din umeri și susține că nu este ceva grav.

Până la urmă, susțin ei, un elev poate avea rezultate slabe la școală din mai multe motive (gene rele, cămin instabil, creierul funcționează diferit etc.), nu neapărat pentru că au urmărit Youtube Kids timp de patru ore pe zi, în fiecare zi, trei ani înainte de a merge la școală. Pe lângă asta, mulți părinți folosesc telefoanele obsesiv și se simt bine.

Deci, ce face ca aceste imagini cu creierul copiilor să fie diferite de studiile obișnuite și psihologii care critică ecranele? Pentru că sunt imagini, nu concluzii logice dezvoltate prin argumentare și deducție. Ele oferă dovezi fizice despre ceea ce fac ecranele în dezvoltarea creierelor. Mai important, ele ilustrează cum se întâmplă acest lucru. Părinții nu mai pot scuza logic externalizarea îngrijirii copiilor către un ecran atunci când văd efectele negative pe care le produce.

O situație asemănătoare apare și în dezbaterile privind avortul. Susținătorii pro-viață încearcă să demonstreze umanitatea unui copil nenăscut într-o varietate de feluri, dar activiștii pro-alegere neagă cu încăpățânare umanitatea și insistă să folosească eufemisme (embrion, făt, produs al concepției, un grup de celule etc.).

Pentru a sparge norul de cuvinte și abstractizări, un susținător pro viață poate arăta o ecografie a unui bebeluș în pântece, ceea ce face ca argumentul împotriva umanității să fie mai dificil. Din acest motiv, grupurile și politicienii pro-viață promovează legi care solicită medicilor să efectueze ecografii pentru mamele care vor să avorteze.

Școlile care promovează utilizarea ecranelor sunt îndoielnice

Acestea fiind spuse, o imagine poate merge atât de departe cât să descurajeze de ceea ce a devenit obișnuință. La fel cum face avortul într-o manieră mult mai extremă, mulți părinți vor continua să tranzacționeze bunăstarea copiilor lor pentru confortul personal. Cu toate acestea, o imagine va oferi, cel puțin, o claritate atât de necesară asupra acestui compromis.

De asemenea, o imagine poate pune la îndoială afirmațiile educatorilor care insistă să impună tehnologia la clasă și să pună ecranele în mâinile copiilor. Indiferent de ceea ce fac copiii cu aceste dispozitive, expunerea îndelungată la ecrane face în mod inevitabil rău și nu este un substitut pentru educația din viața reală.

Și acest lucru nu vine doar din partea unor pedagogi neconvenționali reformiști care pun la îndoială status quoul, ci provine de la oamenii de știință care scanează creierul copiilor.

Adulții le oferă copiilor ecrane deoarece este ușor și părinții au nevoie de pauză. Pentru copii, citirea (și distanța de ecrane) este obositoare, iar beneficiile nu au fost până de curând vizibile imediat. A renunța la ecrane pare inutil, mai ales după ani de utilizare și poate fi înfricoșător.

Dar alternativa este mai rea, nu numai din cauza a ceea ce face unui creier în dezvoltare, ci, mai ales, ce face relațiilor. Ceea ce spunea Marie Winn în urmă cu aproape jumătate de secol despre televiziune și impactul său dezastruos asupra vieții de familie, transformând un cămin iubitor într-un spațiu comun, cu puțină dragoste și experiențe împărtășite, este adevărat astăzi cu tabletele și telefoanele.

Părinții care doresc să evite această soartă pentru familiile lor, trebuie să aibă încredere în știință, să pună deoparte suzeta electronică și să relaționeze cu copiii lor folosind o carte bună. Acum știu mai bine asta.

Auguste Meyrat
The Federalist

COMMENTS

WORDPRESS: 0