HomeActualități Românești

Nu avem dreptul să uităm-Remember 15-17 Decembrie 1989…

Nu avem dreptul să uităm-Remember 15-17 Decembrie 1989…

La 30 de ani de la Revoluția din 1989 începută la Timișoara îmi amintesc momentele cele mai semnificative, așa cum le-am trăit. În 15 Decembrie 1989,

La 30 de ani de la Revoluția din 1989 începută la Timișoara îmi amintesc momentele cele mai semnificative, așa cum le-am trăit. În 15 Decembrie 1989, după amiază, mergeam cu tramvaiul spre Gara de Nord. Urma să plecăm la părinți. În fața Bisericii Reformate erau adunați câteva sute de oameni, veniți să-l susțină pe Pastorul Lászlo Tokes, ce primise ordin de evacuare. Între cei prezeți i-am văzut pe Dănuț Gavra de la Biserica Baptistă Betel, cel care a aprins prima lumânare în seara aceea, și pe pastorul Bisericii Betel, Petru Dugulescu. M-am întrebat: Doamne ce se va întâmpla în zilele următoare? Aveam să aflu, la întoarcerea în Timișoara, pe 17 Decembrie, la amiază…

…Pe 16 Decembrie am fost acasă, la părinți. Nu știam ce se întâmplase în Timisoara. Ne-am întors cu trenul pe 17 decembrie și mi s-a părut suspectă prezența Miliției în tren. Am ajuns la Gara de Nord și nu circula nici un tramvai. Am reușit să ajungem cu un troleibus până în Piața 700. De acolo pe jos spre casă. Locuiam peste drum de Consiliul Județean. La Hotelul Continental ne-am întâlnit cu coloana de demonstranți. A fost impresionant. Încercam să strig și eu: “Jos Ceaușescu!”, dar de emoții nu puteam. Am ajuns acasă, am lasat bagajele și am ieșit afară. Demonstanții au ocupat Județeana de partid. I-am întâlnit pe Colly Tîrziu și Nicu Tîrziu, supărați că frații lor, Vio și Dănuț, erau arestați. I-am întâlnit pe Adi Lațcu și pe Daniel Cocar.

În scurt timp a venit armata și cu jeturi de apă sau cu patul puștii loveau și împrăștiau oamenii. Cu greu am reușit să ne retragem în scările locuinței noastre. Simona a strigat să-l aduc și pe Colly în hol. Am văzut cum oamenii erau loviți cu patul puștii in cap. Soldații erau ca drogați. Erau țipete și disperare. Ne-au împrăștiat și au eliberat sediul județean al PCR, dar tablourile lui Ceaușescu erau toate țăndări în stradă. Era doar începutul acelei zile sângeroase și începutul sfârșitului dictaturii comuniste…

Samy Tuțac

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0