Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a reluat în forță, alături de organizațiile pro homosexualitate, implementarea unui proiect
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a reluat în forță, alături de organizațiile pro homosexualitate, implementarea unui proiect intitulat “Parteneriat pentru egalitatea persoanelor LGBTI”, a cărui obiectiv principal este “contracararea utilizării abuzive a libertății religioase pentru a genera intoleranță la adresa minorităților și pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI”. CNCD își propune să dezvolte acest parteneriat cu organizațiile pro homosexualitate, în vederea “educării” profesorilor de școală în combatarea “discriminării” persoanelor LGBTI”.
Ceea ce nu știe CNCD, sau se face că uită, este faptul că într-o democrație adevărată libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă. Prin implementarea acestui proiect, libertatea religioasă, libertatea de exprimare și libertatea de conștiință sunt puse din nou în balanță cu antidiscriminarea, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării consideră că ultima este mai importantă.
De acum, acest organism cu apucături și ideologie nazisto-comunistă este gata să sacrifice libertatea religioasă pe altarul unui idol: “sexul”. Ni se impune să ne purtăm “corect” din punct de vedere politic. Dacă nu o facem, riscăm marginalizarea. Ni se vor pune etichete, vom fi stigmatizați ca bigoți, fundamentaliști, sexiști…iar dacă vom milita pentru interzicerea așa numitelor “casătorii homosexuale”, ni se va răpi acest drept cetățenesc. În urmă cu doar câteva zile, o persoană publică a fost amendată de CNCD cu suma de 3000 de lei pentru afirmația că “homosexualitatea este anormală”. CNCD confirmă din nou că este o instituție inutilă și agresivă, comună unui mental represiv, care încalcă grav libertatea de exprimare și își bate joc de drepturi democratice elementare.
De acum, nu mai putem numi păcatul “păcat” sau anormalul “anormal” fără să riscăm să fim dați în judecată. De acum, a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni devine iarăși periculos. Oricum niciodată nu a fost confortabil. Dar oare ne va putea determina această nouă Miliție politică a gândirii să tăcem? Consider că deși e mult mai confortabil să tăcem, e nu doar preferabil să vorbim, suntem obligați să vorbim. Și chiar dacă vom fi pedepsiți, e mult mai bine să ne pedepsească oamenii că am vorbit, decât să ne pedepsească Dumnezeu că n-am vorbit.
Samy Tuțac
COMMENTS