Noua mișcare pentru „drepturile sexuale” ale copiilor în cadrul ONU

Noua mișcare pentru „drepturile sexuale” ale copiilor în cadrul ONU

Această propunere, dacă este acceptată, ar abilita copiii să ignore complet autoritatea părinților, ceea ce reprezintă o situație periculoasă pentru orice copil

La finalul anului 2020, Human Rights Watch, o organizație non-guvernamentală internațională care face cercetare în domeniul drepturilor omului și cu sediul la New York, a depus un raport la Biroul Raportorului Special pentru Dreptul la Viață Privată, Prof. Joseph Cannataci, în care exprimă îngrijorarea cu privire la „drepturile la intimidate ale copiilor și probleme legate de independența și autonomia lor”, analiează The Post Millennial.

Raportul „se concentrează pe importanța vieții private a copiilor cu privire la sănătatea și drepturile lor sexuale și reproductive, bunăstarea fizică și emoțională la școală, siguranța în mediul online și protecția informațiilor lor online”.

Human Rights Watch solicită ca minorii să aibă „acces la informații și servicii private și nediscriminatorii în materie de sănătate reproductivă și sexuală, disponibile atât online, cât și offline, inclusiv … servicii de avort în condiții de siguranță”.

Recomandă, de asemenea, guvernelor să se asigure că aceștia, copiii, „au acces la consiliere și asistență medicală confidențială fără consimțământul părinților, inclusiv  pentru servicii de sănătate reproductivă”, precum și „acces confidențial al adolescentelor la avorturi legale”.

Citește și Biroul ONU pentru Drepturile Omului pregătește lista neagră globală a „grupurilor de ură” împotriva LGBT

Dacă este implementată, această solicitare va permite copiilor să aibă dreptul legal de a ignora consimțământul părinților pentru a accesa în confidențialitate absolută următoarele: avorturi, tratament hormonal transgender / blocanți de pubertate, drepturi complete de confidențialitate la accesarea de informații online și offline despre orice subiect și orice material (în sălile de clasă, școli, cabinete medicale, activități extrașcolare etc.), accesul la informații explicite conținute în Educația Sexuală Cuprinzătoare. De asemenea, ar permite băieților  să folosească băile și vestiarele fetelor, precum și servicii medicale fără consimțământul și acordul părinților. Clasifică, de asemenea, avortul ca „drept al copilului”.

Principala preocupare este că această propunere solicită instituțiilor să ajute copiii să ignore și să ocolească părinții în implementarea legală a „drepturilor de autodeterminare” ale copiilor, fără supravegherea tutorelui sau a părintelui.

În locul părinților, care au un cuvânt de spus cu privire la bunăstarea copiilor, această măsură ar încuraja copiii să creadă că statul este arbitrul final al intereselor lor superioare. Creează o schismă între părinți și copii.

Instituțiile care promovează și pledează pentru astfel de idealuri nu numai că vor să-i învețe pe copii că părinții lor nu au cel mai bun interes pentru ei, ci faptul că statul este autoritatea supremă și nu cei care îi nasc și îi cresc, asigurându-le totul.

Dar de ce se insistă pe promovarea autonomiei copiilor sub masca drepturilor de autodeterminare?

În primul rând, acesta ar fi un factor important pentru cei care oferă astfel de „servicii” precum avortul, chirurgia plastică și tratamentele hormonale.

În al doilea rând, acest lucru ar facilita luarea în discuție și apoi instalarea drepturilor absolute de autodeterminare ale copiilor, cum ar fi dreptul la vot, sexul consensual pentru minori și, prin urmare, exploatarea mentală, fizică și emoțională a copiilor la nivel global.

Când statul solicită scăderea vârstei de vot alături de instituțiile care promovează radical materiale precum Educația Sexuală Cuprinzătoare, statul devine mult mai capabil să-și promoveze propria agendă. Copiii sunt ușor de îndoctrinat și, în timp ce Human Rights Watch crede că aceștia au capacitatea mentală de a-și determina dorințele pentru o intervenție chirurgicală majoră și invazivă, care schimbă vieți, copiii nu o au. Creierul copiilor nu este pe deplin dezvoltat, diferența dintre minori și adulți nu este arbitrară.

„Drepturile sexuale” sunt calul troian al mișcării de sexualizare a societății și nu mai este vorba de „eliberarea” femeilor de sub controlul patriarhatului sau de „eliberarea” bărbaților de constrângerile masculinității lor. În schimb, se reutilizează extinderea acelorași drepturi pe care le au adulții la copiii noștri, cel mai adesea prin intermediul școlilor.

Din fericire, de fiecare dată când țările progresiste propun „drepturi sexuale” în timpul negocierilor ONU, acestea sunt respinse, indiferent de modul în care socialiștii le maschează – cea mai comună terminologie utilizată este „sănătatea și drepturile sexuale și reproductive”.

Este important de menționat că nu a existat niciodată un consens internațional cu privire la definiția „drepturilor sexuale” și că ori de câte ori o definiție este solicitată de către un stat membru în negocierile ONU, singurul răspuns dat este că nu există o definiție.

O tactică obișnuită a stângii, a socialiștilor – „dacă o repeți, dacă o spui mai tare, dacă este singurul tău punct de discuție, oamenii o vor crede în totalitate” – este constant angajată în cadrul ONU, atât în negocieri, cât și în publicațiile organismelor ONU.

Dar cei din cadrul ONU care știu și înțeleg mai bine că atunci când o serie de indivizi și organizații radicale nu reușesc să pună în aplicare una dintre tactici, încearcă întotdeauna să găsească un alt mod de a o strecura pe sub ușă. Când statele membre ONU de stânga nu reușesc să-și pună în aplicare agendele prin documentele ONU, aliații lor din societatea civilă intervin cu bucurie să facă presiuni. De aceea, această propunere a Human Rights Watch este atât de previzibilă.

Deși statele membre ONU nu au ajuns niciodată la un consens cu privire la definiția „drepturilor sexuale”, diferite agenții ONU, inclusiv ONG-urile acreditate și OMS, UNFPA, UNICEF și ECOSOC au adoptat și promovează propria lor definiție a „drepturilor sexuale”.

Astfel de definiții sunt periculoase, având ramificații dezastruoase în lumea reală dacă ar fi permise în orice document ONU, deoarece aceste adăugiri ar fi adoptate de multe guverne din întreaga lume.

Human Rights Watch face ceea ce fac ONU și multe alte organizații prezente la ONU: pentru a-și promova agenda și a ocoli procedura ONU, ele repetă jumătate de adevăr până când populația îl adoptă drept adevăr și apoi îl promovează ca adevăr deplin.

Prin încercarea de a ocoli procedurile ONU, care și așa nu poartă un caracter legal obligatoriu, Human Rights Watch insistă pentru a-și promova agenda sexualizării copiilor noștri.

Tribuna.US

COMMENTS

WORDPRESS: 0